Intercer – Poezii si editoriale

NU ȘTIM…
Câteodată plângem și nu știm de ce,
Câteodată râdem și nu știm de ce,
Câteodată tăcem și nu știm de ce,
Câteodată vorbim și nu știm de ce,
Câteodată mergem și nu știm de ce,
Câteodată stăm și nu știm de ce,
Nu știm nimic… fiindcă… suntem nimic…
Emilia Dinescu

DOAMNE, TU…
Doamne, Tu ne-ai creat,
Viață ne-ai dat,
Ne-ai ajutat,
Nu ne-ai lăsat
Cu greu păcat,
Ci ai trimis
Tu pe pământ
Pe Fiul Tău,
În locul meu,
L-ai răstignit
Și a murit
Și a înviat
Și s-a înălțat,
Aștept să vină
Din nou pe nori
Cu slavă mare
La al său popor
Să-l ia acasă,
Să-l mântuiască
Și-n veci să fim,
Să te iubim,
Să învățăm,
Să nu greșim,
Să te iubim.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE
Doamne, eu nu merit nimic,
Nici fața la Tine nu pot să ridic,
Căci am greșit prea mult, sunt păcătoasă,
Pe mine, doar pe mine, eu sunt mânioasă
Cum pot să-ți cer ca să mă curățești?
Deși eu știu că Tu ești bun și chiar mă ierți,
Cum pot să vin la cruce cu un alt păcat,
Când știu că pentru mine ai murit și m-ai salvat?
Te rog, fă munții ăștia să se surpe peste mine,
Căci am greșit prea multe și nu am rușine,
Nu mă lăsa să mai greșesc, să mai păcătuiesc,
Ajută-mă să vin cum sunt și vina să-ți mărturisesc.
Emilia Dinescu

SUNT…
Sunt gânduri,
Sunt rânduri,
Sunt versuri,
Sunt strofe,
Sunt imnuri,
Sunt ode,
Sunt fapte,
Păcate.
Sunt eu…
Păcătosul.
Emilia Dinescu

ÎȚI MULȚUMESC
Îți mulțumesc din suflet, Tu-mi ești Părinte
Și mi-ai răspuns mereu când te-am strigat,
Deși n-am meritat, n-am fost cuminte,
Căci legea Ta și voia Ta, eu am călcat.
Ai șters păcatul meu, jertfind pe cruce
Un miel nevinovat, un fiu fără de păcat,
Iar crucea, unde eu nu am putut-o duce,
Tot Fiul Tău, pe umeri a purtat.
De aceea îți mulțumesc mereu, o, Tată,
Căci n-ai privit la mine ca la un păcătos,
Ci ai privit ca la un diamant sau perlă adevărată
Și ai scos din mine tot ce-i mai frumos.
Emilia Dinescu

ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus eu, iar am poposit,
Chiar zorii dimineții demult au răsărit,
M-așez să stăm de vorbă, aș vrea să povestesc,
Dar nu mă satur, Doamne, să stau să te privesc.

Ștafeta rugăciunii eu, iată, am preluat,
În lanțul rugăciunii pe care l-am format,
E lanțul rugăciunii cu care am pornit,
E lanțul rugăciunii de Tine ticluit.

Noi ne-am înscris pe liste, doar la a Ta chemare,
Că știm că este voia-Ți și este a Ta lucrare,
Noi stăm în rugăciune, de mână ne-am luat,
E lanțul rugăciunii pe care l-ai format.

Cu o durere mare, ca mamă îți vorbesc,
Rostesc mai multe nume și plâng și îmi doresc
Ca toți acei ce astăzi s-au rătăcit în lume,
Să vină, să se întoarcă, eu sper la o minune.

E timpul de pe urmă și boala s-a înmulțit,
Sunt mulți în suferință, durerea i-a topit,
În dreptul tuturor, eu îți cer vindecare,
Tu ești al nostru Medic, Tu aduci alinare.

Mă rog pentru acei ce fac a Ta lucrare,
Pe cei ce duc Cuvântul cât mai departe în zare,
Te rog să-i întărești, să le dai biruință,
Să nu îi lași să cadă, să-i ții tari în credință.

