Intercer – Poezii si editoriale

RĂTĂCESC…
Rătăcesc în această lume blestemată,
De valul lumii, ușor sunt luată
Și umblu rătăcită ca într-un deșert,
Mi-e teamă că-n umblarea mea mă pierd,
Mă depărtez prea mult de calea Ta cea dreaptă,
Considerând că-s bine; că de, sunt înțeleaptă
Și știu pe unde merg și pe unde pășesc,
Dar în umblarea mea mai rău mă rătăcesc.
Emilia Dinescu

O VORBĂ… UN SUSPIN
Un strigăt în noapte,
O vorbă în șoapte,
Un suspin de durere,
Un oftat în tăcere,
O simplă rugăciune,
Prin toate îți spune
Un fiu ce a greșit
Și azi s-a căit,
Îți spune să-l cerți,
Dar Tu, doar îl ierți.
Emilia Dinescu

 MULȚUMIRE
Doamne, am venit la Tine cu toată vina mea
Și m-ai primit pe mine, orfan, în casa Ta,
Mi-ai dat titlul de fiu și ai vrut să îmi fi Tată,
Mi-ai dat a Ta avere, acum e a mea toată,
Mi-ai dat și o speranță, ca viața mea murdară
Să fie fără pată; să nu fiu dat afară,
Să fiu primit la nuntă, la masă să fiu pus,
Tu mi le-ai dat pe toate, eu nimic n-am adus.
Emilia Dinescu

JUDECATA
Cât aș vrea să pot spune că eu nu-s vinovată,
Dar parcă, mă văd într-o sală mare de judecată,
Eu sunt prinsă în lanțuri și sunt încătușată,
Sunt prinsă de păcate, dar sper să fiu salvată,
Căci a început procesul, instanța se pronunță,
Aprodul se ridică, pedeapsa mi-o anunță:
-Tu ești o păcătoasă, n-am milă și îndurare,
Meriți să fi închisă, ani mulți în închisoare
Sau chiar mai rău de atâta, să fi chiar omorâtă,
Pedeapsa-i meritată și nimeni nu te ajută.
O ușă se deschide și intră în sala mare,
Un om ce parcă, poartă o vină în spinare,
Se apropie de juriu, jurații îl privesc,
Ridică a Sale palme și urmele zăresc,
Acolo, văd în palme că este și al meu nume:
-Eu m-am jertfit pe Mine, să te salvez pe tine,
Pedeapsa ți-este ștearsă, Eu crucea am purtat,
Tu poți să pleci, pe cruce, pe tine te-am salvat,
Nu mai ești păcătoasă, nici vină nu mai ai,
Căci ai avut credință și ai un loc în rai.
Emilia Dinescu

EXPERIENȚE PRACTICE
Ieri am tăiat un curcan
Ce l-am crescut chiar un an,
După ce l-am jumulit,
Fost-a el și opărit,
L-am trecut prin foc, nițel,
Ca să iasă frumușel
Și apoi eu l-am tranșat
Și cu grijă l-am tăiat,
Pulpele le fac friptură,
Merg cu sos și murătură,
Poate chiar și garnitură.
Aleg și de o piftie,
Cu mult usturoi să fie,
Pieptul o să-l fac sarmale
Și o să-mi iasă multe oale,
C-o să fac și o ciorbă bună,
Să mâncăm o săptămână,
Căci în Practic am citit,
Să fi nițel socotit
Și să faci economie,
Eu gătesc că-mi place mie
Și din Practic am luat
Secretul ce am aplicat,
E o revistă ce o iubesc
Și ades din ea gătesc,
Multe rețete am folosit,
Foarte bine mi-au ieșit,
De aceea cât trăiesc,
Practic-ul eu îl iubesc,
Multe din Practic învăț
Și pe cei dragi îi răsfăț
Cu tot ce eu azi gătesc,
La masă-i ademenesc
Cu bucate foarte bune
Gătite pentru ei, anume,
Din revistă adunate
Și de Practic inspirate.
Emilia Dinescu

