Intercer – Poezii si editoriale

GÂNDURI
Doamne, îți mulțumesc că mi-ai vorbit,
Îți mulțumesc că nu m-ai părăsit,
O lecție, din nou, m-ai învățat
Și-n greul meu nu m-ai abandonat.

Pe frații mei n-am vrut să deranjez,
Problemele ce au venit să încredințez,
Dar disperarea parcă m-a cuprins
Și-n disperarea mea, iată, că am scris.

N-am vrut să deranjez căci fiecare
Poartă a lui povară în spinare,
Unii sunt încercați și suferă de mult
Și suferința nu este ceva plăcut.

În disperarea mea la Tine am strigat,
Dar pradă oboselii m-am lăsat
Și deznădejdea parcă m-a cuprins,
Eu m-am pierdut, satana m-a învins.

Când am văzut că-n luptă eu cedez,
Am vrut putere fiindcă am un crez
Și rugăciunea voastră am cerut,
Putere a venit în al meu trup.

Am învățat o lecție divină,
Cât poate rugăciunea multă să te țină,
Când ne unim în rugă și strigăm
Prin orice trecem, putere căpătăm.

Îți mulțumesc că am frați minunați
Și știu că-n dragoste suntem legați,
Îți mulțumesc că ruga noastră Tu asculți
Și ne vorbești, chiar de suntem micuți.

Exact cum degetele de la mână-s diferite,
Dar în căușul palmei sunt unite,
Așa de diferiți suntem și noi,
Dar ne-ai unit și ne-ai făcut de neam de soi.

Suntem ai Tăi, suntem uniți ca frați
Și ne susținem reciproc când suntem încercați,
Noi știm că încercări mai multe vor veni,
Dar tot uniți în rugă noi vom fi.

Nu suntem mulți și suntem vinovați
Căci știm că noi suntem greșiți, suntem spurcați,
Dar Tu ești sfânt și Tu ne curățești,
Îți mulțumesc că pentru cer ne pregătești.
Emilia Dinescu

 DORINȚĂ
De n-ar fi suferință pe pământ,
Nu am dori să vină Domnul sfânt,
N-am aștepta pe Domnul cu ardoare,
De nu ar fi pământul o închisoare,
Nu este locul nostru minunat,
Noi vrem în cer, o spunem neîncetat,
Suntem doar călători pe acest pământ,
Noi ne dorim fiebinte cerul sfânt,
Dorim din suflet numai veșnicia
Căci cerul ne aduce bucuria.
Emilia Dinescu

 GÂNDURI
O zi de consacrare cu post și rugăciune
Am pus cu toți deoparte, dorim în cor a spune,
Suntem o turmă mică, dar te dorim Păstor,
Căci știm că fără Tine, nu suntem un popor.

Suntem unici în lume, atât de diferiți,
Dar știm că doar prin Tine vom fi mereu uniți,
De aceea cu ardoare la Tine, noi strigăm
Și cu credință mare noi ruga înălțăm.

Vrem să privești spre noi, suntem o turmă mică,
Să ne ajuți în toate ca să lucrăm cu frică,
O frică sfântă, Doamne, aș vrea să ne cuprindă
Și dragostea divină spre toți să se extindă.

Să faci schimbări în noi, căci Tu ne știi prea bine,
Să schimbi ce e greșit, aș vrea să începi cu mine,
Sunt plină de scaieți, cărarea am rătăcit,
Dar m-ai găsit în vale, pe umeri m-ai suit.

Tu ne poți curăți, te rog, ne curățește
Căci toată vina noastră prea mult ne obosește,
Ne curățește, Tată, prin foc de trebuiește
Căci haina de-i murdară, cerul nu ne primește.

Vrem să venim la nuntă și haina s-o primim,
Noi vrem să facem bine, dar prea ades greșim,
Căci fără Tine, Doamne și binele-i murdar,
Te rog, ne curățește cât încă este har.

Privește cu îndurare spre noi, suntem puțini,
Dar vrem să stăm uniți, nu vrem să fim străini,
Aprinde Tu în noi dragostea cea divină,
Trezește-ne, Isuse, cât încă e lumină.

