Intercer – Poezii si editoriale

 TU…
Tu auzi strigătul celui ce strigă
Și-l vezi pe cel ce tare greu se mai ridică,
Tu îl cunoști pe acel ce plânge și suspină,
Tu îl ajuți pe cel ce se zbate în tină.
Tu îți trimiți a Ta binecuvântare
Celui ce luptă să stea în picioare
Și-i teamă, parcă, să pășească, să nu cadă
Și în cădere nu vrea să te piardă.
Tu îl privești și-l sprijini în durere,
Pe acel ce azi, în întuneric piere
Și îi trimiți o rază de lumină,
Din beznă doar la Tine ca să vină,
Tu-l strângi la piept pe cel ce s-a pierdut
Și-i vindeci rana care l-a durut,
L-ajuți să fie un învingător,
Căci Tu îi ești Mântuitor și Salvator.
Emilia Dinescu

 GÂNDURI
Doamne, mi-ai dat harul vieții, ce aș putea să cer mai mult,
Aș vrea perii bătrâneții, dar mai mult vreau să te ascult,
Îmi doresc cerul, Hristoase, pentru mine și ai mei,
Sunt frumoși anii tereștrii, dar îi vreau pe cei ai Tăi,
Îmi doresc doar veșnicia, îmi doresc atât de mult,
Să simt cum e bucuria, colo sus, în cerul sfânt.
Emilia Dinescu

SUNT O PĂCĂTOASĂ
Doamne, sunt atât de păcătoasă,
Bolnavă, ca de o boală râioasă,
Ce pretenții pot să am la mântuire
Când viața mea e plină de mânjire?
Ce pretenții am să fiu salvat,
Când viața mea e plină de păcat?
Ce pretenții am să fiu cu Tine-n slavă,
Când pocăința nici nu poate să se vadă
Și când credința mea parcă e moartă,
Căci nu se vede deloc a mea faptă
Ca să pot spune că sunt nevinovată.
Emilia Dinescu

GÂNDURI TRISTE
( la moartea sorei Flori)
Ne obosește alergarea,
Durerile ne copleșesc,
Vedem cum vine încercarea,
În rugăciune mă opresc.

Ferice de cei care dorm,
Căci au trecut la simplu somn,
Curând, când Domnul va veni,
Acei ce dorm se vor trezi.

Noi plângem și chiar suferim
Când moare cei ce îi iubim
Și grupul nostru-i mai sărac,
O soră la somn a plecat.

Să ne rugăm pentru ai ei,
Mai mult de atât, Doamne, nu vrei,
Și un apel să ne trezim,
E timpul să ne pocăim.

Nu știm și noi cât vom trăi,
Nu știm nici dacă vom muri,
Știm că acum suntem chemați,
Spre pocăință, îndreptați.

Cu lacrimi mari mă rog acum,
Dar ruga nu pot să o spun,
Prin lacrimi eu acum vorbesc,
E timpul să mă pocăiesc.
Emilia Dinescu

 ÎN CAMERA DE SUS
E timp de rugăciune în camera de sus,
Eu stau de vorbă acum, cu Domnul meu Isus,
Îi povestesc în taină cam tot ce am petrecut,
Căci vine înserarea și ziua a trecut.

Se lasă întuneric și noaptea va veni,
Încă mai e lumină, încă mai este zi,
Eu stau de vorbă acum, în camera de sus
Cu Domnul meu iubit, aș vrea să-i fiu supus.
Emilia Dinescu

ÎN CAMERA DE SUS
E timp de rugăciune, vreau să vorbesc cu Tine,
În camera de sus îmi este atât de bine,
Uit de a mea durere, uit de al meu necaz,
M-așez să stăm de vorbă, e un sublim popas.

Îți mulțumesc din suflet, și astăzi m-ai trezit,
A mai trecut o noapte și eu m-am odihnit
De truda zilei toate, și aș vrea să mă odihnesc,
Și-n viața tumultoasă pe care o trăiesc.

Eu vin la cruce, Doamne, e timpul meu de rugă
Și vreau ca rugăciunea la Tine să ajungă,
Sfințește Tu rostirea, sfințește al meu gând,
Eu știu că-s păcătoasă, de aceea vin plângând.

În camera de sus acum am poposit,
Sunt fericită, Doamne, din nou te-am întâlnit,
M-ai așteptat pe mine și încă mă aștepți,
Tu vrei să facem parte din ceata celor drepți.

