Intercer – Poezii si editoriale

A NOUA ZI DE RUGĂ
În rugăciune sfântă, acum eu mă aplec,
În capul meu n-am gânduri, am un întreg amestec,
Cu ce-s mai bună eu, de astăzi mai trăiesc,
Îți mulțumesc, Isuse, în rugă te întâlnesc.

E a noua zi de rugă și vin cu o întrebare,
De ce în dreptul meu e un har atât de mare,
Care e rostul meu pentru această viață,
Îți cer răspunsul, Doamne, în astă dimineață.

În vuietul mulțimii eu stau în rugăciune,
Cu inima vorbesc, căci am multe a spune,
Ascultă ruga mea, te rog ca să-mi vorbești,
Alerg spre Tine, Tată, căci știu că mă primești.

Mă rog cu disperare, eu vreau să te ascult,
Cum stau în rugăciune, eu vocea să-ți aud,
Să fac doar voia Ta, să nu mai rătăcesc,
Aceasta e dorința pe care o rostesc.

Eu vin la rugă Tată, pun listele pe altar,
Avem nume ce-s scrise, în dreptul lor e har,
Tu încă-i ții în viață, chiar de s-au depărtat,
Pe cei ce jos stindardul se pare c-au lăsat.

Aduc la rugăciune pe fiecare nume,
Sunt mulți copii de care nu știu nimic a spune,
Dar știu că au părinți ce stau în suferință,
În dreptul tuturor ne dorim pocăință.

Pe listele de rugă îi am și eu pe ai mei,
Mă rog și cred că ruga are și un temei,
Încerc să le vorbesc, dar vorbele sunt sterpe,
Te rog să faci minune, spre Tine să se îndrepte.

Aduc în rugăciune pe cei în suferință,
Te rog pentru alinare și o mare credință,
Te rog să dai speranță, chiar și o vindecare,
Sunt mulți, bolnavii noștri, ce trec grea încercare.

Aduc în rugăciune pe cei ce-s prigoniți,
Sunt țări unde creștinii sunt prinși și omorâți,
Te rog să-i ocrotești și să le dai speranță,
De-i voia Ta, Părinte, te rog să-i ții în viață.

Sunt zone unde pruncii se culcă fără pâine,
Cu lacrimile în suflet ei nu mai cred în mâine,
Te rog să îi hrănești cu pâineaTa cerească,
Pe cei ce duc azi lipsă de pâinea pământească.

Sunt zone întinse unde și apa e un lux,
Noi facem chiar risipă, avem multă în puț,
Nu știm ce este setea, de Tine să însetăm,
Să bem din apa vie, să nu mai criticăm.

Sunt țări unde războiul parcă-i la el acasă,
Cândva și acești oameni aveau viața frumoasă,
Te rog să le dai pace, chiar pacea Ta divină,
La cei ce prin războaie trăiesc fără lumină.

Au fost zone întinse ce au fost cutremurate,
Și zone care astăzi se află doar sub ape,
E timpul spre sfârșit și multe or veni,
Se va deschide cerul și Tu vei reveni.

Strigăm în rugăciune, noi suntem foarte bine,
Avem de toate, Tată, avem belșug de pâine,
Hambarele sunt pline, cămările mustesc,
Mă tem de atâta bine să nu mă rătăcesc.

Mă rog, în rugăciune cu frații m-am unit,
E timpul scurt se pare, e timpul la sfârșit,
Nu ne lăsa să stăm în nepăsarea noastră,
Ajută-ne să stăm cu ochii pe fereastră.

Să fim mereu cu Tine, să nu ne opintim,
Să mergem înainte și să nu adormim,
Să stăm în priveghere, să stăm în ascultare,
Chiar dacă-n viață trecem prea des prin încercare.

Suntem copiii Tăi, stăm zece zile-n rugă,
Eu sper ca rugăciunea la Tine să ajungă,
A a noua zi de rugă, îți cerem o schimbare,
Vrem Duhul Sfânt să fie la noi în adunare.