Orașul este mare și bogăția-i multă,
Dar cel ce-i fără Tine, Cuvântul nu ascultă,
Biserica e mică, dar noi putem vorbi,
Prin viața noastră toată dorim a te slăvi.

Cerem redeșteptare, trimite Duhul sfânt
Și vrem o consacrare cum nu a fost nicicând,
E timpul de pe urmă, cernerea va veni
Că holdele sunt coapte, e timpul ca să vii.

De ne-am ruga fierbinte și am cere izbăvirea,
Așa cum noi în boală cerem tămăduirea,
De ne-am ruga fierbinte să vină Duhul sfânt,
N-am m-ai iubi noi viața și acest bătrân pământ.

E zi de consacrare, la Tine am venit,
Noi ne-am unit cu toții, în rugă ne-am zorit,
Strigăm în rugăciune și vrem să ne primești,
Îți mulțumim că încă mai vrei să ne vorbești.

Suntem copii rebeli, ne-am depărtat de Tine
Și am greșit prea multe, suntem plini de rușine,
Dar prin făgăduință, venim cu încredințarea
Că doar prin Tine, Doamne, primim eliberarea.

Venim uniți în rugă, ca unul noi strigăm
Și-n rugăciunea noastră cu toții ne plecăm,
Vrem cerul cu ardoare, vrem să ne pocăim,
În cer să fim cu toții, aceasta ne dorim.
Emilia Dinescu

ÎN CAMERA DE SUS
În rugăciune vin la Tine iar,
Îți mulțumesc că încă mai e har,
În viață sunt și încă mai trăiesc,
În camera de sus eu poposesc.
E timpul meu de rugăciune, am promis,
Pe listele din grupă m-am înscris
Atunci când vocea Ta pe mine m-a chemat,
Îți mulțumesc că Tu nu m-ai lăsat,
Nu m-ai lăsat să stau deoparte, să mă tem
Și iată că în rugă eu te chem,
Te chem și-s bucuroasă să te întâlnesc,
Din laudă nu pot să mă opresc.
O săptămână împreună am trecut
Și multe fapte în viață am făcut,
În rugă mă predau și-ți cer iertare
Pentru greșeli ce le port în spinare.
La cruce vin și obosită poposesc,
E timpul ca și eu să mă trezesc,
Să las povara vinei ce o port,
Prea mult a trebuit ca să suport.
Tu ești etern, eu doar o muritoare,
Căci fără Tine tot omul azi moare,
Dar vreau cu Tine de acum să trăiesc,
E timpul scurt și vreau să te întâlnesc.
În camera de sus am poposit
Și iată că aici te-am întâlnit,
Mă așteptam ca să mă dojenești,
Dar Tu cu brațele deschise mă primești.
M-am așezat și mă predau cu totul Ție,
Îți spun că simt o mare bucurie,
Povara de păcate a dispărut,
A dispărut și tot ce m-a durut,
De aceea îți mulțumesc cu voioșie,
Tu știi ce simt, o mare bucurie,
O bucurie sfântă m-a pătruns
Când am intrat în camera de sus.
Nu vreau să-ți cer nimic, îți mulțumesc
Că știu că rugile ce se rostesc
La tronul Tău ajung și le împlinești,
Eu știu că tare mult ne mai iubești.
Îți mulțumesc că încă ne rugăm
Și listele sunt lungi, dar le predăm
Și ne încredem în mila Ta cea mare,
Îți mulțumim că Tu ne ești salvare.
Emilia Dinescu

 ÎN CAMERA DE SUS
E întuneric încă, zorii se vor ivi
Și când se luminează noi cerul vom privi,
Te așteptăm, Isuse, te așteptăm cu dor,
Chiar dacă-n amorțire cam stăm, al Tău popor.

Venim în rugăciune, noi ne-am luat de mână,
Un lanț de rugăciune, o nouă săptămână,
Nu vrem candela goală, uleiul suntem.

