Intercer – Poezii si editoriale

 FEMEIA
Dumnezeu a creat femeia chiar din coasta lui Adam,
Știu aceasta de copil, eu în Biblie citeam,
Timpul a trecut de atunci, multe eu am înțeles
Și acum privind mai bine, iată le dau un nou sens.

Dumnezeu a creat femeia nu din tină, nu pământ
Ca să știm, să înțelegem mai bine acest cuvânt
A luat-o cu iubire chiar din pieptul lui Adam,
Dacă nu era iubirea pe pământ nu mai trăiam.

Din iubire Dumnezeu, iată a creat femeia
Ca Adam să înțeleagă că iubirea este cheia
Și iubirea este totul, totul este prin femeie
Dacă rolul își cunoaște și este a casei cheie.

Femeia este sublimă și firavă ca o floare
Și trebuie apărată de necaz și supărare,
Ocrotită de cel care îl iubește pe Hristos
Căci femeia este darul, creat ca dar prețios.
Emilia Dinescu

 RUGA NOASTRĂ
La rugăciune am pornit cu toții iară,
Ne-am adunat în rugă de aseară,
Ne strângem lângă cruce, stăm uniți
Prin rugăciune n-om fi despărțiți.

Avem probleme multe fiecare,
Ne copleșesc, le ținem în spinare,
Venim uniți în post și rugăciune,
Eliberează-ne de a noastră întinăciune.

Ne curățește de gândul întinat,
De vorba negândită pe care am aruncat,
De faptele greșite pe care le-am făcut
De multe ori cu voia, c-am știut.

Ajută-ne să stăm un ceas în priveghere
Și să simțim la propriu a Ta durere
Căci noi suntem mârșavi, te răstignim
Și spunem cu durere și lacrimi, te iubim.

Strigăm pentru biserica din care
Suntem un mădular, în parte, fiecare,
Ne-am transformat în cuburi reci de gheață
Și ne mirăm că-n trupuri n-avem viață.

E timpul casa să o măturăm,
Gunoiul ar fi bine s-adunăm,
Să aruncăm la ghenă ce-i murdar
Acum când încă-n astă lume este har.

Privim cu jind la băncile ce-s goale
Acelea-s locuri, poate speciale
În care va veni un nou creștin,
Ajută-ne din suflet să iubim.

Biserica a fost odată plină,
Era căldură și multă lumină,
Strigăm în rugăciune pentru acei
Ce au fost în turma Ta ca mielușei.

Avem bolnavi în turmă foarte mulți
În dreptul lor oprește-te s-asculți
Suspinul lor căci în durere și în chin
De multe ori ei spun decât amin.

Avem copii care au plecat în lume,
Suntem de vină, Tu îi știi pe nume,
I-am pus pe liste, cu toții regretăm
Că n-am știut prea bine să îi educăm.

Avem părinți bătrâni, nu te cunosc
Și nu înțeleg că fără Tine n-are rost,
Căci fără Tine viața este efemeră
Oricât ar fi de bine, e mizeră.

Ne cramponăm de lucruri ce-s lumești,
Fiindcă suntem păgâni, suntem firești,
Vrem curățenie în jurul nostru să avem,
Dar înăuntru tot murdari suntem.

Avem conducători ce-s puși de Tine,
Dar noi îi criticăm fără rușine,
Gândim că nu fac bine în lucrare
Și aruncăm cu vorbele în zare.

Avem biserici ce sunt în ruină
Și sunt mâncate de molii și rugină
Căci au rămas doi – trei bătrâni de gardă,
Ce pot să spună și ce pot să vadă?!…

Ne-am construit castele și palate,
E greu să le întreținem chiar pe toate,
La casa Domnului n-aducem darul îmbelșugat
Și ne mirăm că noi ne-am ruinat.

Avem în casă lux și opulență,
În viața noastră n-avem transparență,
Avem confort, ne este tare bine
Nu ne gândim că nu avem rușine.

