De-aş fi o Salcie plângătoare
De-aş fi o Salcie plângătoare
De-aş fi o salcie plângătoare
Pe-un mal de apă curgătoare,
Mi-ar prelua din dor şi patimi
Abisul cel din mii de lacrimi –
Care mă strânge şi mă doare.
Ducându-le-n murmur ’n-aval
Eu strajă-oi fi, pe-acelaş mal,
Continuând să gem, să plâng
De relele, ce-n suflet strâng –
Un stăvilar pus, l-al lumii val.
O, de-aş fi ca salcia pletoasă
Cu ramuri vii ce-n jos se lasă –
Mi-aş spune aceeaş rugăciune
Şi-aş aştepta scumpa minune,
Să-mi pot vede-a cerului casă,
Să-mi îndrept ramurile-n sus
Spre-a-L vieţii Domn iubit Isus,
Acel ce-n Jertfa Sa cea mare
Opri-va-mi lacrimile amare –
Prin Dragostea Lui de nespus.
Flavius Laurian Duverna
15 noiembrie 2017