Vrem ploaia Ta târzie, e timpul de pe urmă,
Suntem poporul Tău, suntem din a Ta turmă,
Ajută-ne să facem doar voia Ta divină,
Curând va veni Domnul, îl așteptăm să vină.
Emilia Dinescu

N-AM MAI STRIGAT
Doamne, la Tine eu, de mult, nu am mai strigat,
Dar Tu, pe mine, o clipă nu m-ai abandonat,
Ci ai vegheat, mereu, să-mi fie bine, bine,
Deși n-am meritat căci am fugit de Tine.
Dar chiar de eu, de Tine mereu m-am depărtat,
Tu ai stat lângă mine și iarăși m-ai vegheat,
Ai fost mereu alături, mi-ai fost mereu aproape,
Chiar de eram aiurea, cu sufletul departe,
Cu Duhul și conștiința la mine ai strigat,
Chiar de eram sălbatic și mult m-am depărtat,
Tu ai stat lângă mine, pe brațe m-ai purtat
Când greu mi-era, anume tot ce era păcat.
Emilia Dinescu

SUNT OM…
Sunt om… am planuri omenești și păcătoase,
Sunt om… am vise și speranțe prea frumoase,
Sunt om… am gânduri și idei ambițioase,
Sunt om… am idealuri, țeluri valoroase.
Ca om, am planuri omenești și păcătoase,
Dar Duhul Sfânt mă mustră, mă descoase,
Ca om, am vise și speranțe prea frumoase,
Dar prin cuvânt eu văd că nu sunt spuse.
Ca om am gânduri și idei ambițioase,
Dar harul Tău e de ajuns să nu mă lase.
Ca om, am idealuri, țeluri valoroase
Căci am găsit în Carte făgăduinți frumoase.
Emilia Dinescu

 PENTRU TINE
Mi-e sufletul gol, pustiu și rece
Și sper că tu vei înțelege,
Căci tu prea rău azi, m-ai rănit
Și sufletul mi-ai pustiit,
Căci am crezut că te cunosc,
Dar nu esti tu, nu te mai recunosc,
Am crezut că ești un credincios,
Dar azi mă tem că ești om mincinos,
Tu nu ești tu, așa cum te știam,
Se pare că de multe ori mă amăgeam,
Mă doare să te știu un prefăcut,
Să mă întreb, acum cu mine ce ai avut
De m-ai purtat tot timpul în minciună,
Nu ai știut că-n suflet durerea se adună?
Ai vrut atât de mult să mă rănești,
Oare tu ești capabil să iubești?
Oare în suflet mai găsești ceva,
Ca să fi iar în suflet cineva?
Emilia Dinescu

A OPTA ZI DE FOC DE RUGĂCIUNE
E focul rugăciunii, ștafeta am preluat,
Eu mă aplec în rugă, e timpul minunat,
Mă întâlnesc cu Tine în camera de sus,
E a opta zi de rugă, e timp deoparte pus.

Aș vrea să aduc o jertfă din rugăciunea mea,
Dar vorbele sunt goale și inima e rea,
Te rog, sfințește vorba și versu-n poezie,
Transformă rugăciunea în sfântă melodie.

Mă rog, cu lacrimi mari, să curățești cuvântul
Ce-l spun în rugăciune, să nu plece ca vântul,
Sfințește vorba noastră spre Tine a plecat,
Noi știm, vorba-i mânjită și plină de păcat.

Sunt egoistă, Doamne, și mă rog pentru mine,
Transformă-mă în carne, căci piatră nu e bine,
Te rog să faci din mine un vas de lut curat,
Te rog, cu disperare, să ștergi al meu păcat.

