Intercer – Poezii si editoriale

 DESPRE MINE ȘI GÂNDURILE MELE
Când scriu un vers, eu scriu cu inima,
Mintea mea nu poate conlucra,
Nu te certa cu mine, de n-are înțeles,
Doar inima e vinovată de al meu vers.

Eu scriu din suflet, moi penița în dor
Și o să scriu din suflet până mor,
Nu pot vorbi de mine că nu știu,
De vrei să mă cunoști, citește ce eu scriu.

Nu sunt perfectă, dar tot am să scriu
Căci altfel nu am cum să spun ce sunt, ce știu,
În vers am să vorbesc cu bucurie
Și sper să îți creez puțină feerie.

De mă cunoști puțin, înseamnă c-ai citit
O poezie sau un vers de mine ticluit,
Îți mulțumesc de vii să-mi dai un sfat
Și-ți mulțumesc de personal m-ai criticat.

Nu-mi place bârfa și degeaba mă bârfești,
Vino cu mine în față să vorbești,
Accept că sunt greșită, om sunt eu,
Dar mă îndrept, cu Dumnezeu nimic nu-i greu.

Asta sunt eu, am fost și sunt o visătoare,
Chiar de copil eu am simțit că viața doare
Și am transpus în poezie ce am simțit
Și peste toate am trecut, așa am reușit.

Din inimă eu scriu de-s fericită, supărată
Și de citești atent ai să înțelegi îndată,
Ce am vrut să îți transmit, de ce am vorbit
Prin versul meu simplu sau ticluit.

De vrei să-mi spui ceva, cu drag, aștept
Căci eu ascult și caut să îndrept,
De crezi că am greșit, hai, să vorbim,
Suntem umani, ca oameni toți greșim.

Din inimă am scris, am inima rănită
De câte ori eu aflu că-s bârfită,
Nu câștigăm nimic, nici tu, nici eu,
Eu vreau să mă îndrept, să mă ajute Dumnezeu.

Am înmuiat penița în durere,
Nu am scris versul ăsta cu plăcere,
De aceea mă retrag și-ți mulțumesc,
Să știi că îmi doresc să nu greșesc.

Încă o dată vreau să mai vorbesc,
De ai să-mi spui ceva, eu îndrăznesc
Să te invit la mine să vorbim,
Nu câștigăm nimic dacă bârfim.

Un prieten este cel ce te iubește,
Un prieten niciodată nu bârfește,
El îți vorbește în față cu căldură,
Te rog, să vii să vorbim gură către gură.

Am scris un vers muiat doar în speranță,
Toți cei ce au un sfat să-l spună în față,
Nu știu dacă am scris ceva greșit,
Să știi, din inimă eu am vorbit.
Emilia Dinescu

RUGĂMINTE
Acum este libertate, ce va fi când nu va fi?!…
Când în grupul nostru, poate, nu vom mai putea vorbi…
M-am gândit așa acum și puțin am lăcrimat,
Fiindcă ruga de pe grupă, mult m-a mai încurajat.

Fraților, vă rog fierbinte, de se va întâmpla așa,
Să ne rugăm fiecare când a avut ora sa,
Să strigăm și să postim, cu credință să luptăm,
Să luptăm în rugăciune și deloc să nu cedăm.

Este timpul de pe urmă și nu știm ce va veni,
Dar vom sta uniți în rugă până ne vom întâlni,
Căci grupul n-a fost format de o mână omenească,
Însuși Dumnezeu a vrut grupul nostru ca să crească.
Emilia Dinescu

ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus eu, iar, am poposit,
Sunt fericită, Tată, că noi ne-am întâlnit,
Cu glasul meu timid aș vrea să-ți mulțumesc
Că pot în rugăciune cu Tine să vorbesc.
Îți mulțumesc că încă ne auzim ca frați
Și-n rugăciunea noastră suntem mulți ancorați,
Ne-am dat mâna cu toții și stăm lângă altar,
Îți mulțumim, Isuse, că încă mai e har.
Avem Cuvântul Tău și liberi noi suntem,
Lângă altar, la cruce cu toții rămânem,
Ne-am adunat în rugă cu o credință mare,
Îți mulțumim că-n toate simțim a Ta salvare.
Isuse, vin la Tine, ești fratele mai mare,
Aș vrea să fiu cu Tine când tot corpul mă doare,
Să nu mă las învinsă de suferința mea,
Să îmi aduc aminte c-ai dus o cruce grea,
O cruce grea pe care Tu nu ai meritat,
Dar n-ai cârtit deloc, salvare Tu ne-ai dat.
Te rog pe Tine, Doamne, privește către noi
Nu avem nici un merit, suntem murdari și goi,
Venim doar cu credință, Tu ne ești Salvator,
Dar va veni o zi, vei fi Judecător…
În camera de sus, aducem pe altar
Liste de rugăciune, lucrează cât e har,
Trezește toți copii ce au plecat în lume
Căci ne dorim fierbinte o singură minune,
Minunea convertirii la toți din casa mea,
Și-n casa Ta, se pare, tu mântuire ai vrea.
E suferință mare căci bolile sunt multe,
Suntem bolnavi cu toții, dar Domnul să asculte,
Să ne asculte ruga și să dea vindecare
Căci ducem fiecare o suferință mare.
Ne doare trupul nostru de atâta suferință
Și sufletul ne doare și cerem pocăință,
Încă suntem în viață, dar timpul risipim
Atunci când pentru noi, doar pentru noi trăim.
E timpul să lăsăm bagajul împrumutat,
Bagajul îngrijorării, satana ni l-a dat,
Când ne rugăm noi credem că se va împlini
Și de la început dorim ați mulțumi.
Îți mulțumim că ruga firavă o asculți,
Venim în rugăciune din ce în ce mai mulți,
Ne dăm mâna în rugă și nu vrem să cedăm,
Vrem cu ardoare cerul și-n rugă insistăm.
Îți mulțumesc că-n mila și-n bunătatea Ta,
Tu m-ai primit pe mine și rugăciunea mea,
Am fost în necaz mare, dar Tu nu m-ai lăsat,
Ai fost mereu cu mine, deși n-am meritat,
Când îmi era mai greu și nu vedeam salvare,
Primeam printr-o minune o nouă încurajare.
Îți mulțumesc că frații în rugă mă susțin,
Cu atâta încurajare nu vreau să mai suspin,
Vreau să mă încred în Tine și să îți mulțumesc,
Îți mulțumesc că frații în rugă îi întâlnesc.
Ne predăm Ție, Tată, ne ținem strâns de mână
Și mergem cu speranță căci vrem a Ta cunună,
Ascultă ruga noastră, te rog ne mântuiește,
Primește mulțumirea ce nu se mai oprește.
Ne ținem strâns de mână, acum la asfințit,
Un lanț de rugăciune, acuma am sfârșit,
Dar ne-om ruga mereu și nu vom înceta
Până ne-om vedea cu toții cu Tine în slava Ta.
Emilia Dinescu

LANȚ DE RUGĂCIUNE
La rugăciune eu, iar, am venit
Cu inima, cu frații m-am unit,
O rugăciune eu, acum, rostesc
Și vreau cu Tine să mă întâlnesc.

Te rog, să mă ajuți ca să mă rog,
Dar vreau să intru într-un dialog,
Vreau să ascult, deci vreau să îmi vorbești,
Vino cu noi, vino să ne întâlnești.

Te iau de mână, frate, să stăm în rugăciune,
Te iau de mână, soră, pentru împreună a spune,
A spune oful nostru, durerea s-o strigăm,
E timpul de pe urmă și noi un lanț formăm.

Suntem uniți cu toții, uniți noi ne rugăm,
Atrași de Tine, Tată, în rugăciune stăm,
Nu am venit c-am vrut, glasul Tău ne-a chemat
Și grupul nostru, Doamne, de Tine e format.

Avem speranță multă și știm că ești cu noi,
Ne doare că în lume e moarte, e război,
Satana e turbat provoacă necaz mare,
Curând Tu vei veni s-aduci eliberare.

