Intercer – Poezii si editoriale

 ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus eu, iată, am poposit,
Din somnul nopții, Doamne, pe mine m-ai trezit,
Încă o zi de viață în dreptul meu ai scris,
Vreau s-o trăiesc cu Tine căci Tu ești de neînvins.

Ce dacă e durere și chin pe acest pământ,
Ce dacă vine moartea și închide în mormânt,
Mă încred în Tine, Tată și vreau să merg înainte,
Să mă încred în Tine, Tu ești al meu Părinte.

În camera de sus, uit de orice durere
Și vin la rugăciune, nu vin doar pentru a cere,
Eu vin cu bucurie și vreau să-ți mulțumesc
Că-n timp de rugăciune mereu te întâlnesc.

Și când furtuna vine, Tu îmi ești adăpost
Căci fără Tine, Doamne, eu nu am nici un rost
Și când necazul vine, aș vrea să nu cârtesc,
Să cred mereu în Tine, să nu mă opintesc.

Tu ești a mea putere, eu sunt doar un nimic,
Cum stau la rugăciune, privirea o ridic
Și văd că ești cu mine și mă încurajez,
Orice ar veni, Isuse, nu vreau să mă întristez.

Chiar dacă am eșecuri și știu că am greșit,
Eu știu că a mea vină pe cruce ai pironit
Și îndrăznesc, Isuse și sper că vei lucra
La cei din lista noastră ce nu-s în turma Ta.

În listă-s multe nume și mulți te-au cunoscut,
Dar au plecat în lume căci lumea le-a plăcut,
Ei cred că le e bine, mimează fericirea,
Dar numai lângă Tine găsi-vor împlinirea.

Strigăm în rugăciune, bolnavii ce-i avem,
Adu-le alinare, noi ne rugăm, credem
Că unde șlefuiești, lucrarea e a Ta,
Ajută-ne să credem, nu vrem a ne întrista.

Ne încredem doar în Tine, ești Medicul suprem,
Venim în rugăciune și spunem tot ce vrem,
Noi ne dorim, Părinte și cerem vindecare,
Dar împlinește, Doamne, doar ce e spre salvare.

Noi nu vedem înainte, Tu vezi în viitor,
Vrem mântuirea noastră și a întregului popor,
Ajută ca încercarea să fie spre zidire,
Căci fără de credință nu este mântuire.

În camera de sus eu, iată, zăbovesc
Și iartă-mă, în rugă eu știu că des greșesc,
Nu știu să cer și vin cu vorbe fără rost,
Dar vreau să vin la Tine, doar Tu ești adăpost.

Aduc în rugăciune familia, vecinii,
Aduc și cunoscuții, dar aduc și străinii,
O nouă săptămână, acum am început,
Ajută-mă în lume să te fac cunoscut.

De nu vorbesc prin vorbe, prin fapte să vorbesc,
Căci vreau să te cunoască și acei ce azi citesc,
Eu scriu în poezie, din inimă eu scriu,
Vorbesc doar despre Tine, eu știu că Tu ești viu.

Cuvintele sunt goale, doar vorbe fără sens
De-n viața noastră simplă nu facem un demers,
Hai, să ne pocăim, e timpul de pe urmă,
Noi vrem să fim în ceruri cu toată a Ta turmă.
Emilia Dinescu

 ÎN CAMERA DE SUS
E ceas de rugăciune, e ceas de închinare,
În camera de sus intrăm chiar fiecare
Și Domnul ne așteaptă, așa cum am promis
Căci noi cu bucurie pe listă ne-am înscris.

E ceasul meu de veghe și sunt prezentă acum,
Ce simt, ce am în suflet, la Domnul vin să spun,
Mă bucur că fac parte și eu cu ai mei frați,
În lanț de rugăciune venim, stăm adunați.

M-aplec în rugăciune și crucea o ating,
Privesc în sus cu teamă, picioarele îi strâng,
În locul meu pe cruce Hristos s-a răstignit
Și toate pentru mine; cum să nu fi venit.

