Intercer – Poezii si editoriale

DOAR NOI
Avem dorințe multe, chiar nenumărate
Și avem pretenția să le împlinești pe toate,
Tot ce noi vrem, dorim ca să ne faci,
Nu vrem decât să execuți și apoi să taci.
Atât de mult vedem doar ce vrem noi
Și am pornit cu Tine un mic război,
De ne e bine, suntem mulțumiți
Și-n fugă o rugăciune ți-aruncăm, căci suntem fericiți,
Dar de necazul vine, ne întrebăm mereu
Ce s-a întâmplat Părinte? De ce eu? Tocmai eu?!
Emilia Dinescu

 DECLARAȚIE
Eu te-am iubit încă de la început,
Te-am iubit mai mult decât tu ai știut,
Te-am iubit înainte ca tu să te fi născut
Și-n pântecele maicii tale te-am crescut,
Apoi cu dragoste eu am vegheat,
Cu aceeași dragoste cu care te-am creat,
Am vegheat ca pruncul să crească copil
Și apoi adolescent; un om… deplin,
Eu te-am iubit și am așteptat iubire…
Emilia Dinescu

SFAT
Ce ușor e să-i critici pe cei din jurul tău,
Să vezi că au un pai în ochi; tu ai o bârnă într-al tău,
Să vezi un frate care își poartă crucea lui,
Căci a venit la Domnul, fără consoarta lui
Sau sora mai învârstă, cu ai săi copii în lume,
Ce-n loc să îți dea sfaturi, pe ai săi să și-i adune.
Nu te uita în jur și nu mai critica,
Privește doar la tine și poartă-ți crucea ta.
Emilia Dinescu

DACĂ AȘ FI FOST
Dacă aș fi fost, eu, Adam sau Eva de aș fi fost,
N-aș fi căzut în plasa minciunii fără rost,
Rostită de acel șarpe cu atâta nonșalanță,
Aș fi privit la Domnul, la singura speranță.

Sau de aș fi fost eu David, așa de înțelept,
Aș fi făcut în viață numai ce este drept,
N-aș fi înșelat pe nimeni și nu aș fi ucis,
Aș fi privit la Lege, la tot ce Domnu-a zis.

Dacă aș fi fost eu Moise, poporu-aș fi condus,
Să vadă-n toate cele, că sunt trimis de sus,
N-aș fi greșit nimic, aș fi fost răbdător
Și din pustiu, știu sigur, ieșeam biruitor.

Dacă eram tâlharul, cu Domnul răstignit,
Cu mii și mii de lacrimi eu m-aș fi pocăit
Sau de aș fi fost soldatul, ce coasta i-a împuns,
M-aș fi lăsat, mai bine, să fiu eu cel străpuns.

Așa gândește omul, așa gândesc chiar eu,
Așa gândim cu toții și tot greșim mereu,
Noi nu suntem aceea, dar știm că au greșit
Și cu iubire mare, cu toți s-au pocăit.

Noi azi, asemeni lor, cu toți ne comparăm,
Dar nu vedem tot răul și nu mai regretăm,
O, de am vedea pe Domnul, oare ne-am pocăi
Sau am căta o scuză și iarăși am greși?!…
Emilia Dinescu

SFAT
Dacă credeți în Dumnezeu, rugați-vă și credeți
Căci doar prin El sunteți și El vă dă putere,
Căci fără El nimic nu merge, totul piere,
Rugați-vă și credeți, credeți și vă rugați.

Dacă nu credeți în Dumnezeu, ar fi bine să credeți,
Căci singuri nici nu ați fi și nu ați avea putere,
Căci fără El nimic nu merge, totul piere,
Rugați-vă să credeți, credeți și vă rugați.
Emilia Dinescu

DACĂ… ATUNCI
Dacă aș vedea dincolo de latura-mi lumească,
Dacă mi-aș dori mai mult să te cunosc,
Atunci nimeni nu ar mai fi ca să cârtească,
Atunci, ușor, eu am să văd, am să te recunosc.

Dacă aș fi un pic ca-n Sfânta Carte,
Dacă aș lupta cu mine și al meu eu,
Atunci cu toții vor vedea chiar de departe,
Atunci în lupta mea, voi fi cu Dumnezeu.
Emilia Dinescu

RUGĂ
Te rog, Doamne, mă iartă căci n-am venit la Tine,
Deși Tu, zi de zi te-ai îngrijit de mine,
Nu m-ai trecut prin lipsuri și m-ai ferit de rele,
Dar eu, tot bâjbâind parcă, vedeam belele
Și-n loc să vin la Tine, să cad în rugăciune,
La tot ce e lumesc, făceam eu plecăciune
Și căutam cu lumea să merg la întâmplare
Și omenește, poate, găsesc o rezolvare,
Și căutam minuni în tot ce întâlneam,
Vroiam să te cunosc, dar totuși, nu îndrăzneam,
Tu, m-ai strigat pe nume, un nume urâcios
Și azi i-același nume, căci eu sunt păcătos.
Emilia Dinescu

