Intercer – Poezii si editoriale

CE E VIAȚA?
Ce e viața? Un nimic.
Doar un fum atât de mic
Și subțire și hain.
Ce e viața pe pământ?
Doar un abur și atât,
Ce se împrăștie în vânt,
Asta nu e un mister.
Ce e viața pămîntească,
Daca nu-i duhovnicească?
E nimic. Să reflectăm
Și lui Dumnezeu să-i dăm
Inima și gândul nost’
Să i le dăm lui Hristos.
De vrem să fim mântuiți
Și să fim printre cei sfinți,
Lui Isus să ne închinăm
Și tot Lui să ne predăm.
Emilia Dinescu

ÎN CAMERA DE SUS
E timpul rugăciunii în camera de sus,
Sunt așteptată aici, chiar de al meu Isus,
M-așez la rugăciune, încep ca să vorbesc,
Încep cu mulțumire, încep să mulțumesc.

Îți mulțumesc, Hristoase, în viață încă sunt,
Înseamnă că-s utilă, am un rost pe pământ,
Ajută-mă să fiu așa cum Tu dorești,
Eu mă opresc din rugă, aștept să îmi vorbești.

Eu sunt greșită, Doamne, nu merit chiar nimic,
Privirea, sus la cruce, nu pot să o ridic,
Pe cruce eu te-am pus, sunt vinovată eu,
Dar vin la rugăciune, ești al meu Dumnezeu.

În lanțul rugăciunii pe care l-ai format,
E timpul meu de rugă și iată, am intrat,
Eu știu că nu am merit, de aceea îți mulțumesc,
Eu am venit la rugă, prin har eu te slăvesc.

De mână stau cu frații, cu toții mulțumim,
Suntem încă în viață și încă mai trăim,
Prin harul Tău, Hristoase, acum noi ne rugăm,
Prin mila Ta cea mare în rugăciune stăm.

Cu listele ce-s scrise la Tine am venit,
Te rog, privește, Tată, poporu-i oropsit,
E timpul de pe urmă și boala s-a înmulțit,
Spitalele sunt pline, e timpul la sfârșit.

Tu ești al nostru Medic, doar Tu ne dai putere,
E multă suferință și prea multă durere,
O boală fără leac pe lume a venit,
Noi știm că e păcatul, acesta s-a înmulțit.

Ne îngrozește, Tată, atâta suferință,
E timpul de pe urmă și cerem pocăință,
Îți cerem pocăință, îți cerem vindecare,
Tu ești al nostru Medic, îți cerem alinare.

Cu inima zdrobită eu listele le pun
Pe altarul rugăciunii și lacrimile adun,
Copiii noștri în lume de mult s-au rătăcit,
Noi i-am crescut cu Tine, satana i-a răpit.

Sunt nume multe, Tată, copii ce te cunosc,
Ei au crescut cu Tine, dar nu te recunosc,
S-au depărtat de Tine și n-au realizat,
Căci fără Tine, Tată, în multe au clacat.

E timpul de pe urmă și vești proaste primim,
Sunt zone întinse, Tată, de unde auzim,
Vin vești de suferință, războiul cotropește,
E timpul de pe urmă și satan ne lovește.

La noi încă e pace, e pace și e bine,
Am ațipit, se pare, cu gândul tot la Tine,
Trezește-ne, Hristoase, din somnul ațipirii
Și pune-ne în suflet s-avem zelul jertfirii.

Bisericile-s goale, privesc cu întristare,
Degeaba e clădirea, biserica e mare,
Căci nu răsună, Tată, cântări de biruință,
Nu se mai varsă lacrimi, nu mai vrem pocăință.

Privesc cu întristare în sufletul bolnav,
Privesc în mine acum și văd cât sunt de grav,
Eu vin în rugăciune, te rog să mă trezești,
Mă rog cu disperare, vreau ruga să primești.

O săptămână nouă, acum am început,
Vrem să pășim cu Tine, să lăsăm ce a durut,
Cu lacrimi mari în inimi la Tine toți strigăm,
Dorim cu ardoare cerul, de aceea ne rugăm.

Nu vrem ca alergarea să fie zadar,
Cu stăruință, Doamne, noi cerem al Tău har,
În dreptul nostru Tată să scrie mântuit,
E timpul de pe urmă, noi ruga am rostit.
Emilia Dinescu

ÎN CAMERA DE SUS
( rugă cu sora Melania )
În camera de sus eu iată, am intrat,
Este târziu în noapte și Tu m-ai așteptat,
Cu sora mea mă rog, ascultă ruga noastră,
Căci stăm în rugăciune, cu ochii pe fereastră.

Problemele sunt multe, dar noi venim la Tine,
Doar lângă Tine, Tată, noi știm că este bine,
Privim cerul senin, dorim să vină Domnul,
Noi stăm în rugăciune, să nu ne prindă somnul.

