A înflorit, în colţul curţii, Liliacul.
A înflorit, în colţul curţii, Liliacul
A înflorit, în colţul curţii, Liliacul
Şi-n aer, parfumul s-a împrăşiat
Şi pajiştea în verde s-a-mbrăcat;
În lan de grâu s-aude pitpalacul,
Iar pe câmpie totu-i de-admirat
Şi-oriîncotro priveşti, e minunat!
În aerul cel proaspăt’nmiresmat
De cum în zori apare dimineaţa,
Pluteşte-un puls chemând viaţa,
Căci codru-n freamăt deşteptat,
Spre soare-ntoarce-nfrunzit faţa
Şi-n razele-i de aur piere ceaţa.
Şi-atâtea flori, aduce primăvara
Cu-a ei prezenţă falnică şi gravă
Ce primeneşte vesela dumbravă!
Şi de cu zori de zi şi până seara
Ca vântul care suflă peste pleavă
Se-mprăştie mireasma lor suavă.
Şi peste toate, Liliacul străjuieşte
Cu-a sa mireasmă făr-asemănare
Ce umple sufletele-n dorul mare,
De parcă viaţa altfel se trăieşte –
În ambianţa zilelor când înfloreşte
Sub grija sfânt-a Forţei Creatoare.
Flavius Laurian Duverna
