Intercer – Poezii si editoriale

RESPIRI RUGĂCIUNE
Respiră sufletul,
Respiră gândul,
Respiră inima,
Prin rugăciune
Respiri și tu
Respirația cerului,
Fără de ea
Nu ai exista,
Nu ai trăi,
Tu ca un om
Plin de conștiință
Și de voință.
Emilia Dinescu

VIAȚA MEA
Demult, eu am venit pe lume într-o toamnă,
N-am fost dorită decât de a mea mamă,
Apoi un tată eu pe lume am avut
Și lângă patru frați mai mici eu am crescut.
Eram beteagă și din ce creșteam
Eu, complexată și închisă în mine deveneam,
Căci am plecat la școală, copiii mă jigneau,
Ei îmi spuneau bastard; sau șchioapa mă strigau,
Dar am crescut și am vrut să învăț,
Căci mă vedeam învățătoare, copiii să răsfăț,
La pedagogic, însă nu am fost primită,
Căci eram șchioapă și de sport eram scutită,
Așa că eu liceul l-am făcut, l-am terminat
Și apoi ca vânzătoare la magazin eu am lucrat,
Spuneam că niciodată n-am să mă mărit
Până în clipa când pe el l-am întâlnit
Și-n sufletul meu trist, el loc gol a găsit
Și totul s-a schimbat căci m-am îndrăgostit
Și doar după o lună ne-am și căsătorit.
Anii au trecut, timpul trecea,
Dragostea noastră creștea și ea,
După un timp, când Domnul a vrut,
Primul băiat eu l-am născut,
Ca după doi ani, chiar de Crăciun
Încă un baiat în brațe am avut.
Eram fericită și împlinită
De soț și copii eram mult iubită,
Când nu mai credeam și nu mai visam,
Aflat-am că-n pântec un suflet purtam
Și după mult chin și multă durere,
Domnul m-a binecuvântat și mi-a dat putere
Să nasc un băiat, ca el să trăiască
Și dragostea-n casă să se înmulțească.
Sunt fericită și împlinită,
Căci am casa plină și sunt mulțumită,
Ce pot să mai fac, decât să-mi doresc
Ca pentru cer băieții să-i cresc
Și împreună pe veci cu Isus să trăim
Și o veșnicie cu Isus să povestim,
Iar versurile ce le-am scris și am visat
C-am să le public, chiar de nu le-am publicat
Să le citesc, să le recit, o veșnicie,
Căci viața mea, am scris-o în poezie
Și chiar de au fost necazuri și durere,
Eu am trecut prin toate cu plăcere,
Căci am gândit că pe pământ de-i bine,
Isuse, n-o să te aștept pe Tine
Și am gândit că crucea mea nu-i grea,
C-ai dus-o Tu, întâi la Golgota,
De aceea în urmă când privesc,
În viata mea pe Domnul îl zăresc
Și atunci când sufeream și greu mi-era,
Eu știu că Domnu-n brațe mă purta,
De aceea ce am trăit, am povestit,
Căci știu că Domnul, tare m-a iubit
Și-n locul meu pe cruce a murit
Și știu că-n veșnicie El mi-a pregătit
Un loc și un corp cum nu sunt pe pământ,
De aceea cu credință astăzi îl aștept,
Căci știu că este bun și este drept
Și știu că ne-a promis și ne-a făgăduit
Că de-om avea credință până la sfârșit,
El ne va răsplăti cu viața cea cerească,
Doar proștii și mișeii nu pot să o dorească.
Eu îmi doresc, aștept ca Domnul meu să vină
Și să mă ia cu El în țara de lumină.
Emilia Dinescu

PLOAIA DUHULUI SFÂNT
Cerul plânge peste pământul însetat,
Plouă mărunt peste întregul sat,
Trimite ploaia Duhului Tău sfânt
Peste poporul Tău, în rugă așteptând,
Așa cum plouă în grădină și-n livadă
Ca rodul să se facă, să se coacă,
Așa trimite ploaie de Duh Sfânt
Peste ai Tăi copii ce așteaptă, tot cântând.
Emilia Dinescu

RUGĂ PENTRU FAMILIE
Doamne, adună-mi Tu, lacrimile,
Căci Tu le știi câte-s vărsate
Și împlinește-mi rugile,
Căci Tu știi numele strigate
Și adună-mi rudele,
Căci sunt toate împrăștiate.

Adu-le, Tu, la casa Ta,
Pe mama mea, surorile,
Adună Tu în turma Ta,
Pe tatăl meu și fratele
Și te rog, Doamne, nu-l uita
Pe cel mai mic și bolnăvior – tot fratele.

Te rog, adună-n turma Ta,
Băieții ce Tu mi i-ai dat
Și te rog, Doamne, nu-l lăsa
Pe tatăl lor, soțul meu drag,
Pe mama lui, e soacra mea
Și sora lui, cumnata mea.