E timpul de pe urmă și boala s-a înmulțit,
Cu trupuri obosite la rugă am venit,
Noi stăm în rugăciune, ne-ai spus ca să îndrăznim,
Deci îndrăznim, Părinte, în rugă să venim.

Suntem în grupă, Tată, în grupă ne rugăm,
Cu frații-n lanț de rugă, cu pioșie stăm,
Venim la Tine, Tată, îți cerem sănătate,
Dorim cu ardoare cerul, vrem har și bunătate.

Suntem și mame, Tată, prin haru-ți minunat,
Ne-ai dat copiii noștri, un dar de preț ne-ai dat,
Venim la Tine ,Doamne, strigăm pentru copii,
Te rog să-i ții la pieptu-ți, exact până ai să vii.

În lume e mocirlă, ferește-i de păcat,
Vorbește-le, Părinte, dacă s-au depărtat,
Trezește-i Tu din somnul ce parcă i-a cuprins,
Îi vrem în veșnicie, îi vrem în paradis.

În cămăruța mea, eu stau în rugăciune,
Aduc și cazul sorei, îți cerem o minune,
Minunea convertirii o vrem în viața noastră,
Să te așteptăm întruna, cu ochii pe fereastră.

Eu nu cunosc, Părinte, ce sora își dorește,
Dar stau în rugăciune, te rog, ruga primește,
Nu vrem ca alergarea să fie în, zadar,
Îți mulțumim din suflet că încă este har.

Eu știu că rugăciunea în toate ne întărește,
Chiar dacă suferința și boala ne lovește,
Mă încred în Tine, Tată, te am ca Dumnezeu
Și când vorbesc cu Tine, nimic nu este greu.

Ne-am luat de mână, Tată și listele am adus,
Pe altarul rugăciunii și inima am pus,
Ne curățește, Doamne, de tot ce am greșit,
Îți mulțumesc că ruga spre Tine a pornit.

Sfințește Tu cuvântul, sfințește rugăciunea,
În dreptul tuturor noi vrem atât, minunea,
Minunea convertirii, minunea mântuirii,
Sfințește Tu cuvântul, e timpul revenirii.
Emilia Dinescu

GÂNDURI ÎN NOAPTE
Sunt mamă, cu gândul la copii, eu nu am somn,
Copiii mei în lume-s, cum aș putea să dorm?!…
Prefer să stau în rugă, cu Domnul să vorbesc,
Căci Domnul e cu mine, El știe că-i iubesc.

Dar chiar mai mult ca mine, El, Domnul îi iubește,
În rugă stau, ca mamă, căci sufletu-mi dorește
Să-i văd venind la cruce; așa eu i-am crescut,
Doar Domnul a fost cu mine, El ne-a fost mereu scut.

Ca mamă strig în rugă, cu sufletul zdrobit,
Eu știu că multe-n viață, ca mamă, am greșit,
Dar îi predau azi Ție, ești Tatăl lor ceresc,
De nu ai fi cu mine, nu aș putea să-i cresc.

Sunt mamă, strig în rugă, cu lacrimi eu rostesc,
Eu nu mai spun cuvinte, nu vreau ca să greșesc,
Aduc în rugăciune doar lacrimi și durere,
Te rog, să fi cu mine, să fi a mea putere.

Este târziu în noapte și încă îți vorbesc,
Ca mamă stau în rugă, cu gândul eu șoptesc,
Mi-ai dat un dar măreț, un dar neprețuit,
Am vrut să-i cresc cu Tine, dar iată, am greșit.

Îți mulțumesc, Hristoase, sunt mamă, am credință
Că îmi aduci băieții la Tine-n pocăință,
De aceea cu suspine acum îți mulțumesc,
Este târziu în noapte și ruga o sfârșesc.
Emilia Dinescu

APEL
Tractoarele au ieșit pe câmp, la arat
Și în pământul proaspăt brăzdat,
Să ieșim sămânța să aruncăm,
Haideți, fraților, să nu mai stăm,
Să nu mai lenevim, să nu mai dormităm,
Ieșim, acum, sămânța s-aruncăm,
La drumuri și la garduri să strigăm
Cu toți, cu mic cu mare, hai să semănăm
Și Domnul va uda și va rodi
Și apoi, cu siguranță va încolți
Și când va crește într-un rod bogat
Și va fi timpul doar de secerat,
Atunci pe nori, El, Domnul va veni,
Va secera cu îngeri, mii și mii.
Emilia Dinescu

