ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus, e timpul meu de rugă,
Încep cu mulțumire și sper ca ea s-ajungă
La sfântul Tău altar, acum eu am venit,
Îți mulțumesc de toate, e timpul de mărit.
Eu nu am nici un merit că încă mai trăiesc,
Deci iată-mă, în rugă eu vin să-ți mulțumesc,
În dreptul meu e harul și bunătatea Ta,
Ajută-mă, în rugă vreau cât mai mult a sta.
Îți mulțumesc, Hristoase, Tu n-ai privit la mine,
Tot ce e bun, ce vine, e darul de la Tine,
Eu sunt o fire slabă, cârtesc, păcătuiesc,
Dar mila Ta e mare, de aceea îți mulțumesc.
E timpul meu de rugă, ștafeta am preluat,
La poala crucii Tale, acum m-am așezat,
M-ai așteptat, Isuse, în camera de sus,
Eu am venit murdară, nimic bun n-am adus.
Ai luat ștergarul Tău, la mijloc Tu l-ai pus,
Și m-ai spălat pe mine, îți mulțumesc nespus,
Tu m-ai primit pe mine, așa o păcătoasă,
Ajută-mă, să stau mereu în a Ta casă.
În camera de sus eu iată, poposesc,
M-așez cu voioșie, doresc să îți vorbesc,
Îți mulțumesc din suflet, Tu m-ai adus aici,
Venim în rugăciune, uniți și mari și mici.
Pe altarul jertfei Tale eu listele le pun,
Iau cazurile-n parte, pe fiecare-l spun,
E timpul de pe urmă, satana ca turbatul,
Umblă cu plămădeală și strică aluatul.
Nu trebuie prea mult ca să ne rătăcim,
Ajută-ne, Hristoase, nu vrem ca să greșim,
Să stăm la ce e scris, ne ancorăm în Tine,
Căci fără Tine suntem doar rău, nu facem bine.
În rugăciunea mea, eu numele le spun,
Cu lacrimi și suspine puterea mi-o adun,
Sunt nume multe Tată, sunt mulți cei ce au plecat
În lumea asta mare, satana i-a înșelat.
Copiii noștri, Tată, noi i-am crescut cu Tine,
Dar au plecat în lume și spun că le e bine,
Noi știm ce se întâmplă, noi știm că este greu
Ca să răzbați în viață, tu fără Dumnezeu.
Au fost cuprinși de patimi, păcatul i-a învins,
Ei cred că asta-i viață și nu au nici un vis,
Au pierdut orizontul și pierd și veșnicia,
Ei stau în depărtare, cu Tine-i bucuria.
Cu post și rugăciune noi astăzi ne rugăm,
Strigăm în rugăciune, strigăm și chiar sperăm,
Tu să-i trezești, Isuse, pe cei ce au plecat,
Să înțeleagă, Doamne, satana i-a înșelat.
E timpul de pe urmă și boala s-a înmulțit,
Poporul Tău, Hristoase, poporul e lovit,
Sunt boli prea grele, Doamne și multă suferință,
Îți cerem vindecare, îți cerem cu credință.
E secolul vitezei și s-a evoluat,
Dar bolile sunt multe, un leac nu s-a aflat,
Se moare în spitale și mor nemântuiți,
Încheie alergarea prea mulți nefericiți.
Pe liste lungi aducem copii și tineret,
Spitalele sunt pline, nu este un secret,
Ei, medicii tratează, dar n-aduc vindecare,
Mă rog, ca Mare Medic, adu Tu alinare.
Bolnavii noștri-s mulți, și tinerii și bătrâni,
În dreptul lor lucrează, te rog, să nu amâni,
Vorbește-le cum știi, în toate-i întărește,
Căci greaua suferință pe mulți îi prăpădește.
Aduc în rugăciune pe cei ce nu au casă,
Pe cei ce nu au apă, mâncare pe a lor masă,
Aduc în rugăciune pe cei ce-s prigoniți,
Pe cei ce au de toate și azi sunt fericiți.
Mă rog cu stăruință pentru evangheliști,
Sunt țări unde ei pleacă doar ca simpli turiști,
Ei vor ca să vorbească de Tine, e interzis,
Ajută-i să te vadă, vorbește-le în vis.
Mă rog pentru poporul în care eu trăiesc,
E libertate, Tată, Cuvântul nu citesc,
Sunt zone albe, Doamne, Cuvântul n-a ajuns
În fiecare casă și inimi n-a străpuns.
Noi vrem ca să lucrăm și nu știm cum și unde,
În nepăsare stăm, vocea nu ni se aude,
Ne mustră, Tu, Părinte, că timpul risipim,
E timpul Tău, Hristoase, am vrea să ne trezim.
Mă rog în dreptul meu, trezește-mă că dorm,
Al morții somn mă prinde și nu vreau să adorm,
De nu trăiesc cu Tine, degeaba mai trăiesc,
Ajută-mă, din suflet doresc să mă trezesc.
În camera de sus, eu multe am vorbit,
Mă iartă, eu cu vorba și fapta am greșit,
Sfințește rugăciunea pe care o rostim,
Căci fără Tine-n toate noi chiar mereu greșim.
Ștafeta rugăciunii eu mai departe o dau,
Dar stau în adorare, căci eu cu Tine vreau,
Doresc cu ardoare cerul, doresc doar veșnicia,
Căci Tu ne ești în toate, doar Tu ești bucuria.
Emilia Dinescu
MULȚUMIRE