 ZI DE CURĂȚENIE
Să scriu un gând eu m-am oprit
Căci mă cam tem, m-am rătăcit
Și iată, am staționat
Și un pic mai dur, analizat.
Mă tem că nu mă recunosc
Deși credeam că mă cunosc,
O curățenie am pornit
Și totuși nu m-am regăsit.
Am șters de praf, deredicat
În locuri unde n-am umblat
Și pe sub praf eu am găsit
Un caracter cam zdrențuit.
Mizerie și îngălare,
Găsit-am eu în cercetare,
Ascunse doar sub nepăsare.
Aspiratorul am băgat
Și praful adânc am aspirat
Și când gunoiul am aruncat,
Praful spre mine a zburat
Și am văzut doar indolență
Și mult mai multă repetență,
Eu multe lucruri mi-am propus
Apoi le-am pus pe raft mai sus
Și praful le-a acoperit,
Ce a fost bun, n-am împlinit.
Păienjeni au țesut de zor
Peste dorințe, pânza lor
Fiindcă în vise n-am crezut,
Eu lucrurile n-am făcut,
Nu am luptat, am eșuat
De multe ori chiar am clacat.
Aș vrea ca să fac o schimbare
Și o curățenie mai mare,
Dar praful să nu îl șterg eu
Ci să îl șteargă Dumnezeu
Căci curățenia-i deplină
Și poate să facă lumină,
El știe ce-i de aruncat
Și ce mai trebuie păstrat,
Ce este doar de șlefuit
Și ce e de înlocuit.
Vreau o schimbare în viața mea
Căci sub moloz viața e grea,
Te rog, să mă ajuți pe mine,
Curat voi face doar cu Tine.
Nu mă lăsa ca să ascund
Sub preș, gunoiul este hâd
Și tot iese la suprafață,
Eu vreau să am curată față
De aceea, te rog curățește
Tot din ce cerul nu primește.
Emilia Dinescu

GÂNDURI
De multe ori ne temem să spunem ce gândim,
Nu vrem pe al nostru seamăn, nu vrem să îl rănim,
Dar nu ne oprim o clipă ca să analizăm
Poate-n tăcerea noastră mai rău îl atacăm,
Mai rău îi facem, poate, atunci când nu vorbim
Căci în greșeală zace și așa și noi greșim.

Să ne rugăm fierbinte să știm cum să vorbim
Și în vorbirea noastră deloc să nu greșim,
Dar să vorbim, de-i cazul, deloc să nu tăcem
Că în tăcerea noastră, noi vinovați suntem
Căci cel greșit nu știe cam tot ce a greșit
Și mai departe merge așa, noi n-am vorbit.

Să ne luăm avântul și să nu stăm în bârfă
Căci bârfitorul este considerat ca târfă,
Să ridicăm privirea, în rugă să cădem,
Apoi să stăm de vorbă, să spunem tot ce avem,
Tot ce avem pe suflet și cam tot ce gândim,
Să spunem cu tărie atunci când ne întâlnim.

De am vorbit și am spus, să ne rugăm, din nou,
Să nu se înțeleagă că vrei să fi erou,
Să nu te dușmănească acel ce i-ai vorbit,
Să nu îți poarte pică căci poate l-ai rănit.
De ai vorbit, ia seama, nu fi judecător
Și roagă-te întruna, la al tău Salvator.

Aceste gânduri, iată, acum ți le transmit,
Am scris o poezie să spun ce am gândit,
Nu vreau să fiu ascunsă, nu vreau ca să greșesc,
De ți-am greșit chiar ție aș vrea să te întâlnesc
Și să îmi spui în față căci vreau să mă îndrept,
Fiindcă cu a mea credință, pe Hristos îl aștept.
Emilia Dinescu

LA MULȚI ANI, DOAMNA ÎNVĂȚĂTOARE!
Aș vrea să scriu o poezie să vă spun ce simt,
Dar, din păcate, nu-s cuvinte în care să cuprind
Urarea mea, ce vă doresc, nu sunt cuvinte,
Căci dragostea, de multe ori, prea mult se aprinde.

Eu în trecut trăiesc, îmi amintesc prea bine
Cum a-ți luptat, m-ați susținut, m-ați sprijinit pe mine,
Condeiul, dumneavoastră, în mână mi l-ați pus
Și-n vers să scriu, m-ați pus, a-ți spus că-i har de sus.

Când eram tristă și în mine mă închideam, nu mă lăsați să sufăr,
Mergeați la bibliotecă, scoteați povești din cufăr
Și mi-ați creat o lume în care să trăiesc,
Cum pot, oare, acuma să nu spun, vă iubesc?!…

Eu într-un colț de suflet să știți că sunt copil,
Mă furișez prin viață și mă ascund tip-til,
În colțul meu de suflet ades vă întâlnesc
Și în copilărie îmi place să trăiesc.

Știu că trecut-au anii și părul ne-a albit,
Dar sufletul e tânăr și știu că nu vă mint,
A-ți fost exact ca mama și ele întineresc
Când trec ușor prin viață și când copiii cresc.

De ziua dumneavoastră, eu cad în rugăciune,
Înalț ochii spre ceruri și cer doar o minune,
Să aveți mângâiere și pacea cea divină
Și orice zi din viață să fie doar senină.

Să fie numai bine și sănătate multă,
Eu strig în rugăciune și cerul mă ascultă
Căci cerul este martor la tot ce a-ți făcut
Și cerul răsplătește, un om chiar m-ați făcut.

Sunteți mamă de fată și un băiat aveți,
Dar a-ți avut și fete și mult mai mult băieți
Și printre ei am fost și eu, copil,odinioară,
M-ați învățat să lupt, să-mi fac viața ușoară.

Vă mulțumesc, de ziua dumneavoastră, vă mulțumesc profund,
Aș vrea cu versul meu în inimă să vă pătrund,
Dar nu îndrăznesc, nu vreau să deranjez,
Din suflet doar un sincer la mulți ani, vă mai urez.
Emilia Dinescu