Aș vrea să luminez, să fiu un far în noapte,
De noaptea ignoranței aș vrea să stau deoparte,
E timpul de pe urmă, nu vreau să rătăcesc,
Eu îmi doresc doar cerul și vreau să te întâlnesc.

Te rog să mă ajuți să fac a Ta lucrare,
Să-mi dai înțelepciune și o credință mare,
Să mă ajuți pe Tine mereu să te slăvesc,
Eu știu că fără Tine degeaba mai trăiesc.

Înalț o rugăciune, te rog să mă asculți,
Sunt obosită, Tată, dar merg cu pași mărunți,
Merg înainte-ntruna, eu vreau în veșnicie,
Te rog, ascultă ruga ce o spun în poezie.

Eu am greșit prea multe și mult am rătăcit,
M-ai căutat pe mine, în lume m-ai găsit
Și m-ai luat de mână, mi-ai arătat și știu
C-ai fost mereu cu mine, chiar și-n al meu pustiu.

Tu m-ai creat pe mine și am să mă rog mereu,
Te rog să fi cu mine și-n ceasul aspru, greu,
Nu vreau ca să clachez orice s-ar întâmpla,
Te rog, mă ajută-n toate cu Tine a umbla.

De multe ori mă tem și apoi mă rușinez,
Mă încred în Tine, Tată, n-aș vrea să te întristez,
Nu vreau să cad pe cale, de mână să mă ții
Până-oi ajunge în ceruri, eu vreau în veșnicii.

Ascultă rugăciunea pe care am rostit,
În dreptul meu fă, Doamne, un timp de pocăit,
Ascultă rugăciunea și celui ce citește,
Căci dacă spune amin înseamnă că-și dorește.

Ne împlinește voia, doar după voia Ta,
Te rog, prin a Ta milă, a binecuvânta
Pe cel ce rugăciunea o spune cu sfială,
Ar trebui să avem în rugă îndrăzneală.
Emilia Dinescu

ZECE ZILE DE RUGĂCIUNE
În camera de sus eu, iată, poposesc,
E timpul meu de rugă și aștept să te întâlnesc,
E focul rugăciunii, a șaptea zi din zece,
Genunchiul meu, în rugă, așteaptă să se plece.

Eu vin la Tine, Doamne, eu vin să-ți mulțumesc,
Căci încă sunt în viață și astăzi eu trăiesc,
Îți mulțumesc, din suflet, că nu m-ai părăsit,
Deși pe drumul vieții prea des eu am greșit.

Eu vin la Tine, Tată, cu grupa ce am format,
Îți mulțumesc din suflet, pe toți ne-ai înfiat,
Nu ne-ai lăsat orfani, căci dragostea Ta mare,
Iubește păcătosul și-l scapă de pierzare.

E ziua cercetării, e timpul spre sfârșit,
Cât încă este harul, e timp de pocăit,
Azi, clipa asta este o clipă de încercare,
Dar cerul este plin cu multă alinare.

Venim uniți în rugă, noi știm că am greșit,
Dar sufletul de Tată, mereu, ne-a ocrotit,
Te rog, să dai speranță în încercarea grea,
La cel ce-n rugăciunea vine mereu să stea.

M-așez la poala crucii și vreau să-ți povestesc,
Sunt multe de spus, Doamne, nu știu și nu îndrăznesc,
Îți cer înțelepciune și cer a Ta putere,
Ferește-mă pe mine să nu fiu în cădere.

Avem pe liste lungi bolnavi de boli prea grele,
Sunt mulți în suferință, de toate vârstele,
Sunt si copii și tineri și oameni mai bătrâni,
Te rog, ca Mare Medic, pe Tine, să alini.

Durerea este cruntă, lovește tot mai mult,
Au fost atrași de lume și al ei plăcut tumult,
Tineri și copilași care au crescut cu Tine,
S-au rătăcit în lume, crezând că va fi bine.