Cum să nu vin, Isuse, în camera de sus,
Să mă întâlnesc cu Tine căci pace mi-ai adus,
E ceasul meu de veghe și stau în rugăciune,
Cu drag, eu vin la Tine și vreau doar o minune.

Eu vin la Tine, Doamne și vreau să îți mulțumesc
Căci știu că doar prin Tine, eu pacea o găsesc,
Cu frații mei în rugă eu, iată, m-am unit,
Îți mulțumim că timpul chiar Tu ai pregătit.

O veste tristă, Tată, în camera de sus,
În timpul meu de veghe, o veste a ajuns,
Mă opresc din rugăciune și lacrimi mă inundă
Că mă gândesc acuma la toți care-or să plângă.

Cu lacrimi mari, în inimi, la Tine noi strigăm,
Nu știm din astă lume când, poate, o să plecăm,
Dar cu durere mare, acum eu am aflat
Că-n somnul morții crude un frate a plecat.

Nu pot să simt durerea ca cei ce au fost ai lui,
Dar vreau să simtă, Doamne, cum pacea în suflet pui,
Trimite mângâiere la toți cei ce-l iubesc
Și ajută-i să se încreadă că-n cer se întâlnesc.

Îmi pare rău, cuvinte să scriu parcă nu sunt,
Aș vrea să stau în rugă, nu pot decât să plâng,
Nu pot să mă mai rog, nu pot să mai vorbesc
Căci mă gândesc mereu la cei ce îl iubesc.

Te rog, pentru o mamă ce-și plânge al ei băiat
Ce parcă mult prea tânăr și repede a plecat,
Te rog, să pui Tu, pace la frați și la surori,
Să mângâi a lui soție și cele două flori.

Iartă-mă, Isuse, nu știu să mai vorbesc,
Dar camera de sus nu vreau să părăsesc,
Prea multă întristare și vești rele au venit,
Îți mulțumesc că-n rugă la Tine ne-ai primit.

Cu lacrimi grele,Tată, m-așez lângă altar,
Te rog, să dai speranță și umple-ne de har,
Chiar dacă nu vorbim, Tu inima ne asculți,
Noi stăm uniți în rugă, de mână suntem mulți.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE DE MULȚUMIRE
Doamne, îți mulțumesc căci multe mi-ai iertat
Și tot ce am greșit în marea uitării ai aruncat
Și nu m-ai pedepsit, ba chiar m-ai binecuvântat
Ca să înțeleg că m-ai iubit și m-ai salvat,
Ca să pricep că Tu ești bun, te-ai îndurat
Și mult, prea mult Te-ai sacrificat,
Când crucea-n locul meu Tu ai purtat
Și ocara întreagă asupra Ta, Tu ai luat
Și-n locul meu păcatul pe cruce ai purtat,
Ca să înțeleg ce mult eu am contat,
Doar pentru mine ai murit și m-ai salvat
De moarte… Tu la viață m-ai chemat
Și viața veșnică în dar mi-ai dat.
Acum am înțeles și cred și am acceptat
Căci nu există dar mai minunat
Și știu că prin credință și ascultare m-ai salvat.
Emilia Dinescu

UN ULTIM RĂZBOI
Doar un război va fi la urmă, așa se pare,
Din cer va coborî pe nori o oaste mare,
Da, mii de îngeri ce vor veni să-i ia acasă
Pe acei ce-s gata pregătiți, ca o mireasă,
Pe acei ce au așteptat cu-n dor nespus de mare
Să vină al lor Mire-n această sărbătoare,
Pe cei ce vor cânta imnuri și osanale
Și vor avea coroana la picioarele Sale.
Emilia Dinescu

 ÎNTREBĂRI
Doamne, tot ce avem, ne-ai dat Tu, nimic nu-i al nostru,
Dar oare meritam ca propriul Fiu să-l dai în locul nostru,
Oare El, cel fără de păcat și fără vină, a meritat
Când crucea a purtat și a luat al nost’ păcat, a meritat?