Să adunăm, Isuse și să nu risipim,
Curând va sosi clipa ca noi să ne întâlnim
Și de vom fi în viață, te vom întâmpina,
De vom dormi, în moarte, pe loc ne vom scula.

Asta ne e speranța și credem cu tărie
Că vom trăi cu Tine în cer o veșnicie,
De aceea ne rugăm în camera de sus,
Suntem toți frați cu Tine și o rugă am adus.

Nu suntem sfinți nici unul, dar harul Tău ne îmbie
Să stăm în rugăciune cu mare bucurie
Căci ai venit la noi, în camera de sus
Și asculți ruga noastră și ce avem de spus.

Suntem o mică turmă în lume împrăștiați,
Prin harul Tău divin suntem noi adunați,
Tu ne-ai chemat pe nume și noi ne-am prezentat
Fiindcă vrem cu tărie să știm că ne-ai salvat.

Mulți suferă prea mult, copiii sunt în lume
Și orișice părinte strigă în rugăciune,
O listă am format, copii ce-s rătăciți
Și stau la depărtare, nu știu că-s păcăliți.

Satana este șmecher și știe cum să atragă
În fața lor le pune miraj, nu vor să vadă,
Mulți au crescut în turmă, cărarea au rătăcit
Și noi avem o vină, noi știm că am greșit.

Te rog să dai putere și Duhul Sfânt să mustre,
Să asculți rugăciunea și gândurile noastre,
Noi știm că am greșit în cum i-am educat,
Dar te rugăm pe Tine, vorbește-le curat.

Tu i-ai vegheat mereu, în rătăceala lor,
Fiindcă au fost cu Tine și cu al Tău popor,
De aceea mă încred, Tată, mă încred că-i vei trezi
Și-ți mulțumesc de acuma pentru aceea zi.

Eu știu că ruga noastră nu este în zadar,
Au fost micuți, Isuse, ții i-am adus ca dar,
De aceea cu credință în rugăciunea mea,
Îți mulțumesc de acuma pentru lucrarea Ta.

Nu mă ridic din rugă și vreau să-ți mulțumesc
Pentru bolnavii care în rugăciune cresc,
E timpul spre sfârșit, sunt boli multe, se pare,
Dar știm că de la Tine vine orice vindecare.

Că încă este viață în trupul oropsit
De boală și necazuri, prea mult chiar, chinuit,
Îți mulțumesc, Hristoase, în rugă ții predau
Pe cei ce-n suferință și chinuri astăzi stau.

Privește cu îndurare căci listele sunt lungi,
Te rog, la fiecare bolnav Tu să ajungi
Că-i tânăr sau bătrân sau doar un copilaș,
Eu l-am strigat pe nume, de pe al meu răvaș.

Eu sunt bolnavă, Tată, de când eram micuță,
Dar m-ai ținut în viață deși eram slăbuță,
Îți mulțumesc că încă m-ai pot să-ți mulțumesc
Că știu c-ai fost cu mine, simțeam că mă topesc.

Mă încred în Tine, Doamne, Tu, Medicul divin
Și-n rugăciune sfântă cu frații mă închin,
Să fi balsam pentru bolnavii ce zac pe paturi reci
Și de crezi că e timpul de odihnă, să întărești.

Ne pregătește, Doamne, pentru tot ce va fi,
Curând nu va fi pace, prigoana va veni,
Ajută-ne să stăm uniți lângă altar
Și să primim ce vine cu cântec, ca un dar.

Astăzi avem de toate, suntem chiar îmbuibați,
Dar va veni o zi când vom fi încercați,
În încercarea noastră, noi vrem să ne întărești
Și ruga noastră slabă, te rog să o primești.

Venim la rugăciune și vrem să-ți mulțumim
Că suntem într-o grupă, putem să te slăvim,
Îți mulțumim că încă mai avem libertate,
Ajută-ne să facem doar cât mai bune fapte.

Să vadă cei din jur că te avem ca Domn,
Nu vin în rugăciune doar ca un simplu om,
Vin ca copil al Tău, căci Tu m-ai înfiat
Și tot ce am pe lume, eu nu am meritat.