Au rătăcit pe cale și mulți te-au părăsit,
Satana este șmecher și el a amăgit,
Biserica e goală și sufletul ne doare,
Căci știm că fără Tine se piere și se moare.

O rugăciune aduc în camera de sus,
Mă rog pentru acei ce au Cuvânt de dus,
Să fi cu toți creștinii ce fac azi misiune,
Deschide inimi multe ca roada să se adune.

Te rog, să sprijini frații ce duc Cuvântul sfânt,
Sunt zone albe, încă sunt multe pe pământ,
Trimite lucrătorii căci via Ta e mare,
Este nevoie astăzi de multă consacrare.

Te rog, pentru acei ce merg în pușcărie,
Să ducă doar Cuvântul și a Ta sfântă solie,
Căci după gratii sunt acei ce au greșit,
Trimite mângâierea și duh de pocăit.

Sunt multe de spus, Doamne, și ruga e puțină,
Îți cerem cu credință a Ta sfântă lumină,
Ascultă rugăciunea a inimii ce tace,
Privește ochii plânși ce nu au a Ta pace.

Te rog, în dreptul nostru, să trimiți Duhul Sfânt,
Vrem ploaia Ta târzie să vină pe pământ,
Deschide-ne gândirea și ochii să vedem,
Suntem copiii Tăi, dar bine nu suntem.

Am ațipit de mult, e timpul de trezire,
Îți cerem cu sfială, vrem a Ta mântuire,
Desțelenește inimi, e timpul de pe urmă,
Noi cerem mântuirea pentru întreaga turmă.
Emilia Dinescu

1260. ZECE ZILE DE RUGĂCIUNE
În camera de sus eu, iată poposesc,
E timpul meu de rugă și aștept să te întâlnesc,
E focul rugăciunii, a șaptea zi din zece,
Genunchiul meu, în rugă, așteaptă să se plece.

Eu vin la Tine, Doamne, eu vin să-ți mulțumesc,
Căci încă sunt în viață și astăzi eu trăiesc,
Îți mulțumesc din suflet că nu m-ai părăsit,
Deși pe drumul vieții prea des eu am greșit.

Eu vin la Tine, Tată, cu grupa ce am format,
Îți mulțumesc din suflet, pe toți ne-ai înfiat,
Nu ne-ai lăsat orfani, căci dragostea Ta mare,
Iubește păcătosul și-l scapă de pierzare.

E ziua cercetării, e timpul spre sfârșit,
Cât încă este harul, e timp de pocăit,
Azi, clipa asta este o clipă de încercare,
Dar cerul este plin cu multă alinare.

Venim uniți în rugă, noi știm că am greșit,
Dar sufletul de Tată, mereu, ne-a ocrotit,
Te rog, să dai speranță în încercarea grea,
La cel ce-n rugăciunea vine mereu să stea.

M-așez la poala crucii și vreau să-ți povestesc,
Sunt multe de spus, Doamne, nu știu și nu îndrăznesc,
Îți cer înțelepciune și cer a Ta putere,
Ferește-mă pe mine să nu fiu în cădere.

Avem pe liste lungi bolnavi de boli prea grele,
Sunt mulți în suferință, de toate vârstele,
Sunt si copii și tineri și oameni mai bătrâni,
Te rog, ca Mare Medic, pe Tine, să alini.

Durerea este cruntă, lovește tot mai mult,
Au fost atrași de lume și al ei plăcut tumult,
Tineri și copilași care au crescut cu Tine,
S-au rătăcit în lume crezând că va fi bine.

Au rătăcit pe cale și mulți te-au părăsit,
Satana este șmecher și el a amăgit,
Biserica e goală și sufletul ne doare,
Căci știm că fără Tine se piere și se moare.

O rugăciune aduc în camera de sus,
Mă rog pentru acei ce au Cuvânt de dus,
Să fi cu toți acei ce fac azi misiune,
Deschide inimi multe, ca roadă să se adune.