POEZIE
Mai e puțin și gongul bate,
Strigăt de vai și dreptate,
Se aude-n depărtare
Bocete și jale mare,
Strigăte de pocăință
Cu posturi și cu credință
Să facem neîncetat,
Timpul pare încheiat,
Să privim mereu în zare,
Să privim în depărtare,
Haideți, să ne bucurăm,
Chiar dacă acum oftăm,
Trecem noi prin încercare,
Dar răsplata este mare;
Să stăm treji, să n-adormim
Că răsplata o primim.
Așteptători noi ne numim,
Așteptători trebuie să fim;
Să purtăm lupta credinței,
Să ne predăm biruinței.
Rugăciuni să înălțăm,
Domnului să ne predăm,
Haideți, să ne pocăim,
Nu e timp ca să dormim.
Hai, să cerem Duhul Sfânt
Cât trăim pe acest pământ
Trebui’ să ne pregătim,
Cerul tot să îl primim.
Suntem tare păcătoși,
Haideți, să nu fim fricoși,
Inima să i-o predăm
Și să ne mai cercetăm.
Timpu-i scurt, anu-a trecut,
Ce mai este de făcut?
În anul ce a venit
Noi pe Domnul l-am primit?
Emilia Dinescu

LA MULȚI ANI!
Încă o zi a trecut,
Încă o zi ai petrecut,
Încă un an ai încheiat,
În altul nou tu ai intrat,
Un trandafir s-a agățat
De al vieții buchet, imediat.
Acum la ceas de sărbătoare,
Permite-mi să-ți fac o urare
De sănătate, fericire,
Să ai parte de iubire
Și în viață așa cum treci,
Numai bine să petreci,
Necazul să te ferească
Și răul să te ocolească.
Să nu uiți cine te-a creat
Și în piept viață ți-a dat,
Să nu uiți că ești creată
Ca pe veci să fi salvată,
El te vrea cu gelozie
Și cu mare bucurie,
Cât mai este încă har
Îți dă viața Lui în dar,
Cât mai mustră Duhul Sfânt
Păcătosul pe pământ,
El te așteaptă cu răbdare
Să-ți dea binecuvântare.
Draga mea, eu îți doresc
Numai bine; nu greșesc,
Îți doresc ca să trăiești
Și să ai tot ce-ți dorești,
Vreau ca să fi mântuită,
Veșnic să fi fericită,
Cu al tău soț și a tale fete
În a îngerilor cete,
Lângă tron să stai mereu,
Lângă bunul Dumnezeu,
Să ai alături părinți,
Surori, cumnați și nepoți,
Împreună voi să fiți,
Veșnic fericiți să fiți,
Să trăiți o veșnicie
În a Sa împărăție.
Încă un an ai împlinit
De când ești pe acest pământ,
Încă un an iată, a trecut
De când, dragă, te-ai născut,
Te-ai născut ca să trăiești
Și nu ca să viețuiești,
Te-ai născut cu bucurie
Pentru veșnica împărăție,
Domnul încă te așteaptă,
Judecata lui e dreaptă,
El te vrea cu gelozie,
Numele tău să îl scrie
În cartea vieții de sus,
Pe palmele lui Isus.
Mă retrag și îți doresc
Veșnici ani tu să trăiești,
La multi ani în veșnicii!
Emilia Dinescu

 NE-AM SĂTURAT DE MOȘ…
Ne-am săturat de moș crăciun,
El poartă barbă și e bun,
Mai nou, el umblă parfumat
Și în rochiță e îmbrăcat,
Că doar e zi de sărbătoare
Și pleacă fetele-n plimbare
Și cum puteau să iasă-n zare
Decât gătite, mi se pare,
În crăciunițe zburătoare.
Ne-am săturat de o poveste,
Noi vrem un prunc născut în iesle,
Vrem adevărul să-l rostim
Și-n veci cu El noi vrem să fim.
Emilia Dinescu

VREAU SĂ IUBESC
Vreau să iubesc așa cum a iubit Hristos,
Vreau să iubesc ce e urât și ce-i frumos,
Ce e urât să îndrept, să reclădesc,
Ce e frumos și mai frumos să-l cresc.

Vreau să iubesc așa cum sunt iubită,
Vreau să iubesc și sunt o fericită,
C-am constatat că de iubire eu nu-s plină,
Mai am nevoie de multă lumină.
Emilia Dinescu

SUNT O PĂCĂTOASĂ
Doamne, sunt o păcătoasă,
Pe deasupra și fricoasă,
Șchioapăt, Doamne; cad când merg,
Cum să fac să mă îndrept?
N-am putere nici un pic,
Cad și greu mă mai ridic
Și iar merg tot șchioapătând,
Grea e viața pe pământ,
Din păcat în alt păcat
Eu tot merg mereu și cad,
Te rog, Doamne, să mă îndrepți,
Cât sunt vie să mă cerți,
Căci și dacă oi muri,
Eu pierdută în veci voi fi.
Emilia Dinescu