Mă rog pentru acei ce suferă de dor,
Dar nu te știu pe Tine, nu au Mântuitor,
Ei au un zel fierbinte, dar nu cunosc Cuvântul,
E timpul să cunoască că unu-i Domnul, Sfântul.

În rugăciunea mea aduc pe deținuți,
Pe cei certați cu legea și mai puțin plăcuți,
Trimite Duhul Sfânt, trimite Tu mustrare,
La cei ce au greșit și azi fac închisoare.

Mă rog pentru orașul în care locuiesc,
Mă rog pentru vecinii cu care mă întâlnesc,
Ajută-mă să fiu lumină în dreptul lor,
Să vadă-n viața mea că am Mântuitor.

Mă rog pentru acei ce nu au ce mânca,
Pentru acei ce setea se luptă a îndura,
Noi azi avem de toate, sunt mulți care cerșesc,
Bucata mea de pâine și apă își doresc.

Mă rog pentru poporul ce parcă a adormit,
Suntem poporul Tău, dar noi am ațipit,
De prea mult bine Tată, o lene ne-a cuprins,
O pildă în sensul ăsta în Biblie ne-ai scris.

Aduc în rugăciune pe cei cu funcții mari,
Pe cei ce azi dau legea, pe ai noștri demnitari,
Ei au de toate, Tată și mult se huzuresc,
Ajută-i să înțeleagă c-o viață doar trăiesc.

Aduc în rugăciune pe cei ce-s chinuiți,
De viciul băuturii prea mulți sunt oropsiți,
Sau drogurile, Doamne, tutunul cel spurcat,
În mreaja unui viciu prea mult s-au încurcat.

Mă bucur că în rugă pot să-i aduc pe ai mei,
Eu știu că-n dreptul lor, Tu mântuire vrei,
Trimite-le un duh de cercetare adâncă,
Să se încreadă în Tine, Tu ești a noastră Stâncă.

În rugăciunea mea, eu, poate, am greșit,
Sfințește Tu cuvântul și vorba ce am rostit,
Și las la voia Ta, doar Tu să împlinești,
Eu azi mă rog cu sete, doar Tu ne mântuiești.

Cu frații mei în rugă eu strig și voi striga,
Îți cer în grupul nostru pe alții a adăuga,
Este nevoie, Tată, ca noi să ne predăm,
Să stăm în rugăciune, de mână noi să stăm.

Îți mulțumesc că încă ne auzim ca frați,
Îți mulțumesc că încă putem sta adunați,
Nu știm ce va veni, dar cerem Duhul sfânt,
Vrem ploaia Ta târzie, e greu pe acest pământ.
Emilia Dinescu

 ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus eu iată, am poposit,
Sunt fericită tare, Isuse, te-am zărit,
Ai ajuns, mă aștepți în camera de sus,
Mă pregătesc să intru, dar stai să mă desculț.

Eu intru cu sfială, dar mare bucurie,
E ziua noastră, Tată, un lanț de voioșie,
Un lanț de rugăciune, un lanț de adorare,
Ne prindem strâns de mână, în grup și fiecare.

E timpul meu de rugă, sabatul s-a încheiat,
Începem săptămâna în mod prea minunat,
Noi ne luăm de mână, o rugă înălțăm,
O rugăciune aducem, cu sufletul strigăm.

E timpul meu de rugă, cu listele am venit,
La sfântul Tău altar, acum am îndrăznit,
Aduc listele noastre, pe fiecare îl spun,
Sunt tineri ce în lume-și transformă viața-n scrum.

Sunt nume multe, Tată, sunt fete și băieți,
Copii ce sunt în lume, deși ei sunt isteți,
Satana este șmecher și știe cum să atragă
Pe tinerii năuci din viață să-i sustragă.

Noi ne rugăm fierbinte și știm că Tu asculți,
Pe cei ce de altar se apropie desculți,
Suntem greșiți, Părinte, dar cerem cu credință
Să ne vedem copiii că vin la pocăință.

Pe altarul Tău aducem o listă cu bolnavi,
Spitalele sunt pline de oameni prea firavi,
E timpul scurt se pare, satana, ca turbatul,
Lovește cu durere bogatul și săracul.

În fața bolii, astăzi, suntem fără putere,
E secolul vitezei, și viața parcă piere,
Dispare în neant, căci mulți se prăpădesc,
Pe patul suferinței prea mulți se chinuiesc.