Sunt țări unde nu-i apă și hrană nu-i destulă,
În zona noastră, Doamne, lumea e prea sătulă,
Nu ne gândim că-n lume de foame azi se moare,
Curând poate vom trece și noi prin încercare.

Misionarii noștri doar Tu îi ți în viață,
Căci întâlnesc în lume chiar suflete de gheață,
Sunt prigoniți amarnic și moartea întâlnesc,
Dar ei se încred în Tine, vorbesc, nu se opresc.

În zone unde poate Cuvântul n-a ajuns,
Ajută pe cel care doar despre Tine a spus,
Pune-i cuvinte în gură și dă-i înțelepciune
Să știe să vorbească, să simtă a Ta minune.

Evangheliștii noștri au răspândit Cuvântul,
Nu lăsa ca să vină și să îl ducă vântul,
Fă Tu ca rod să aibă, sămânța să rodească
Și Adevărul pur în inimi să tot crească.

Avem și în spital, copii în suferință,
Aducem ruga noastră și cerem cu credință,
Pune Tu alinare și vindecă de vrei
Căci sunt în suferință micuți și tinerei.

Strigăm în rugăciune, pe listă îi avem,
Suntem bolnavi cu toții, o boală grea ducem,
Păcatul ne doboară, amarnic suferim,
Ajută-ne cu toții ca să ne pocăim.

Ne ține strâns păcatul și poate nu vedem,
Noi nu suntem ca altul și sfinți noi ne credem,
Trezește-ne, e timpul ca să ne cercetăm,
E timpul de pe urmă, noi Ție ne predăm.

Trimite Duhul Sfânt, ploaia Ta cea târzie,
Poporul care doarme, înviorat să fie,
Vrem să venim la Tine și vrem să ne primești,
Noi nu avem un merit, dar Tu ne mântuiești.

Mă bucur că sunt bine și iată, m-am rugat,
Te rog să primești ruga ce eu am înălțat,
Sfințește, Tu, cuvântul pe care l-am rostit
Și dă-mi încredințarea că și Tu ai vorbit.

Primește ruga noastră, primește-ne pe noi,
Primește-ne la Tine, suntem săraci și goi,
Îmbracă-ne, Isuse, cu haina Ta curată,
Primește rugăciunea ce a fost înălțată.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE
Vin la Tine, Tată, vin așa cum sunt,
Nu merit nimic pe acest pământ
Fiindcă sunt greșită și mereu greșesc,
Dar Tu ești comoara care mi-o doresc.

Nu cunosc Scriptura, așa cum aș vrea,
Nu sunt deloc sfântă, chiar sunt foarte rea,
Prin greșeli, păcate mereu te întristez,
Dar vreau o schimbare, e tot ce visez.

Gândul și cu fapta sunt tare întinate,
Căci nu am putere în ce fac, în toate,
Vreau ca Duhul Sfânt să mă înțelepțească,
Să aleg ce-i bine, credința să-mi crească.
Emilia Dinescu

RUGĂ PENTRU COPII
Strig la Tine, Tată pentru puii mei,
Strig la Tine, Tată pentru câteștrei,
Lumea îi atrage, păcatul murdar,
Trezește-i, Isuse, cât mai este har.
Deschide-le ochii să-și aducă aminte
Că Tu le ești Tată, Tu le ești Părinte,
Ajută-i, Isuse, trezește-i din somn,
Căci te-au cunoscut, te cunosc ca Domn.
Sunt atrași de lume, în lume au plecat,
Satana se pare că i-a înhățat,
I-am crescut cu Tine, Tu m-ai ajutat,
Îi vreau lângă Tine, așa am sperat.
Vreau ca veșnicia s-o petrec cu ei,
De aceea, Doamne, te rog să mi iei,
Să mi scoți din lume și să le vorbești,
Este timpul scurt, dar vreau să-i trezești.
Emilia Dinescu