Ne-ai dat venituri și noi ne lăfăim,
Suntem zgîrciți când e să dăruim,
De multe ori pentru un moft ne împrumutăm
Și ne gândim că mult mai datorăm.

În lume au plecat misionari
Mai tineri sau bătrâni, chiar centenari,
Ei duc Cuvântul în lumea asta mare
Noi oare sprijinim a Ta lucrare?

Vorbim despre prigoană și probleme,
Dar nu vedem că nouă ne e lene
Ca să ieșim în ploaie și în vânt
Să răspândim cu zel al Tău Cuvânt.

Suntem atrași de lumea efemeră,
Trăim din bani și o viață cam mizeră,
Ne dorim lux și nu contează cum,
Contează doar avere să adun.

E timpul de pe urmă, e timpul de trezit
De aceea cu speranță în rugă ne-am unit,
Stăm cât mai mult în rugă și strigăm,
Vrem să venim la Tine, acum ne cercetăm.

Trimite Duhul Sfânt la fiecare,
Vrem cu ardoare o redeșteptare,
Pornește de la mine, sunt cea mai întinată
Căci am călcat eu legea Ta încă o dată.

Vrem o redeșteptare în popor
Căci tineri mulți fără credință mor,
Sunt vinovată, nu vorbesc de Tine
Te rog să mă trezești, îmi e rușine.

Fă o schimbare în mine și nu mă părăsi
Căci știu că timpu-i scurt, curând ai să revii,
Am stat în rugăciune și slavă ți-am adus
În vers adus-am ruga ce am spus.

Poate am greșit în ce am scris puțin,
Dar de am greșit tu să nu spui amin
Să corectezi, să înalți ruga ta
Că știu că Domnul te va asculta

Eu m-am rugat și alții au muncit,
În casa Domnului totul au pregătit
Altarul pentru cină au curățit
Acei pe care Tu i-ai întărit.

Te rog să ai milă de fiecare
Avem în dreptul nostru o lucrare,
Ajută-ne să ne trezim și să lucrăm
Și ție zilnic noi să ne predăm.

Tu pune în mine o Marta și o Marie,
Ajuta-mă să fac doar bucurie,
În camera de sus am poposit,
Sunt fericită că te-am întâlnit.

Eu m-am rugat cam tot ce am simțit,
În ruga mea acum te-am întâlnit,
Te iau de mână, nu am să te las
Căci rugăciunea e tot ce mi-a rămas.

În camera de sus și frații au intrat.
Un lanț de rugăciune am format,
Ascultă fiecare vorbă, fiecare cânt,
Noi vrem să fim poporul Tău cel sfânt.
Emilia Dinescu

VIAȚA E TRECĂTOARE
Săptămâna am început,
Nu știm ce e de făcut,
Alergăm după nimic,
Viața pare mizilic,
Pe o carte o jucăm
Când mergem și ne distrăm.

Trece timpul repejor,
Dar nu avem nici un spor,
Alergăm după avere,
Suntem tineri, în putere,
Nu realizăm nimic,
Facem doar ce am gândit.

Ne credem nemuritori,
Dar suntem doar trecători,
Credem că trăim deplin,
Dar de fapt ne amăgim,
Viața este trecătoare
Și parcă e închisoare.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE
Iată-mă la rugăciune,
Eu sunt slabă, nu pot spune,
Știu că nu merit nimic,
Dar privirea îmi ridic
Și te caut disperată,
Știu că am viața spurcată,
Dar în harul Tău mă încred
Și cu speranță aștept
Să mă iei în veșnicii
Când pe nori Tu vei veni.
Emilia Dinescu

 BÂRFE… VORBE…
Pe la spate se aud vorbe, se aud șoapte,
Mulți din cei ce mă cunosc își dau coate
Și bârfesc, fac teorii despre mine
Și se întreabă pe ascuns de mi-e bine.

Nu mă doare că bârfesc, că vorbesc, suntem liberi,
Dar mă doare și mă supăr, am dureri,
Eu sunt mică, n-am putere și greșesc,
Dar cu bârfa, răutatea și doar ura se unesc.