Te rog, ca Mare Medic, privește cu îndurare,
Întinde mâna Ta și adu alinare,
Întinde brațul Tău, o vorbă doar rostește
Și boala, suferința, te rog, Tată, oprește.

Pământul este mare, dar oamenii sunt răi,
Vorbește-le, Hristoase, Tu ai a Tale căi,
Vorbește-le cum crezi, la cei ce sunt creștini,
Ne credem buni din fire, dar noi suntem haini.

Te rog să nu ne lași în letargia noastră,
Am ațipit demult, cu ochii pe fereastră,
Ne-am pierdut zelul nostru și dragostea a pierit,
Noi stând în așteptare, demult am adormit.

Îți cer redeșteptare pentru poporul Tău,
De stăm în adormire nu-i bine, este rău,
Nu vrem ca alergarea și zelul să dispară,
Vrem dragostea divină în suflet să apară.

Aduc în rugăciune pe cei ce fac lucrare,
Pe cei ce duc Cuvântul, ei duc o luptă mare,
Au piedici fel de fel, satana îi atacă,
Ajută-i ca lucrarea cu Tine, ei s-o facă.

Te rog pentru acei ce sunt azi prigoniți,
Ajută-i să te vadă, să știe că-s păziți,
În dreptul lor du lupta, credința le-o mărește,
Ajută -i să se încreadă și-n toate-i întărește .

Tu ești al nostru Domn, noi suntem prea firești,
Un duh de cercetare spre noi, Tu să grăbești,
Nu ne lăsa să stăm în ațipirea noastră,
Ajută-ne să facem lucrarea Ta măiastră.

Curând se va sfârși, sfârșitul va veni,
Cu bucurie aștept și vreau a te întâlni,
Eu vreau să merg acasă, prea mult am obosit,
Îmi iau de mână frații, îți spun bine ai venit.

Te aștept cu drag, Isuse, te aștept cu drag și dor,
Și dacă vrei ca viața să închei și am să mor,
Te rog să mă trezești atunci când vei veni,
Să fiu și eu în slavă când Tu vei reveni.

Eu mă retrag din rugă, dar vreau să-ți mulțumesc,
Că mi-ai dat privilegiul cu Tine să vorbesc,
Predau ștafeta, Tată, ca grupă ne rugăm
Și tot așa, ca grupă, uniți te așteptăm.
Emilia Dinescu

M-AI BINECUVÂNTAT
Eu n-am strigat și mi-ai auzit strigătul,
Eu n-am plâns și mi-ai șters lacrima,
Eu n-am gândit și mi-ai știut gândul,
Tu care de la început le știi pe toate,
Tu care m-ai cunoscut de la început,
Ai fost alături de mine și nu m-ai lăsat,
Deși nu am meritat… m-ai binecuvântat.
Emilia Dinescu

 PĂCATUL GREU
Lacrimile curg, râuri înspumate,
Păcatele sunt grele; le port în spate,
Dar crucea mi-e luată chiar de El,
Ce merge la tăiere ca un mielușel.
Și poartă crucea mea și moare-n locul meu,
Că poartă azi, păcatul meu cel greu.
Emilia Dinescu

MĂ-NCHIN ȚIE, TATĂ
Mă-nchin Ție, Tată,
Tu m-ai creat,
M-ai binecuvantat,
Nu m-ai lăsat,
De mi-a fost greu,
M-ai mângâiat
Și rana mea
Tu ai vindecat,
M-ai sprijinit
Să mă ridic,
Iar am căzut
Și te-am rănit,
Dar n-ai lăsat
Păcatul meu
Să facă un zid
De netrecut,
Tu l-ai surpat
Și m-ai văzut
Și m-ai luat,
Așa rănit
La sânul Tău,
M-ai ocrotit
Și m-ai ținut
Și m-ai ferit,
Păcatul meu,
El m-a rănit
Și ai vindecat
Și ai curățit.
N-am meritat,
M-ai mântuit,
Căci s-a jertfit,
Chiar Fiul Tău
În locul meu,
Pe cruce a stat
Și al meu păcat
L-a anulat
Și am fost iertat
Și sunt salvat,
N-am meritat,
Dar am crezut
Și ai făcut
C-a mea credință
Să aibă biruință.
Emilia Dinescu