Intercer – Poezii si editoriale

 DARUL MÂNTUIRII
Ești oare atât de sfântă pe cât te crezi tu?
N-ai nevoie de a Mea jertfă, n-ai nevoie de al Meu dar?
Am venit să te răscumpăr și am murit pe calvar,
Am murit doar pentru tine, păcătoasa care ești,
Iar tu nu mă vrei pe Mine, ci preferi să crezi povești,
Te rog, să privești în urmă și constată de meriți
Ca tu mult mai sus ca alții, singură să te ridici?!
Și apoi primește a Mea jertfă, fără ea tu ești nimic
Căci Eu am murit la cruce ca în slăvi să mă ridic,
Să mă duc acas’ la Tatăl, să vă pregătesc un loc
Și când totul va fi gata, Eu la voi să mă întorc,
Să mă întorc cu oști de îngeri, să vă dau un loc în rai,
De nu vrei să vii acuma, mântuire n-ai să ai
Căci oricât ai fi de bună, pe pământ multe ai greșit,
Dar Eu te-am iubit pe tine, pentru tine am murit,
Am plătit al tău păcat, doar să crezi și te-am salvat.
Emilia Dinescu

NU SUNT POETĂ
Nu am pretenții de mare poetă,
Cu versul nu vreau să devin vedetă,
Doar vreau să vă spun ce gândesc,
Ce simt, ce iubesc, ce-mi doresc.

De aceea, vă rog, criticați
Un vers ce ați citit și uitați
Căci eu doar am scris ce am gândit
Și poate-n acea clipă am greșit.

În vers mă exprim cu putere,
De am bucurie sau de am durere,
De nu v-a plăcut, vă rog să citiți
Și-n alte versuri vă regăsiți.

Nu sunt poetă, nu am talent,
Doar pun pe hârtie al meu sentiment
Căci în poezie mă regăsesc
Și doar prin versuri, ușor vă vorbesc.

Nu am pretenții să placă oricui,
Doar mie să-mi placă cu versul să sui
Mai sus pe o treaptă în ceea ce cred,
Să fiu pregătită și să te aștept.
Emilia Dinescu

GÂNDEȘTE APOI VORBEȘTE
Rostim vorbe făr’ a gândi,
Mai bine am gândi făr’ a vorbi,
C-o vorbă ce ai spus-o o dată
Poți distruge o inimă sfărâmată,
Poți răni o biată ființă
Care și așa e-n suferință,
Poți distruge ce altul a clădit,
Poți surpa ce altul a zidit,
De aceea gândește și apoi vorbește
Căci vorba gândită zidește
Și o vorbă spusă cu gânduri bune
Va umple pe altul de înțelepciune,
O vorbă ce-i unsă cu miere
Va șterge din suflet durere.
Emilia Dinescu

SĂ NE OPRIM O CLIPĂ
Să ne oprim o clipă din alergătura vieții,
O clipă doar să stăm, să reflectăm,
Să stăm ascunși în umbra grea a tristeții
Sau lângă Tine să ne bucurăm?!
Să stăm în suflet doar cu groaza morții
Sau jertfa prin credință să o acceptăm?!
Să căutăm ca eul să ni-l satisfacem
Sau să primim cu bucurie a Ta pace?!
Să ne oprim o clipă, să ne întrebăm,
Din viață noi luăm ce merităm?!
Să ne oprim o clipă și să reflectăm,
Oare am putea pe noi să ne iertăm?!
Să ne oprim o clipă, să acceptăm a Ta iertare
Căci nu există în lume dar mai mare!
Emilia Dinescu

LA ÎNCEPUT
La început pământul era pustiu și gol
Și cu răbdare, toate le-ai creat,
N-a fost nimic să fie la întâmplare,
Căci Tu ai făcut și ai binecuvântat.
La început sufletu-mi era pustiu și gol
Și cu răbdare al Tău Cuvânt mi-ai dat,
N-a fost nimic să fie la întâmplare,
Tu m-ai creat și tot Tu m-ai salvat.
Emilia Dinescu