Oare așa de păcătoși cum suntem, vom vedea vreodat’
Ce sacrificiu mare Tu ai îndurat când ne-ai creat
Căci ai știut de la început, din veșnicii ai pregătit un plan,
Oare era mai bine dacă primeam ce meritam?

Sunt mii de întrebări ce mi le pun fără vre-un rost,
Căci Tu ești Creator, ești Dătător, dar și Judecător
Și acum ne dai din plin căci ne-ai creat, ai Tăi copii,
Dar oare mai e har, mai e timp de întrebări?
Emilia Dinescu

TU MI-AI VORBIT
Doamne, am visat într-o noapte
Cele mai frumoase șoapte
Pe care Tu le spuneai,
Pentru mine le rosteai
Și pe nume mă strigai,
Mă strigai cu glas duios
Pe mine, un păcătos,
Mă strigai cu glas divin
Ca să las tot ce e chin
Și la Tine ca să vin
Și doar Ție să mă închin,
Căci Tu ai un dar să-mi dai
Și o căsuță sus în rai.
Dar oare chiar am visat
Sau pe mine m-ai strigat,
M-ai strigat cu al meu nume,
Ca să nu mai pot eu spune
Că eu nu te-am cunoscut
Și Cuvântul n-am știut,
Mie, azi, Tu mi-ai vorbit
Și mi-ai spus ce ai pregătit
Pentru cel ce-i credincios
Și trăiește cuviincios.
Emilia Dinescu

CE E OMUL PE PĂMÂNT
Ce e omul pe pământ?
Este doar o frunză în vânt
Sau un bulgăre de tină,
Dacă nu este-n lumină,
Este doar un abur mic,
Pot spune că e nimic
Dacă pe Isus nu-l are,
El se naște și apoi moare,
Dacă nu are credință,
Trăiește c-o suferință,
Dacă nu are speranță,
N-are nici un rost în viață,
El este un trecător,
Prin viață ca călător
Și umblă ca un hoinar
Fără să aibă habar
Și să știe ce a pierdut
Căci pe Isus nu l-a vrut,
A zis că-și trăiește viața
Care se rupe ca ața
Și apoi, totul ia sfârșit
Și constată că-i… nimic.
Emilia Dinescu

ÎNDEMN LA RUGĂCIUNE
Să ne ancorăm în rugă, e timpul de pe urmă,
Să ne rugăm statornic, să nu plecăm din turmă,
Să stăm în rugăciune chiar dacă este greu,
Noi vom avea izbândă prin însuși Dumnezeu.

Să stăm lângă altar cu brațele întinse
Și să rostim prin gânduri și vorbe ce nu-s spuse,
Chiar dacă n-avem voce sau nu putem vorbi,
Să stăm uniți la cruce, cu inima a grăi.

Noi nu avem cuvinte, dar avem o dorință,
Să stăm uniți la cruce chiar de e suferință,
Să nu cedăm din rugă, să nu ne opintim
Căci vrem cu ardoare cerul, nu vrem să rătăcim.

Să ne unim în rugă cât încă mai putem,
Să punem jos genunchiul cât liberi noi suntem,
Curând va veni seara și noaptea va veni,
Dar dacă stăm în rugă, noi nu ne-om risipi.

Să stăm uniți la cruce, în rugăciune sfântă
Căci vom vedea pământul cum jalnic se frământă,
Să stăm în rugăciune, să nu ne îndoim
Că de vom sta în rugă, în cer noi o să fim.
Emilia Dinescu

ÎN CAMERA DE SUS
E ceas de rugăciune, e ceas de bucurie,
Așa eu vin la Tine, în suflet veselie,
Nu că n-ar fi durere și lacrimi pe pământ,
Dar văd mai multe semne și știu că vii curând.

Aș vrea să stau în rugă și doar să-ți mulțumesc
Chiar dacă vin cu liste și-ți spun ce îmi doresc,
Eu vin cu încredințarea că ruga ne asculți,
Căci ne-am unit în rugă, chiar dacă stăm tăcuți.