Sunt bârfită, n-am valoare, sunt nimic,
Dar cu vorba Tu pe Domnul l-ai rănit
Că în bârfe duci minciuna, răutatea mai departe
Și nu cred că asta e dreptate.

Dacă crezi că am greșit, poate ai dreptate,
Ce câștigi că vorbești și bârfești pe la spate,
Nu câștigi nimic, nu câștig nici eu
Căci merg mai departe în păcatul meu.

De crezi c-am greșit, vino să vorbim,
Să îndrept greșeala, să ne lămurim,
Nu am să mă supăr, vreau să mă îndrept,
Să îndrept greșeala este înțelept.

Te rog să mă critici când vorbești cu mine,
N-am să îți port pică căci mustrarea vine,
Vine să te îndrepte când tu ai greșit,
Știu că cu îndreptarea poți fi mântuit.

Te aștept pe tine, hai să discutăm
Dacă stăm în bârfe nu ne îndreptăm,
Nu vorbi la altul de greșeala mea,
Vorbește cu mine, accept critica.
Emilia Dinescu

RUGĂ DE SEARĂ
Un lanț de rugăciune am pornit
Și lângă Tine, iar am poposit,
Tu ne-ai condus și ne-ai adus în rugă,
Să ne înfiezi, nu să fim robi sau slugă.

O săptămână iată, am încheiat,
Și printre oameni cu toții am umblat,
Suntem în lume, dar luptăm să stăm
La crucea Ta mai mult să ne rugăm.

Începem săptămâna cu-n popas,
Am vrea să stăm în veghe-n orice ceas,
E timpul scurt, dar este prețios
Căci e al Tău și este valoros.

Suntem în lume și suntem lumești,
Ar trebui să fim duhovnicești,
Să stăm în rugăciune nu doar când este greu
Să stăm în priveghere tot mereu.

E timpul scurt, nu este timp de stat,
Să ne gândim pe unde am umblat
Și să veghem pe unde noi călcăm,
Să priveghem să nu ne depărtăm.

Să căutăm ca să privim în noi,
Să ne vedem cât suntem de murdari și goi,
Să criticăm tot ce am greșit, să îndreptăm
Dacă dorim cu Tine noi să stăm.

Să punem preț pe cei de lângă noi
Că ni i-ai dat, nu să stăm în război,
Ne-ai pus în locul potrivit ca să lucrăm
Prin viața noastră să te înălțăm.

Să faci schimbări majore chiar în mine
Că sunt spurcată și îmi e rușine,
Să mă sfințești, mă rog la ceas de seară
Că vreau să fiu în turma Ta fecioară.
Emilia Dinescu

GÂNDURI ÎN DURERE
Boala a intrat în mine și dureri ea îmi provoacă,
Vreau să mă agăț de Tine, să nu cârtesc niciodată,
Nu lăsa ca suferința să fie atât de mare,
Te rog, Doamne, mă însoțește și-n această încercare.

Durerea mult mă încearcă și simt parcă cum clachez,
Dar oricât ar fi de mare nu vreau să mă depărtez,
Vreau să mă susții pe mine și te rog să nu mă lași,
Nu vreau să te fac de rușine căci necazul mi-l spălași.

Mulți strigă în rugăciune căci știu suferința mea
Și mă simt puțin mai bine că am toată pacea Ta,
Știu că sunt iubită Tată, chiar dacă durerea rea,
Vine des câte o dată, asta-i încercarea mea.

Aș vrea să stau tot în rugă când durerea mă încearcă,
Dar satana mă lovește, gândurile parcă-mi pleacă,
Îmi cunoaște punctul slab, știe unde să lovească,
Aș vrea să mă rog tot timpul, durerea mea să nu crească.

Sunt slabă în rugăciune când durerea mă împresoară
Și îmi pare rău, Isuse, că durerea mă doboară,
Tu ai suferit pe cruce chin amar de nedescris
Și ne-ai spus încă de atuncea că satana e învins.