Eu vin în rugăciune, cu lista cu copii,
Noi te așteptăm, Isuse, te așteptăm să vii,
Dar pruncii noștri astăzi sunt tare rătăciți,
Noi îi strigăm pe nume, îi dorim mântuiți.

Aduc și liste lungi, cu toți acei bolnavi,
Mulți dintre ei au fost, cândva, oameni grozavi,
Erau puternici, Tată și dărâmau pământul,
Acum se tem de moarte, nu își doresc mormântul.

Că-s tineri, că-s bătrâni, e suferință multă
Și mulți, cu înverșunare, doar prin credință luptă,
Ei își doresc doar cerul, nu vor ca să clacheze,
Ei vor să stea cu Tine, nu vor să te întristeze.

Îți mulțumesc că încă e viață în pieptul meu,
Ai fost mereu cu mine când îmi era mai greu,
M-ai susținut în boală, nu sufăr foarte mult,
Te rog, ca să ai milă, de Tine vreau să ascult.

Privesc în urmă Tată, și chiar mă rușinez,
Eram o complexată, dar azi îți mulțumesc,
Mi-ai dat o suferință, mi-ai dat un handicap,
Îți mulțumesc din suflet, că nu-l mai am în cap.

Azi te slăvesc pe Tine, din suflet eu vorbesc,
Îți mulțumesc că boala eu pot să o primesc,
Ai fost cu mine, Tată, mereu m-ai ocrotit,
Îți mulțumesc din suflet, eu știu cât m-ai iubit.

Ajută-mă să fac lucrarea Ta măreață,
Să mă încred în Tine în orice dimineață,
Să fiu o luminiță, să fiu un vas al Tău,
Să merg mereu cu Tine, să nu cârtesc la greu.

Aș vrea, Isuse, Doamne, de Tine să vorbesc,
Prin fapte și cuvinte mereu să te slăvesc,
Te rog să mă ajuți să fac doar voia Ta,
Nu mă lăsa pe mine să merg pe calea mea.

Îți mulțumesc, Hristoase, Tu m-ai adus aici,
Am grupa, stăm în rugă și știu că suntem mici,
Dar Tu ești mare Doamne, Tu ești puterea noastră,
Te așteptăm în rugă, privind în zarea albastră.

E ziua rugăciunii, un lanț noi am format,
Îți mulțumim că-n toate putere Tu ne-ai dat,
Ai fost cu noi mereu și nu ne-ai părăsit,
Chiar dacă noi știm, Doamne, că multe ți-am greșit.

Noi ne dorim în slavă cu toți să ne întâlnim,
Noi ne dorim fiebinte doar Ție să-ți slujim,
Și credem că vom fi, în cer îți vom cânta,
Dar până atunci, Hristoase, noi stăm în palma Ta.
Emilia Dinescu

 ÎN CAMERA DE SUS
Soarele a asfințit și noi sabatul am sfârșit,
În rugăciune ne-am unit, un lanț de rugă am pornit,
În prima zi a săptămânii, în rugăciune noi venim,
Suntem atrași de Tine, Tată, și iată, pe rând poposim.

E timpul meu de rugă în camera de sus,
E timpul de veghere lângă al meu Isus,
Suntem o grupă mică, dar Domnul ne-a unit,
Venim uniți în rugă, chemarea am primit.

Avem încredințarea că lanțul ce am format,
Nu e creat de oameni, Tu, Tată l-ai lăsat,
Tu ne-ai chemat aici, Tu ne-ai chemat pe noi,
În lanț de rugăciune, mă prind și eu cu voi.

Te rog, frate pe tine, pe tine sora mea,
Să mă ții strâns de mână, căci lupta este grea,
Satana e turbat și vrea să ne dezbine,
Dar stăm uniți în rugă, așa ne este bine.

E timpul rugăciunii, mă închin lângă altar,
Ți-aduc doar mulțumire, căci încă este har,
Îți mulțumesc fierbinte, în rugă ne-am unit,
Suntem o grupă mică, dar Tu ne ești Amic.

Eu mă aduc pe mine, te rog ca să mă ierți,
Și ruga mea fierbinte, te rog să o primești,
Ajută-mă, o, Tată, să mă dezic de rău,
Să vin în rugăciune, oricât ar fi de greu.