Noi nu găsim cuvinte, în lume e dezastru,
Războiul e malefic și totul e sinistru,
Cutremure cuprind zone cât mai întinse
Și apele șuvoaie, par si sunt neînvinse.

Și focul pârjolește, păduri ard neîncetat,
Pământul putem spune că este blestemat,
Chiar dacă suntem bine, Tu știi că suferim,
Dar tot strigăm la Tine, dorim să nu murim.

Cu bucurie, Tată, eu vreau să-ți mulțumesc
Și sper că-n poezie să pot să te slăvesc,
Te rog să nu ții seama la vorbă de-am greșit,
Chiar dacă e întristare, speranță am nutrit.

Speranța să nu moară, să credem doar în Tine,
Suntem umani, Isuse, ne temem de ce vine,
Ne temem de durere, nu vrem ca să clacăm,
De aceea, în rugăciune, doar Ție ne predăm.

Îți mulțumesc că încă ne auzim ca frați
Chiar dacă în suferință noi suntem încercați,
Îți mulțumim, Isuse, că Tu ne șlefuiești
Și știm că rugăciunea cu drag ne-o împlinești.

Îți mulțumesc că simt iubire în a mea grupă
Și rugăciunea noastră nu vrem să se întrerupă,
Un lanț de rugăciune Tu, iată, ai încropit
Și noi în rugăciune cu drag chiar ne-am unit.

Strigăm ca unul, Tată și doar îți mulțumim
Chiar dacă un răspuns pe loc noi nu primim,
Știm c-am venit la Tine și vrem doar voia Ta,
Te rog să dai speranță în suferința grea.

Îți mulțumesc cu lacrimi și știi că nu îndrăznesc
Ca ochii să ridic atunci când eu cârtesc,
Mărește-mi Tu, credința, nu mă lăsa să cad,
Vreau să te am pe Tine ca veșnic camarad.

Îți mulțumesc acum în camera de sus
Și rugăciunea noastră simt că nu e de ajuns,
Să treacă Duhul Sfânt și să ne pregătească
De marea întâlnire, de nunta împărătească.

Îți mulțumesc că încă în viață ne aflăm,
Ajută-ne în rugă noi cât mai mult să stăm,
Să nu cedăm ispitei, să stăm uniți la cruce
Chiar dacă în durere simțim că viața curge.

Îți mulțumesc acum, cu frații la un loc,
Te rog să nu ții seama de clipa când nu pot
Să aduc mulțumire, eu chiar mă rușinez
De clipele în care din teamă eu clachez.

Îți mulțumesc profund de timpul petrecut
În camera de sus, eu ruga mi-am făcut,
Predau ștafeta, Doamne, predau cu bucurie
Și sper că eu și frații vom fi în veșnicie.
Emilia Dinescu

ÎN CAMERA DE SUS
E ceasul meu de veghe, e ceas de rugăciune,
Eu am venit la Tine, m-așez pentru a-ți spune,
Că sufletul mi-e gol și simt o rană adâncă
Când văd că-n somnul morții surori și frați se culcă.

Să plângem este timpul, e timpul să strigăm,
Curând va veni ceasul și poate o să plecăm,
Nu știm cum este clipa, nu știm ce va veni,
Să stăm tari în credință și-n cer ne vom trezi.

Noi știm că moartea-i somnul ce n-are biruință,
De aceea tot creștinul se roagă cu credință,
Prin orice ar fi să trecem, ne încredem în Isus
Căci moartea Sa, pe cruce, la viață ne-a adus.

Eu stau în rugăciune, cuvinte nu găsesc,
Căci moartea a lovit, din plâns nu mă opresc,
E greu să știi că pleacă, să vezi că au plecat
Și grupul nostru, iată, că a rămas sărac.