Ajută-mă și pe mine în durere să nu cad,
Să mă leg mai strâns de Tine, Tu m-ai binecuvântat,
Vreau să stau în rugăciune, nu vreau ca să mă clintesc
Căci știu că doar lângă Tine în credință pot să cresc.

Ia-mi, Isuse, suferința ce a cuprins corpul meu,
Mă privesc cât sunt de slabă în clipa când îmi e rău,
Nu aș vrea să zic nimic, nu aș vrea ca să cârtesc
Aș vrea cu seninătate tot ce vine să primesc.

Nu vreau să fiu o povară, nici un ghimpe pentru ai mei,
Strig la Tine, iar și iară, fă cu mine tot ce vrei,
Dar privește cu îndurare peste toți din jurul meu,
Vreau să te vadă pe Tine, nu pe mine că mi-e greu.

Simt cum cad în suferință și mă tem de ce va fi
C-am făcut obișnuință să am numai bucurii
Și necazul se întețește, boala își cere al ei tribut
Stau să mă gândesc tot timpul de am greșit ce am cerut.

Eu nu merit nici o milă, sunt o păcătoasă, da,
Dar vreau ca să fiu lumină pentru toată casa mea,
Vreau să înțeleagă, Tată, cei din jur așa cum ești
Pe Tine vreau să te vadă și-ți cer să mă pregătești.

Pregătește-mă pe mine pentru tot ce va veni,
Vreau să stau doar lângă Tine, lângă Tine să mă ți,
Să fiu schelă pentru alții și-n cer să ne bucurăm
Căci veni-va veșnicia și durere o să uităm.

Vreau ca suferința toată și boala să o suport
Să pui mâna Ta de Tată căci eu singură nu pot,
Vreau să te slăvesc pe Tine și în faptă și-n cuvânt
Și să scriu în poezie până intru în mormânt.

Nu mă tem de al morții bold, mă tem doar să nu clachez
Căci cei ce adorm în Tine, ei nu mor, se odihnesc,
Dorm și așteaptă ca să vii tot pe nori cum ai promis
Să îi iei pe toți acasă, să îi iei în paradis.
Emilia Dinescu

LA MULȚI ANI, MĂIȚĂ!
Era sfârșitul iernii, o iarnă ca oricare,
Dar într-o casă mică era o sărbătoare,
Nu era sărbătoare așa cum este acuma,
Era o sărbătoare cum nu mai e nici una.

Căci la sfârșitul iernii măiță, te-ai născut
În casa în care Domnul, chiar El te-a conceput,
Tu ai venit pe lume exact cum Domnul a vrut,
El a știut mai bine totul de la început.

Te-am cunoscut măiță tot într-o zi de iarnă
În casa ta micuță, dar caldă de la țară,
Mi te-ai lipit de suflet cu bunătatea ta,
Privirea ta senină și vorba n-oi uita.

La poalele pădurii în casa ta de lut
Au trecut cu iubire nepoți ce ai crescut,
Aveai lipsuri destule, dar nu ai murmurat
Când ți-au venit nepoții, tu i-ai crescut cu drag.

Ai fost un stâlp de seamă cu vorba ta blajină,
Ai oblojit răni multe chiar încă de copilă,
Ai fost un bun exemplu, un om de pus la rană,
Dar anii au trecut, eu acum bag de seamă.

Stau, mă gândesc măiță ce pot să îți doresc,
Eu vreau să-ți spun acuma, ca tine vreau să cresc,
Să fiu o bunicuță exact cum ești mata,
Ești un exemplu, mamă, și eu te voi urma.

Ai o vârstă frumoasă și eu sunt fericită
Că ai în casă fete și ești tare iubită,
Încerc în vers acuma să scriu dorința mea
Căci știu, dragă măiță, că este ziua ta.

Cer cu ardoare multă să fi doar fericită,
Să fi mereu iubită și foarte ocrotită,
Să ai zile senine și pace în casa ta
Și să aștepți pe Domnul cât viață vei avea.

