Noapte ploioasă de Toamnă
Noapte ploioasă de Toamnă
Cu spic de ploaie, izbind în geamuri
E noapte de Toamnă pe şesul gliei…
Şi-au lepădat codrii verzile flamuri
Şi vântul jucând aleargă prin ramuri
Ce rămas-au goale sub tăria vijeliei.
Troznesc crengile sub grea apăsare,
Scârţie lung cumpăna de la fântână
Şi loc nu-şi găseşte lângă opritoare,
Doar vântul o plimbă, fără încetare
Când încoace, când încolo o mână.
Pustiu e satul, sub avalanşe de ploi
Ce curg în rafale, ce par fără oprire…
În depărtare se-aud sunete de acioi (*
Căci cobor din munte, turmele de oi
Căutându-şi staulele pentru odihnire.
Strânse laolaltă, împreună cu păstorii
Behăie la porţi, ca să le primească,
Să le ia-n primire, acum stăpânitorii
Să-şi guste tainul de la roata morii
Ce l-au pregătit, ca să le hrănească.
La toate acestea, cu sărg meditând
Observi cum se trec pe acest pământ
Pe făgaşul vremii, şi-n gând cugetând
Vezi, a omului trudă, astfel existând –
Sub grija-I cea mare, a Tatălui Sfânt.
Flavius Laurian Duverna
12 occtombrie 2016
(* Clopote, atârnate la gâtul oilor, care
prin structura lor, dau sunete diferite.