Adună-mi, Doamne, rudele,
Pe nepoței și verișoare,
Mătuși și unchi și verișori,
Adună-i Tu la casa Ta
Pe toți cei din familia mea,
Să fim în cer cu toți aș vrea.
Emilia Dinescu

ÎL LAUD PE DOMNUL
De mi-aș aduna gândurile
Ce rătăcesc aiurea, fără rost,
De mi-aș găsi cuvintele
Ce stau îngrămădite, parcă-n glas,
Aș lăuda zilnic pe Domnul…
Și tot îl laud… nu mă las,
Deși gândurile-mi rătăcesc
Și vorbele nu le găsesc,
Îl laud doar cu inima,
Căci El s-a cuibărit în ea.
Emilia Dinescu

 VREAU SĂ POVESTESC
Îți mulțumesc că sunt
Călător pe pământ,
Dar vreau să călătoresc
Și țelu-mi să împlinesc,
Să spun tuturor
De al meu Salvator
Care s-a jertfit,
Pe cruce a murit
Ca eu să trăiesc
Și să povestesc,
Să spun că a înviat
Și apoi s-a înălțat,
Curând va veni
Aceasta, s-o știi,
Căci El ne-a promis
Și așa este scris.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNEA MEA ȘI A NOASTRĂ
E timp de rugăciune, e timp de meditat,
Îți mulțumesc din suflet, din pat eu m-am sculat,
Nu ceasul m-a trezit ci harul Tău măreț,
Să uit de rugăciune e un act cam îndrăzneț.

În zorii zilei, astăzi, vești triste am aflat,
Ne mor bătrânii singuri, copiii au plecat,
Au viața lor departe, sunt tare ocupați,
Ne mor bătrânii singuri, se simt abandonați.

Deși suntem creștini, noi ne uităm părinții,
Privind adânc în suflet, totu-i de noaptea minții,
Părinții au putut la câmp ca să muncească,
Mai mulți copii în casă, cu dragoste să crească.

Am sufletul pustiu și plâng cu disperare,
Când mă gândesc cât doare a mamei încercare,
Care închide ochii tot așteptând să vină,
Copiii să-i aducă o rază de lumină.

Aș vrea să vă vorbesc, să îmi vorbesc și mie,
Cât ai părinții în viață să vii în ospeție,
Să nu îți lași părinții, căci ei nu te-au lăsat,
Azilul nu e casă, ei vor în al lor pat.

Eu vin la rugăciune, e timpul meu de rugă,
Și listele ce-s scrise, nu le citesc pe fugă,
Sunt mulți în suferință, că-s tineri sau bătrâni,
Ei zac azi prin spitale și simt că nu sunt buni.

E suferință multă și boala s-a înmulțit,
Te rog, pune a Ta mână pe cel ce-i necăjit,
Îți cer ca vindecarea s-o faci cum Tu dorești,
Îți cer ca în credință mai mult să-i întărești.

Aduc în rugăciune pe acei ce îngrijesc
Pe cei în suferință, eu știu, ei obosesc,
Dar dă-le Tu răbdare și dă-le Tu putere,
Să se încreadă în Tine, totu-i cu a Ta vrere.

Eu vin la rugăciune cu sufletul zdrobit,
Sunt liste lungi cu nume, am sufletul rănit,
Sunt tineri ce au crescut în templu, lângă Tine,
Dar au plecat în lume, sperând că este bine.

Ei au plecat, spunând că vor veni înapoi,
Ei nu pot înțelege, satana e-n război,
El te acaparează cu vicii și păcate
Și viața pare dulce, dar nu-i nici pe departe.

În rugăciune sfântă i-aduc acum pe ei,
Pe aceste liste lungi sunt și băieții mei,
Aduc pe fiecare, pe nume îl rostesc,
Te rog să faci minune, altfel nu se trezesc.

Aduc în rugăciune pe cei ce duc Cuvântul,
În țări unde prigoana se împrăștie ca vântul,
Aduc în rugăciune pe cei ce azi vorbesc,
Cu dragoste Cuvântul la toți împărtășesc.

E timpul spre sfârșit și ne rugăm mereu,
Ne încredem doar în Tine, te avem ca Dumnezeu,
Satana e turbat și vrea să ne atace
Și ne atacă zilnic exact cu ce ne place.

E secolul vitezei, să nu ne rătăcim,
Să credem că ispita putem să ocolim,
Să stăm legați de Tine și să ne pocăim,
Căci altfel vom cădea și de cădem, murim.

Satana azi atacă, familii se despart,
Averea și copiii cu zgomot și-i împart,
Se aruncă vorbe multe și se rănesc profund,
Se ămăgesc apoi că-n toate corespund.

Suntem bogați cu toții, avem de toate-n casă,
Nu împărțim cu nimeni, nu mai chemăm la masă,
Cărare nu mai este, vecinii nu se știu,
Trăim în izolare, trăim ca în pustiu.