Să vezi cum vin acasă nepoate și nepoți,
Să-i strângi la rugăciune în casa ta pe toți,
Cu fetele iubite să stai la rugăciune,
Să vadă c-au o mamă ce este o minune.

Închei cu o urare, din inimă îți spun,
Știu c-ai trecut prin multe, dar știu că Domnu-i bun,
Vreau să uiți suferința și să trăiești mulți ani,
Din partea mea din suflet îți scriu la veșnici ani!
Emilia Dinescu

UNIȚI ÎN RUGĂCIUNE
Ne-am adunat în post și rugăciune,
Încă o dată la cruce ne plecăm,
Uniți, strigăm, o Tată, către Tine
Și cu speranță ruga înălțăm.

Nu avem nici un merit, nici o scuză
Căci multe am greșit și suntem întinați,
Privind în noi, ce facem ne acuză,
Dar vrem prin Tine, noi să fim salvați.

Suntem greșiți și păcătoși din fire
Nu merităm la noi să mai privești,
Dar ne unim în rugă și simțire
Și te rugăm ca să ne mântuiești.

Vedem cum legea toată ne acuză,
Călcăm chiar zilnic tot ce este scris,
Nu avem, Doamne, nu găsim o scuză.
Dar vrem ca să primim ce ai promis.

Venim uniți în post și rugăciune,
Ne adunăm, suntem poporul Tău,
Trezește-ne, mai fă încă o minune,
Nu ne lăsa să stăm lângă cel rău.

Satana e înfuriat la culme
Când ne adunăm cu toții și postim
Căci noi suntem puternici doar în rugăciune,
De aceea cât mai des cu toții ne unim.

Putem să scriem versuri fără număr
Și laudă în cântec să înălțăm,
Prin predici să rostim doar adevăr,
Dar toate sunt degeaba de nu ne rugăm.

Sperăm mereu să ierți a noastră vină,
Să ștergi din dreptul nostru tot ce am greșit,
E timpul ca poporul să fie lumină,
E timpul scurt, curând va fi sfârșit.

De aceea, noi venim în rugăciune
Și cu speranță ruga înălțăm,
Aducem laudă, închinăciune
Și orice ar fi, nu vrem ca să cedăm

Strigăm pentru bolnavii noștri, Tată
Și cu speranță lista ți-am adus,
Ne-am adunat cu toții încă o dată
Pe toți cei dragi pe liste noi i-am pus.

E suferință multă-n astă lume,
Satana rage fiindcă e turbat
De câte ori se întâmplă o minune,
De câte ori un suflet e salvat.

Strigăm în rugă, Tată, încă o dată,
Avem dorința să ne mântuiești,
Acuma ruga mea este înălțată,
Te rog, Părinte, Tu să o primești.

Cu buzele murdare eu vorbe slabe strig,
În harul Tău nemăsurat mă încred,
În rugă stau, nu vreau să mă ridic,
Aștept să se împlinească tot ce cred.

Credința mea e mare de când frații
S-au adunat să strige pentru mine,
Ca mine nu se simt nici împărații
Căci frații mă susțin în rugăciune.

Și eu strig, stau în rugăciune
Chiar pentru tine frate, sora mea
Și știu că Domnul face o minune
De aceea în rugăciune eu voi sta.

Satana dublează, poate suferința
Când ruga noastră este neîncetată,
A noastră este însă biruința
Îndată ce ruga e înălțată.

De aceea stăm în post și rugăciune,
Suntem o grupă de oameni păcătoși,
Dar harul Tău va face o minune
Și-n cer vom fi cu toții bucuroși.

Și vom posti și vom striga la Tine,
Ștafeta mai departe vom preda,
Nu vom slăbi această rugăciune,
Noi suntem slabi, în rugă n-om ceda.

Satana este înfrânt numai prin rugă,
Să ne rugăm cât vom putea de mult,
Căci rugăciunea, ispita o alungă,
Satana este înfrânt chiar de demult.