RUGĂ
Mă iartă, Doamne, multe ți-am greșit,
Dar, iată-mă, la cruce am venit,
Așa cum sunt, acum, îngenunchez
Și nu mai vreau ca să mă depărtez,
Nu mai vreau să greșesc, deși o fac,
Învață-mă când să vorbesc și când să tac,
Învață-mă cum slavă să-ți aduc,
Cuvântul Tău în lume să îl duc,
Ajută-mă să fiu exemplu pentru lume
Și atunci când eu nu știu cuvintele a spune,
Ajută-mă prin fapte să vorbesc,
Aș vrea doar pentru Tine să trăiesc.
Emilia Dinescu

ÎN CAMERA DE SUS
Tatăl nostru care ești în ceruri
Vin la Tine cu dorință mare,
Strig la Tine slabă rugăciune
Și te rog, privește cu îndurare
Către noi, suntem micuța grupă
Ce ne-am propus ca să veghem în rugă,
Un lanț de rugăciune am promis
Și pentru rugă două liste am scris.
Venim acum, suntem uniți ca unul,
Nu merităm nimic, nu merităm niciunul,
Prin harul Tău și bunătatea Ta,
Te rog, ascultă rugăciunea mea.
Mă rog cu inimă de mamă,
Tu știi că sufletul îmi este doar o rană,
Mă rog pentru copiii de pe listă
Să înțeleagă că viața e tristă,
De e trăită fără Dumnezeu,
Nimic nu e frumos, totul e greu.
Mulți au plecat în lume și au patimi,
Ca jocul de noroc, drogul sau banii,
Mulți au plecat și chiar s-au depărtat
Din cauză că noi i-am judecat.
Strigăm în rugăciunea noastră pentru cei
Care au plecat și sunt chiar derbedei,
Noi etichete am pus și am criticat
Și iată, c-am greșit și am eșuat.
Te rog, privește cu îndurare spre părinți,
Ce au crescut cu teamă doar copii cuminți,
Dar i-am crescut doar cu puterea noastră
Și în credință n-au putut să crească,
I-am adus la altar ca rod bogat,
I-am adus des la templu și Ție ți i-am dat,
Dar am greșit, prin fapte și cuvinte,
Satana i-a cuprins în mreje închipuite.
Poporul e bolnav de boli necruțătoare,
Spitalele sunt pline și tineretul moare,
Avem o listă, o punem pe altar
Și vrem doar vindecare și vrem har.
Te rog să pui tu alinare în durere,
Să dai speranță și să dai putere,
Să ne ajuți, să ne mărești credința
Când corpul e-n durere și ne cuprinde suferința.
Îți mulțumesc că încă mai trăim,
Ajută-ne ca să ne pocăim,
Să ne întâlnim la marea de cristal
Și să trăim totul, atunci, real.
Îți mulțumesc că m-ai primit la rugăciune,
Sunt bucuroasă, cuvinte n-am a spune
Și bucuroasă dau ștafeta mai departe
Urmează să se roage o soră și un frate.
Îți mulțumesc că ruga ne asculți,
Ne vom ruga uniți în lanțul nostru cât mai mulți
Și credem că atunci când vei veni
Pe noi, ca grupă, ne vei mântui.
Emilia Dinescu

GÂNDURI
M-am lăsat prinsă în vârtejul lumii aceasta blestemate,
Gândul mi l-am umplut de grijă și păcate,
Îngrijorarea, stresul și durerea m-au cuprins,
Cu întristare, pot să spun că par învins.

Tristețea cea amară în mine a intrat
Fiindcă eu am lăsat-o și m-am îndatorat,
Sunt prinsă ca în chingi, nu mai pot respira,
Sunt prinsă în durere și inima mi-e grea.
Emilia Dinescu

GÂNDURI DE MULȚUMIRE
Sabatul sfânt începe și noi ne adunăm
În camera de sus o rugă înălțăm,
Îți mulțumim, Isuse, ca ruga ne asculți,
Venim cu ruga noastră, stăm rușinați, tăcuți,
Nu îndrăznim să spunem că multe am greșit,
Îți mulțumim, Isuse, că nu ne-ai pedepsit,
Venim să recunoaștem cât suntem de greșiți,
Dar noi cu mulțumire, vrem să fim mântuiți.
Emilia Dinescu