Cam asta se întâmplă, e timpul la sfârșit,
Vorbim doar cu sfială, ne temem c-am rănit,
Zâmbim și vorbe fade în șoaptă noi schimbăm,
E timpul de trezire, e timp să ne rugăm.

Cam asta se întâmplă, cam asta simt azi eu,
Ne plângem mult prea lesne și spunem că e greu,
Nu mai spălăm de mână la gârlă ca-n trecut,
Dar timpul iute trece și nimic n-am făcut.

Te rog, Isuse bun, te rog să ne trezești,
Din amorțirea noastră, te rog, Tu ne iubești,
Nu ne lăsa să stăm în ațipirea cruntă,
Curând vine alaiul, noi vrem la a Ta nuntă.

Trimite Duhul Sfânt, vrem ploaia Ta târzie,
Trezește toți copiii, curând e veselie,
În veselia Ta, noi vrem ca să intrăm,
Ajută-ne să facem orice, să nu cedăm.

E timpul de pe urmă și timpu-i prețios,
Să facem tot ce facem, gândind că-i valoros,
Să cerem Duhul sfânt și ploaia Ta târzie,
Să stăm în așteptare de vrem în veșnicie.
Emilia Dinescu

 CA STELELE SĂ LUMINEZ
Ridic privirea spre cerul înstelat
Și văd minunile din spațiul ce ai creat,
Sunt stele, miliarde, pe bolta cerească
Și toate luminează ca să-ți mulțumească.

Eu cum să-ți mulțumesc că m-ai creat
Într-un mod atât de simplu, dar de minunat,
Ajută-mă, să luminez ca stelele din univers
Și slavă să-ți aduc prin al meu vers.
Emilia Dinescu

CA STELELE SĂ LUMINEZ
Ridic privirea spre cerul înstelat
Și văd minunile din spațiul ce ai creat,
Sunt stele, miliarde, pe bolta cerească
Și toate luminează ca să-ți mulțumească.

Eu cum să-ți mulțumesc că m-ai creat
Într-un mod atât de simplu, dar de minunat,
Ajută-mă, să luminez ca stelele din univers
Și slavă să-ți aduc prin al meu vers.
Emilia Dinescu

 ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus noi iar ne întâlnim,
Cu Domnul nostru-n vorbă dorim să poposim,
A mai trecut un timp de când ne-am întâlnit,
O săptămână-n care mereu ne-ai ocrotit.

Noi ne-am înscris pe liste, avem un timp de rugă
Și vrem ca rugăciunea la Tine să ajungă,
Dorim fierbinte, Tată, cu toții ne rugăm,
Aceeași rugăciune spre Tine înălțăm.

Venim uniți ca unul, de mână ne-am luat,
În lanțul rugăciunii pe care l-am format,
Poporul astăzi strigă, poporul își dorește,
Poporu-n rugăciune cu Tine azi vorbește.

Suntem greșiți din fire și slabi și păcătoși,
Dar noi venim în rugă, nu vrem să fim fricoși,
Îți cerem cu credință, îți cerem Duhul sfânt,
Dorim din suflet cerul, e greu pe acest pământ.

Venim uniți în rugă cu o credință mare,
Îți cerem cu credință, îți cerem îndurare,
Dorim a Ta putere, dorim să nu cădem,
Suntem cam slabi din fire, prin Tine tari suntem.

E timpul meu de rugă și iată, am venit,
Sunt fericită, Tată, din nou ne-am întâlnit,
Pe altarul rugăciunii eu listele le pun
Și strig, chiar cu durere, eu numele le spun.

Pe listă nu sunt nume, sunt tineri ce au plecat
În lumea asta mare ce-i plină de păcat,
Eu nu-i cunosc, Isuse, Tu îi cunoști prea bine
Și eu te rog fierbinte, să îi întorci la Tine.

Noi i-am crescut cu Tine, la templu i-am adus
Și ne dorim fiebinte să-i avem în cer, sus,
Dar am greșit în toate, în cum i-am educat,
S-au depărtat de Tine și te-au abandonat.

Cu sufletul în lacrimi mereu ne vom ruga,
În rugăciunea noastră, noi credem și om spera,
Noi credem că acei ce stau departe acum,
Vor face pasul Tată, nu știm nici când, nici cum.

În camera de sus eu iată, am intrat,
E timpul meu de rugă, e timp doar de vegheat,
Cu listele ce-s scrise la Tine am venit,
Pe liste sunt bolnavii, poporul e slăbit.

Tu ești al nostru Medic, Tu ne aduci salvare,
Sunt nume multe, Tată, sunt mulți în încercare,
Te rog să dai speranță în încercarea grea,
Eu știu că suferința și chiar durerea-i rea.

Îți mulțumesc că încă ne auzim ca frați,
Îți mulțumesc că suntem în rugă adunați,
Ștafeta rugăciunii eu iată, o predau,
Îți mulțumesc, cu frații în rugă astăzi stau.
Emilia Dinescu