MULȚUMIRE
Doamne, ți-am cerut prea multe-n rugăciune,
Iar Tu mi-ai dat… mai mult, o, Doamne,
Decât am visat și te-am rugat,
O, Doamne, îți mulțumesc că Tu ți-ai revărsat
Izvorul Tău de bunătate peste mine,
Îți mulțumesc, Părinte, pentru ce mi-ai dat.
Emilia Dinescu

IN MEMORIAM BOGDAN
Sunt lucruri și fapte ce nu le pricepem
Și de ce au ales unii să plece, nu înțelegem,
Ne e ușor, poate, să criticăm, să murmurăm,
Dar cel mai bine ar fi să nu-i uităm,
Să nu-l uităm pe cel plecat mult prea devreme,
Să nu-i uităm pe cei ce-n urma lui rămân,
Să ne gândim, c-a fost și ne zâmbea
Chiar dacă sufletul, poate-l durea,
Să nu-l uităm, în suflet să-l purtăm
Și pentru a lui copilă mult să ne rugăm,
Să ne rugăm și pentru a lui soție
Căci nu sunt vorbe care s-o mângâie.
Într-un colț de inimă să închidem
Un chip plăcut ce a fost, acolo, noi să-l prindem
Și să păstrăm în noi frumoasa amintire
Chiar dacă am suferit această despărțire,
Să îl păstrăm în suflet căci era plin de haz,
N-ai fi gândit o clipă că duce un necaz,
Să îi iertăm greșeala, să îl iertăm pe el,
Să ne trăiască în inimi, să nu-l uităm defel,
A fost și nu mai este… a fost… a fost… a fost,
Ne va trăi în inimi, așa cum el a fost.
Emilia Dinescu

CONSTATARE
O, Doamne, atât de mult Tu ne-ai binecuvântat,
Dar lângă Tine, noi niciodată nu am stat,
Am mers pe al nostru drum, pe a noastră cale
Și am cules doar spini și multă jale
Și în noroi mai mult ne-am afundat
Că-n toate, doar cu eul ne-am luptat
Și am crezut c-a noastră suferință
O s-o învingem, eul să aibă biruință,
Dar fără Tine, Doamne, multe am greșit
Și în mocirla neagră mai mult ne-am noroit,
Pe Tine, Doamne sfinte, noi mult Te-am supărat,
Dar Tu, o clipă, Doamne, pe noi nu ne-ai lăsat,
Ai stat în urma noastră, mereu Tu ai vegheat
Și-n mila Ta cea mare, Tu, toate, ne-ai iertat.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE
Doamne, dă-mi doi ochi cu care să văd
Așa cum vrei Tu și tot ce vrei Tu,
Căci am doi ochi cu care văd… doar ce vreau eu.

Doamne, dă-mi o gură cu care să vorbesc
Doar vorbe de la Tine și doar ce este sfânt,
Căci am o gură cu care vorbesc… doar ce vreau eu.

Doamne, dă-mi două urechi care să audă
Doar vocea Ta și glasul Tău și voia Ta,
Căci am două urechi cu care ascult… doar ce vreau eu.

Doamne, dă-mi două brațe care să lucreze
Doar pentru Tine și voia Ta să facă,
Căci am două brațe cu care lucrez… doar ce vreau eu.

Doamne, dă-mi două picioare care să alerge
Doar pentru Tine și pentru lucrarea Ta,
Căci am două picioare cu care merg… doar unde vreau eu.

Doamne, dă-mi o inimă care să iubească
Doar Cuvântul Tău și voia Ta și tot ce-i viu,
Căci am o inimă care iubește… doar ce vreau eu.
Emilia Dinescu

SFAT
Lasă florile să cadă
Pe unde pasul tău calcă,
E o vorbă cu înțeles
Pe care s-o prinzi din mers,
Adică, pe unde treci,
Fapte bune să tot faci
Și în urma ta să lași
O vorbă de bun rămas.
Emilia Dinescu