Dar vreau să te slăvesc prin tot ce eu trăiesc
Și cei din jur să vadă că chiar dacă greșesc,
Eu lupt cu firea mea, prin Duhul Sfânt mă lupt
Și vreau să fiu o schelă, pe toți să îi ajut.

Prin harul Tău am scris această poezie,
De am greșit ceva, îmi cer iertare Ție,
Dar știu că te iubesc și strig cu drag mereu
Căci eu trăiesc prin Tine, te am ca Dumnezeu.

Tu m-ai trezit din somn când zorii se zăreau
Și în timp plăcut cu Tine eu încă vreau să stau,
E minunat, Isuse, când soarele răsare
Căci eu am doar speranță și-n suflet sărbătoare.

Îți mulțumesc că încă ne auzim ca frați,
Îți mulțumesc că încă suntem toți adunați,
Îți mulțumim, Isuse, îți mulțumim mereu,
Uniți în rugăciune, al nostru Dumnezeu.
Emilia Dinescu

CONSTATARE
Doar banul și luxul contează,
E tot ce în viață primează,
Închidem ochii și visăm doar bani
Chiar dacă peste noi trecut-au ani,
Avem pretenția că suntem sfinți
Și vai de noi că noi suntem părinți
Și socoteală în ceruri noi vom da,
Copii unde sunt? El ne va întreba,
Ce am făcut și ce i-am învățat,
În mintea crudă ce hrană le-am dat
Și ce am avut, în gând, pe primul loc,
Acum ei fac ce vor și viața-i joc,
Căci noi așa, poate, i-am educat,
Crezând că de necazuri i-am salvat.
Emilia Dinescu

 ÎNTREBARE
Doamne, oare cât ai să mai rabzi
Și cât har, Doamne, ai să ne mai lași?
Căci noi cădem și punem zi de zi la încercare
Prin tot ce facem, stingem Duhul Tău cel mare,
Pe care Tu ni l-ai trimis ca mângâiere
Să nu fim singuri călători și cu durere,
Să plângem că n-avem Mângâietor
Și să oftăm că n-avem Salvator.
Emilia Dinescu

GÂNDURI
Ne împiedicăm de trecut
Și nu privim în viitor,
Vedem că am căzut,
Dar nu vrem ajutor.

Strigăm că în cădere
Ne murdărim de tină,
Dar preferăm durere,
Ne e teamă de lumină.

Și stăm în bezna nopții
Cu teamă în suflare,
Căci știm că-n clipa morții
Avem doar o salvare.

Dar eul ne doboară
Și avem și un trecut,
Ce parcă ne omoară
Cu tot ce am făcut.

Deși cunoaștem totul,
Noi nu suntem creștini
C-avem doar o dorință
Să ascundem tot ce-i spin.
Emilia Dinescu

TEAMA NOASTRĂ
Ne temem de întuneric, dar nu vrem la lumină,
Ne e teamă în noapte, dar nu vrem zi senină,
Căci știm c-a noastre fapte ne osândesc la moarte,
Ne e teamă de toate, ne e teamă de șoapte,
Avem păcate multe, greșeli nenumărate
Și am vrea să le aruncăm, să le facem uitate,
Dar avem o conștiință ce ne mustră mereu
Și ne aduce aminte c-avem un Dumnezeu
Ce ne vrea la lumină și nu ne vrea în noapte
Și a purtat pe cruce ale noastre păcate.
Emilia Dinescu

VISUL MEU
Visam cu ochi deschiși, mă visam o mare poetă
Și am trăit prin vise, în viață-s repetentă,
Rămân o visătoare, visez cu ochi deschiși
Căci visul dacă moare, putem să fim răpuși,
Dar eu am doar un vis, un vis mic de poetă
Și cânt în poezie, nu să devin vedetă,
Să spun de a mea credință, să cânt de al meu crez,
Să spun în vers anume, c-o cale eu urmez
Și am speranță-n vise și am credință-n toate
Și așa prin poezie eu tot merg mai departe.
Emilia Dinescu