Am lupte multe, Tată, și simt că nu înving,
Aș vrea să nu mai judec și lupt să mă conving,
Eu nu am drept, Isuse, să fiu judecător,
Aș vrea să fiu lumină și braț alinător.

Te rog, să îmi schimbi firea, să-mi dai un suflet viu,
Să simt durerea toată, să vin cât nu-i târziu,
Să vin la Tine, Tată, Tu ești al meu Olar,
Te rog să-mi dai puterea să-mi văd greșeala clar.

Cu listele ce-s scrise la Tine am venit,
Îți mulțumesc din suflet, că ruga ne-ai primit,
Avem pe liste nume, copii ce-s rătăciți,
Departe stau acuma, nu știu că-s păcăliți.

Satana este șmecher și i-a atras în lume,
Durerea mea din suflet eu vin, Doamne, a-ți spune,
Pe liste sunt copiii ce ni i-ai dat în dar,
Întoarce-i către Tine cât încă este har.

Ei n-au uitat Cuvântul, ei știu cum i-am crescut,
Au fost crescuți cu Tine, cu Tine le-a plăcut,
Dar a venit satana și s-au lăsat furați,
Noi așteptăm s-audă, de Tine sunt chemați.

Venim uniți în rugă, avem bolnavi destui,
Eu vin în rugăciune și îndrăznesc să stărui,
Sunt nume multe, Tată, și boli ce ne îngrozesc,
Eu vin în rugăciune și numele rostesc.

Plâng și cer îndurare, cer alinarea Ta,
Îți cer chiar vindecare, te rog, nu îi lăsa,
Pe cei ce duc povara durerii unei boli,
Din patul suferinței, Tu poți ca să îi scoli.

Eu vin la Tine, Tată, în camera de sus,
Am petrecut cu Tine și cu al meu Isus,
Acum predau ștafeta la frații mei din grupă
Și sper ca lanțul nostru nicicând să nu se rupă.

Predau ștafeta, Tată, și vreau să-ți mulțumesc
Că timpul meu de rugă este un timp măreț,
Orice durere, Doamne, în rugă încetează,
Te rog să fi cu mine, să mă ții veșnic trează.

Îți mulțumesc că încă ne mai putem ruga,
Îți mulțumesc că încă putem a ne îndrepta,
Deschide-mi ochii, Tată, vreau să mă cercetez,
E timpul meu de rugă, să mă întărești în crez.
Emilia Dinescu

 CUGETARE
Trestia frântă n-o va zdrobi
Și mucul care mai arde încă nu-l va stinge,
E un verset melodios ce vrea să strige,
Căci ca păstorul care se află în pustie
Și încearcă ca o trestie să reînvie
Credința sa cântată într-un imn,
Cântat c-un simplu fluier… imn divin,
C-un fluier ce-i făcut din trestie de el,
O trestie ce fost-a frântă de un vânticel.
Te-ai simțit vreodată ca un muc care mai fumegă?
Chiar înainte de a te întoarce la Dumnezeu,
Căci erai departe de Dumnezeul copilăriei tale
Când flacăra inocenței din tine s-a stins,
Lăsând în urmă un fum respingător,
Dar chiar atunci găsit-ai ajutor,
Căci fumul este ultimul strigăt de ajutor al unei flăcări,
Fumul miroase înțepător și ustură ochii,
Dar unde este fum este și foc
Și flacăra plăpândă care se zbate să crească,
Va deveni curând o vâlvătaie luminoasă.
Emilia Dinescu

DOAR CLIPELE
Doar clipele petrecute fără Tine-mi stau în minte,
Doar clipele trecute fără Cuvântul divin,
Doar clipele de când te-am cunoscut contează,
Doar clipele ce sunt acum și vin.
Emilia Dinescu

RUGĂ
Cu lacrimi cad la picioarele Tale,
O rugăciune strig, în prag de seară,
Te rog, să-mi ștergi păcatele,
Căci am greșit și ieri… și azi… și iară.
Deși când am citit Cuvântul din Scriptură,
Eu mi-am promis să-mi țin vorba în gură,
Să mă gândesc înainte de a vorbi mai bine,
Să fiu copil model, să nu te fac de rușine.
Eu am greșit adesea, cu vorba m-am jucat
Și pare-se că însăși cu fapta am trișat,
De aceea o rugăciune strig, în prag de seară,
La cruce vin cu ruga-mi iar… si iară.
Emilia Dinescu