Te rog, să sprijini frații ce duc Cuvântul sfânt,
Sunt zone albe, încă sunt multe pe pământ,
Trimite lucrătorii căci via Ta e mare,
Este nevoie astăzi de multă consacrare.

Te rog pentru acei ce merg în pușcărie,
Să ducă doar Cuvântul și a Ta sfântă solie,
Căci după gratii sunt acei ce au greșit,
Trimite mângâierea și duh de pocăit.

Sunt multe de spus, Doamne, și ruga e puțină,
Îți cerem cu credință a Ta sfântă lumină,
Ascultă rugăciunea a inimii ce tace,
Privește ochii plânși că nu au a Ta pace.

Te rog, în dreptul nostru, să trimiți Duhul Sfânt,
Vrem ploaia Ta târzie să vină pe pământ,
Deschide-ne gândirea și ochii să vedem,
Suntem copiii Tăi, dar bine nu suntem.

Am ațipit de mult, e timpul de trezire,
Îți cerem cu sfială, vrem a Ta mântuire,
Desțelenește inimi, e timpul de pe urmă,
Noi cerem mântuirea pentru întreaga turmă.
Emilia Dinescu

A ȘASEA ZI DE RUGĂ
Poporul astăzi strigă, noi stăm pe metereze,
A șasea zi de rugă, noi ți-am promis doar zece,
Dar vrem să ne asculți, îți cerem pocăință,
Sunt zece zile, Tată, să creștem în credință.

Am fost creați din lut, din lut sfărâmicios,
De stăm cu Tine, Tată, suntem vas valoros,
Te rog, să faci din noi un vas de lut curat,
Un vas de lut de preț, întâi este încercat.

Cuptorul încercării de vine peste noi,
Trimite-ne credință să nu dăm înapoi,
Ajută-ne să stăm mai mult în rugăciune,
Să cercetăm Cuvântul, să știm ce ai a spune.

Venim uniți ca unul, strigăm pentru acei,
Ce au plecat în lume, știind bine că-i vrei,
Strigăm în rugăciune, căci mulți s-au rătăcit,
Deși cunosc Cuvântul și mult ei te-au iubit.

Aduc pe altarul Tău o listă cu bolnavi,
Mulți au fost bravi în luptă, acum ei sunt firavi,
Te rog, ca mare Medic, să faci o vindecare,
Pe patul suferinței trimite alinare.

Mă încred în Tine, Tată și am să mă rog mereu,
Eu strig în rugăciune pentru orașul meu,
Mă rog să se trezească toți cei ce mă cunosc
Și să înțeleagă bine care-i al vieții rost.

Am să vorbesc de Tine, chiar de sunt criticată,
Ajută-mă să fiu utilă și în faptă,
Să te slăvesc pe Tine prin tot ce înfăptuiesc,
Să se cunoască, Tată, că eu chiar te iubesc.

Un foc de rugăciune, noi am pornit uniți,
Vrem cerul și ne strângem, vrem să stăm alipiți,
Vrem cerul cu ardoare și-n rugă noi strigăm,
Ajută-ne să fim așa cum ne rugăm.

Trimite Duhul Sfânt, trimite-ne mustrare,
Ajută-ne să facem o nouă consacrare,
Să ne predăm deplin în brațul Tău de Tată,
Chiar dacă viața noastră e poate zdruncinată.

Suntem poporul Tău, ajută-ne să fim,
Să fim copiii Tăi și să ne pocăim,
Curând va veni Domnul și vom pleca acasă,
Ajută-ne să facem ospăț la a Ta masă.

Suntem mireasa Ta, te așteptăm ca Mire,
Vrem să trăim cu Tine, nu vrem o ațipire,
De aceea cu credință în rugăciune stăm,
Îți cerem pocăință și zilnic insistăm.

