Ne-a sosit Toamna!…
Ne-a sosit Toamna!…
Ne-a sosit Toamna sublimă
Cu roade multe, bogate,
’N fel şi chip înmiresmate
Din a sa scumpă grădină,
Şi-n coroana-i de sulfină,
Flori de nalbă-s aşezate
‘Mprăştiind mirosuri toate!
Ea ne-a produs cugetări
Prin multe, sfinte împliniri,
Şi de-au fost cu-adăogiri
Am văzut că-n completări
Ne-au venit spre aşezări:
Taine ascunse, sub priviri
Ce-adusu-ne-au mulţumiri.
Ne-a sosit Toamna sublimă
Din mănoasa glie-a ţării
Cu roade-ale – recoltării –
Cămara, pentru-a fi plină
Omul viaţa, să-şi susţină
Dependent fiind mâncării
Chiar de la startul creării!
A fost cu drag aşteptată
Prin mulţimea sa de roade
Din trei anotimpuri calde,
Comoara-i fiind revărsată
Prin venirea-mbelşugată,
Şi ce bine aşa-i mai şade,
Plimbându-se între roade!
Ne-a sosit Toamna sublimă
Cu-a sa dulce pregustare
Crescută din ploi şi soare…
Prin grija-I scumpă, divină,
Lumea-n viaţă s-o-ntreţină
Cu-a Sa dragoste-n creare
Tatăl Preasfânt cu-ndurare!
Flavius Laurian Duverna
29 septembrie 2017