Să stăm uniți cu toții mână în mână
Și post și rugăciune mai des să consacrăm,
În slăbiciunea noastră vei face o minune,
De aceea cu credință și astăzi ne rugăm.
Emilia Dinescu

RUGA NOASTRĂ
Poporul stă în rugă, da, stăm la rugăciune
Căci am promis, Isuse, un lanț, printr-o minune
Ne-am adunat cu toții, așa cum am promis,
Împinși de o dorință pe liste ne-am înscris.
Venim ca unul Tată, deși noi nu ne știm,
Venim uniți în rugă fiindcă toți te iubim,
Avem toți o credință, un zel spre rugăciune
Și cerem cu speranță să faci Tu o minune.
Privește cu îndurare la listele ce-s scrise,
Avem surori prea multe ce parcă sunt învinse
Și frați ce-n suferință stau acum în spitale,
Cămine întregi în care altarele sunt goale,
Avem copii în lume, satana i-a înghițit
Căci au ales păcatul și ei te-au părăsit,
Le pare dulce viața în care au plecat
Căci au plecat Isuse și te-au abandonat.
Privim cu înfrigurare în noi, nu ne cunoaștem,
Suntem murdari Hristoase, aceasta recunoaștem,
Nu merităm ca ruga spre Tine să înălțăm,
Venim doar cu speranță, în rugă ne aplecăm.
Aducem ruga noastră pentru cei oropsiți,
S-a zguduit pământul și mulți sunt îngroziți,
Trimite pacea Ta, alină pe cei mulți
Ce stau printre ruine, eu știu că Tu-i asculți.
Strigăm în rugăciune pentru misionari
Ce au plecat în lume, în țări care sunt mari,
În țări unde Cuvântul de mult e interzis,
Dar au plecat să spună că Tu nu ești învins,
Au plecat cu speranță și știm că-i însoțești,
În rugăciune Tată, te rog să-i întărești.
Aducem ruga noastră pentru biserici multe
Ce stau în adormire și au uitat să asculte
Glasul divin cu care prin frați Tu ai vorbit
Atunci când predici simple și multe au rostit,
Ei au rostit Cuvântul de la amvon cu zel,
Poporul zdruncinat-a în predică nițel,
Trezește, Tu, biserici ce stau în adormire
Căci e nevoie Tată, de mai multă sfințire.
Privește cu îndurare spre cei ce-s prigoniți,
Îndură-te, Părinte, de cei ce-s chinuiți
Căci mulți sunt prinși în patimi și nu te mai zăresc,
Ajută-i să te vadă, pe toți cei ce doresc
Să lase vicii care îi țin în lanț de mult,
Să vadă că nu-s liberi, satan robi i-a făcut.
Te rog, acum pe Tine pentru părinți și frați,
Pentru surori și rude și chiar pentru cumnați,
Te rog să îi trezești să te vadă pe Tine,
Nu te-au văzut în mine și îmi este rușine
De aceea vin în rugă, pe liste eu îi pun
Și-ți cer să mă ajuți ca eu să mă adun
Prin viața mea și fapte eu să te reprezint
Să fiu numai lumină, să nu mai fiu un zid
Prin care să nu vadă vecinii al Tău Cuvânt,
Vreau să trăiesc prin Tine, nu vreau într-un mormânt,
Vreau ca să fiu lumină pentru ai mei cunoscuți
Și crede-mă Hristoase, că am pe listă mulți,
Sunt mulți acei cei care pe mine mă cunosc,
De nu te văd pe Tine nu are nici un rost
De aceea în umilință îți cer să mă ajuți
Să te vadă pe Tine toți ai mei cunoscuți.
Ne-am adunat în rugă, te rog ca să ne ierți
Pentru cuvinte slabe, dar vrem să le primești,
Primește rugăciunea pe care o rostim
Și iartă-ne, în vorbe și fapte noi greșim,
Venim în rugăciune acum cât este har
Vrem să primim putere, vrem Duhul Sfânt în dar,
Vrem să ne însoțești în tot ce noi trăim,
Ajută-ne, Hristoase, ca să ne pocăim.
Emilia Dinescu