Poporul Tău trezește-l, trezește-mă pe mine,
Ajută-ne să facem un țel din rugăciune,
Să stăm pe baricade, în post și ascultare,
Să ne rugăm cu sete, curând vine-ncercare.

Sfârșitul va veni, noi știm că este scris,
Noi vom pleca acasă, în noul paradis,
De aceea-ți mulțumim și cerem cu ardoare,
Să ne ajuți în toate, vrem marea sărbătoare.
Emilia Dinescu

 A CINCEA ZI DE RUGĂCIUNE
Poporul astăzi strigă ca-n fiecare zi,
E a cincea zi de rugă și iarăși ne-om uni
Și vom striga la Tine, căci vrem eliberare
De vina cea spurcată și de păcatul mare.

Ne-am strâns în rugăciune și ne rugăm mereu,
Ne încredem doar în Tine, te avem ca Dumnezeu,
Noi nu suntem orfani căci Tu ne-ai înfiat,
De când suntem cu Tine un nou statut ne-ai dat.

Sunt zece zile, Tată, de sfântă consacrare,
Să cerem Duhul sfânt, este nevoie mare,
Să fim sinceri cu noi și să ne cercetăm,
E timpul cercetării, nu ca să dormităm.

Avem oglinda Ta, avem Cuvântul sfânt,
Avem și harul, Doamne, încă e pe pământ,
Dar veștile sunt sumbre, e timpul de pe urmă,
Te rog, să dai putere, credință-n a Ta turmă.

Ajută-ne, Părinte, să nu ne rătăcim,
Ne-am învățat cu bine, dar vremuri grele vin,
Ajută-ne să stăm în Tine ancorați,
Nu vrem să fim de lume și patimă furați.

Ne-am învățat cu bine, trăim doar în belșug,
Am părăsit cărarea, nu stăm mereu la plug,
Cunoaștem legea sfântă, cunoaștem prorocia,
Ne-am prins de acest pământ, nu știm de vrem vecia.

Avem și o pildă, Doamne, în care ne-ai vorbit,
Știm că au fost fecioare, știm că au adormit,
Noi vrem să ne trezim din ațipirea noastră,
S-aprindem felinarul privind spre zarea albastră.

Doar zece zile, Doamne, e foc de rugăciune,
Dar focul de e-n noi este a Ta minune,
Să nu-l lași să se stingă, să-l îngrijim mereu,
Să ne trimiți mustrare de vine ceasul greu.

Îți cerem cu ardoare, noi vrem să ne schimbăm,
Cu caracterul nostru murdar o să clacăm,
Să facem o schimbare și să ne pocăim,
De vrem să fim în ceruri, de vrem cu Tine să fim.

Eu vin la Tine, Tată, să strig în dreptul meu,
Nu vreau să mai cârtesc când vine ceasul greu,
Te rog să fi cu mine, să mă ajuți să cresc,
Sunt prea lumească acuma, dar cerul mi-l doresc.

Deschide-mi ochii bine, căci timpul s-a scurtat,
Când a venit necazul prea des eu am clacat,
Vreau Duhul sfânt, acuma nu vreau să mai clachez,
Vreau să mă încred în Tine și doar să te urmez.

Sunt zece zile-n care biserica se roagă,
E timpul de pe urmă și va veni pârloagă,
Noi stăm în rugăciune, strigăm și chiar postim,
Te rog, Isuse dragă, nu vrem ca să murim.

E timpul cercetării în dreptul tău și al meu,
Suntem numai țărână de nu e Dumnezeu,
Trezește-te, creștine, și fă-ți o cercetare,
Să cerem cu credință a Duhului schimbare.
Emilia Dinescu

ÎNTREBARE
Doamne, cât de jos suntem,
De cruce mult ne-am depărtat,
Deși acestea astăzi le vedem,
Nimic nu facem… și-i mare păcat,
Căci vremea-i scurtă, timp mult nu mai e,
Când vei veni, poporul gata e?
Emilia Dinescu