O REȚETĂ CU URZICI
Pământul s-a dezmorțit,
Primavara a venit,
Pământul s-a dezghețat,
După urzici am plecat,
Am coborât în zăvoi,
Să le fac cu usturoi.
Mult timp, eu n-am căutat
C-am găsit un loc bogat,
Chiar pe malul râului,
La marginea grâului.
Multe urzici am cules,
Le-am luat chiar pe ales
Și acasă am plecat,
În ape multe le-am spălat
Și apoi le-am opărit,
M-am apucat de gătit.
Am luat o ceapă mare
Și am călit-o în unsoare
Și când ceapa s-a călit,
În uleiul aurit,
Am pus urzicile opărite,
C-au fost scurse, pregătite
Și împreună le-am călit
Și cu usturoi zdrobit
Și apoi am pus, ia seama,
Și puțină din cea zeamă
În care le-am opărit,
Nu multă, cât a trebuit
Căci are fier și vitamine
Și zeama ne face bine,
(Ce a rămas n-am aruncat,
Am băut pe înserat)
Și le-am fiert doar puțintel
C-un sos de roșii subțirel
În care am pus făină,
Dar nu multă, doar puțină,
Cât urzicile să lege
Ca un piure se înțelege.
Le-am servit cu mămăligă
Pe masa pusă în tindă,
Lângă ele cu ou ochi,
Să nu fie de deochi
Că sunt bune și gustoase
Și sunt foarte sănătoase.
Emilia Dinescu

 ÎȚI MULȚUMESC
Îți mulțumesc pentru ceea ce sunt,
Îți mulțumesc pentru ceea ce simt,
Îți mulțumesc pentru ceea ce gândesc,
Îți mulțumesc pentru ceea ce iubesc,
Îți mulțumesc pentru ceea ce văd,
Îți mulțumesc pentru ceea ce cred,
Îți mulțumesc pentru ceea ce am,
Îți mulțumesc pentru tot ce zăresc,
Îți mulțumesc pentru că eu exist,
Îți mulțumesc… îți mulțumesc…
Îți mulțumesc…
Emilia Dinescu

 EU SUNT OLARUL
Eu sunt Olarul ce te-am lucrat din lut,
Dă-mi inima ta s-o fac ca la început,
Eu vreau sa fi al meu, căci te-am creat
Și am vrut de la început să fie minunat.

Am vrut să fi un vas perfect, fără crăpătură,
Dar pe parcurs, în inima-ți de piatră s-a făcut spărtură,
Căci tu, un vas de lut, neșlefuit, neterminat,
În lumea asta singur ai plecat.

Eu sunt Olarul care te-am creat
Și te aștept, să te repar îndat’,
Căci te-am făcut și vreau să fi perfect,
De aceea ce e spart și strâmb să îndrept.
Emilia Dinescu

VINOVAȚI
De am muri un pic de câte ori păcătuim,
Ne-ar fi teamă de viața ce o trăim,
Dar noi trăim, ca și cum n-am muri,
Ca și cum veșnic pe pământ vom fi,
Nu avem regrete de clipele ce trec
Și toate faptele pe care le petrec,
Sunt clipe ce au fost și nu au să mai vină,
Sunt ceasuri ce au trecut și noi avem o vină,
Căci suntem vinovați de timpul care trece
Și suntem vinovați de tot ce se petrece.
Emilia Dinescu

DOAR DE LA TINE
De m-aș putea ridica pe cele mai înalte piedestale,
Nu mi-ar fi bine ca în brațele Tale,
De aș asculta cele mai blânde vorbe și mai dulci cuvinte,
Nu ar putea așa, ca vorba Ta să mă alinte,
De aș rosti cele mai brave vorbe și gânduri mărețe,
Nu ar putea ca vorba Ta să mă răsfețe,
Că tot ce Tu mi-ai dat, a fost divin
Și tot ce Tu mi-ai dăruit, a fost sublim.
Emilia Dinescu