Curând va veni Domnul, moartea nu va mai fi,
Pământul va deschide morminte de copii,
Vor învia din somn, se vor trezi la viață
Toți cei ce dorm acum, au adormit cu speranță.

E ceasul meu de veghe, mă rog cu disperare
Ca Domnul să trimită balsam de alinare
La toți orfanii care au cunoscut durerea
Să înțeleagă astăzi că moartea-i doar părerea.

O clipă este somnul pentru cei ce au plecat,
Curând va veni Domnul, mormântul dezlegat,
Noi să avem credință și-n rugăciunea noastră
Să așteptăm să mergem acasă căci lumea e sihastră.

M-aplec în rugăciune și iată, pe altar
Eu listele le pun și strig în rugă iar,
Durerea este mare și mulți sunt suferinzi,
Te rog, în alinare și pace să-i cuprinzi.

De boli fără de leac spitalele sunt pline,
Mulți sunt în disperare și nu mai văd un bine,
Te rog, ca Mare Medic, să aduci alinare,
Cu mâna Ta de Tată poți face vindecare.

Noi suntem slabi ca oameni, dar suntem prețioși,
Ca diamantul, Doamne, ne vrei de valoroși,
De suntem șlefuiți, n-ar fi să murmurăm
Ci să ne bucurăm și să ne cercetăm.

Eu vin în rugăciune cu inima zdrobită
Căci lista este lungă și mă simt răvășită,
E greu ca să citesc copiii ce au plecat,
De lângă poala crucii satana i-a furat.

Noi i-am crescut cu teamă, dar ei s-au depărtat,
E vina noastră, Tată, în cum i-am educat,
Privim mai jos de cruce și am vrea să îi vedem,
Dar stăm uniți în rugă și numele spunem.

Sunt nume multe, Tată, noi stăm în rugăciune
Și cerem convertirea, chiar cerem o minune,
Căci lumea i-a înșelat și i-a cuprins cu vicii,
Ajută-i să înțeleagă că sunt doar artificii.

Pe listă cu durere eu i-am trecut pe ai mei
Căci și ei au plecat și ei sunt printre acei
Care privesc păcatul ca pe ceva normal,
Nu simt nici o durere, nimic nu-i infernal.

În camera de sus eu, iată, am intrat
Și oful meu, durerea din suflet am strigat,
Îți mulțumesc, Isuse, că m-ai primit pe mine,
Așa o păcătoasă să stau în rugăciune.

Și îndrăznesc, din rugă nu vreau să mă opresc,
Aduc în rugăciune pe toți care vestesc
Cuvântul Tău în lume, mă rog să îi susții
Pe toți cei care acces la cei din instituții.

Să fi cu cei care au plecat în lume, în țări slab dezvoltate,
Căci roadele vor strânge, din suflete salvate,
Să fi cu cei ce-n lume acum sunt prigoniți,
Să nu îi lași să simtă c-ar fi chiar părăsiți.

Te rog să dai putere și Duhul Sfânt să fie
Cu cei ce duc Cuvântul la cei din pușcărie,
La cei ce în spitale se duc ca să se roage,
Te rog să dai putere și liniște și pace.

Te rog să dai speranță în sufletul ce plânge,
Ce simte că păcatul prea rău, parcă îl strânge,
Te rog să dai izbândă la cel care suspină
Și cade jos la cruce, cuprins de o mare vină.

Te rog să fi cu noi, de mână ne luăm
Și ruga noastră, iată, cu lacrimi înălțăm,
Nu ne lăsa să fim nicicând descurajați,
Ajută-ne să stăm în rugă ancorați.

Curând nu vom putea să ținem legătura
Căci va veni prigoana, dar dă-ne armătura,
Pune în noi dorință mai mult să ne rugăm
Și lanțul rugăciunii cu drag să îl păstrăm.

În cer când vom păși, să ne luăm de mână,
Să stăm în adorare, tot grupul sper să vină
Și imnuri să cântăm cuprinși de bucurie,
Eu îmi doresc din suflet și sper așa să fie.
Emilia Dinescu