Nopţile de Vară
Nopţile de Vară
Mi-aduc aminte, adesea ori
În timp ce-n suflet trec fiori,
De vremea când eram copii
Că multe lucruri îmi plăceau
Ce seri de seri, mă fascinau,
Şi-mi produc dragi nostalgii.
Când punct se punea la joacă
Ne-nţelegeam de-o altă clacă
Şi-apoi luam masa în familie…
Cu grijă, Mama, gătea patul –
Şi ne plăcea, nu doream altul
Surprinşi de-a nopţii bucurie.
Trecând peste-al zilei tumult
Îmi amintesc că iubeam mult!?
Când în lunile, calde de vară,
Sub cerul liber ne-odihneam
Şi-n faţa casei noi dormeam
Pe-un pat de rogojină, afară.
Interesanţi, cu-n dor nespus
Întinşi la rând, priveam în sus
Cum stam culcaţi pe căpătâie,
Şi urmăream pe-albastrul cer
Lumini ce-apar, şi-ndată pier
Şi stelele-ncepeau să năruie!
Priveam c-o taină ne-nţeleasă
Cum traiectoria lor luminoasă
Poate-n neant că se va stinge,
Şi-n griji deloc nu ne-angajam
Că-ncrezători fermi toţi eram
Cum că pământul, nu-l atinge.
Şi-astfel, spectacolul priveam
Până în ceasul ce-adormeam
Până ce genele ni se-nchideau
Odihna nopţii spre-a ne-aduce
Sub somnul cel dorit şi dulce –
Iar peste noi stele, luminau.
Flavius Laurian Duverna
28 noiembrie 2014
