A sosit Toamna!…
A sosit Toamna!…
A sosit Toamna, Regină
Cu roade multe, bogate,
’N fel şi chip înmiresmate
Din a sa scumpă grădină,
Şi-n coroana-i de sulfină
Flori de nalbă-s aşezate
Puse-n rânduri parfumate
Farmecul ca să-şi reţină.
Ea ne-a produs cugetări
Prin sfinte, dulci împliniri,
Şi de-au fost cu-adăogiri
Am văzut că-n completări
Ne-au venit spre aşezări:
Taine ascunse, sub priviri
Ce ne-au adus mulţumiri
Stând sub binecuvântări.
A sosit Toamna, Regină
Din mănoasa glie-a ţării
Cu roade-ale – recoltării –
Cămara, pentru-a fi plină
Omul viaţa, să-şi susţină
Dependent fiind mâncării
Chiar de la startul creării
Păstrând făptura-i virgină.
A fost cu drag aşteptată
Prin mulţimea ei de roade
Din trei anotimpuri calde,
Comoara-i fiind revărsată
Prin venirea-mbelşugată,
Şi ce bine aşa-i mai şade,
Plimbându-se între roade
Ca Regina între noroade.
A sosit Toamna, Regină
Cu-a sa dulce pregustare
Crescută din ploi şi soare
Prin grija scumpă, divină,
Lumii viaţa-i, s-o-ntreţină
Cu dragostea Sa-n creare
Tatăl cel Sfânt cu-ndurare
Revărsându-şi a Sa milă.
Coborând din plan ceresc
Pentru om să-l desfăteze
Viaţa-i s-o înfrumuseţeze
Pe al său plai pământesc,
Roadele-astfel ne vorbesc:
Peste om, ca să vegheze
Ceru-i pus…să privegheze
Prin Cuvânt Dumnezeesc.
Flavius Laurian Duverna
