Intercer – Poezii si editoriale

GÂNDURI SPRE RUGĂCIUNE
Vin iar la cruce Tată și îndrăznesc să strig,
Să strig în rugăciune și nu mă mai ridic,
Nu mă ridic din rugă chiar dacă nu vorbesc,
Eu nu vorbesc Isuse, aștept să te întâlnesc,
Să te întâlnesc pe Tine și să ascult ce zici,
Ce zici Isuse dragă, e ca să mă ridici,
Să mă ridici din tină, de unde am căzut
Căci am căzut Isuse, dar eu nu sunt înfrânt,
Nu sunt înfrânt că-n rugă Tu vii și mă susții,
Tu mă susții pe mine în multe bătălii
În bătălii în care cu Tine am plecat,
Da, am plecat cu Tine când ruga am înălțat.
Emilia Dinescu

APEL
E timpul să ne trezim
Pentru că prea mult dormim,
Noi suntem așteptători
Răspândiți în multe zări.
Demult noi te-am cunoscut
Și legământ am făcut
Să fim ai Tăi slujitori
Și pe drum însoțitori
Pentru cei mai slabi ca noi,
Am spus multe jurăminte,
Să respectăm cele sfinte,
Dar ne-am depărtat ușor
Nu mai suntem un popor,
Noi ne-am rătăcit în lume
După un trai mai bun, se spune,
Am plecat cu gânduri mari,
Ne visam misionari,
Dar ne-am dezbinat ușor
Și ne-am depărtat de dor,
Dorul să vorbim de Tine
Și să facem numai bine,
Ne-am depărtat, rătăcit
Fiindcă Doamne, n-ai venit,
N-ai venit când noi speram
Și prea mult ne încredeam
Că voia Ta, noi făceam,
Dar de fapt doar rătăceam.
E timpul să ne trezim
Fiindcă mai este puțin,
Timpul se va împlini
Și din nou Tu vei veni.
Emilia Dinescu

 GÂNDURI
M-am trezit de dimineață
Fără nici un chef de viață
Iartă-mă, Doamne, că eu
Sunt ursuză așa mereu.
Știu că nu mă vrei așa
Fiindcă eu te-aș înșela,
Nu am motive să fiu
Tristă, eu asta o știu,
Dar am firea foarte rea
Și face doar ce vrea ea,
Eu sunt slabă, n-am putere
Să mă impun cu a mea vrere.
Sunt veșnic nemulțumită
Deși știu că-s ocrotită
Și știu că sunt protejată
De dragostea Ta de Tată,.
Vreau să lupt ca să zâmbesc
Și mereu să-ți mulțumesc
Cu buzele să îți cânt
Căci al Tău copil eu sunt.
Emilia Dinescu

 ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus ne întâlnim cu Tine,
Intrăm și poposim, ne este tare bine
Căci intrăm obosiți și inima ni-e frântă,
Dar pacea Ta, deodată ne inundă.

Intrăm cu teamă sfântă ca să vorbim cu Tine
Căci viața noastră toată e plină de suspine
Și suntem vinovați că îți greșim mereu,
Dar cerem îndurare în scumpul har al Tău.

Te-am cunoscut pe Tine și anii au trecut,
Luptăm pentru schimbare, dar mult nu am făcut,
Am vrea să fie bine, am vrea să ne schimbăm,
Dar lupta noastră-i slabă, cădem și iar clacăm.

Intrăm în rugăciune cu minte și cu trup
Căci sufletul ne doare, dureri care ne rup,
Strigăm în rugăciune, cu lacrimi ne rugăm,
Dorim eliberare când ruga înălțăm.

Avem credința slabă, dar Tu o întărești
Căci ne răspunzi tot timpul, în rugă ne întâlnești,
Ne spui vorbe mărețe ce noi nu merităm
Și ne susții de mână ca să ne ridicăm.

Venim în rugăciune, un lanț noi am format,
Ne ținem strâns de mână de când ne-am adunat,
Nu ne lăsăm de rugă și nu vrem să cedăm,
Credința noastră slabă noi, Ție ți-o predăm.

Ne-am adunat cu toții așa cum am promis,
Aducem lângă cruce și listele ce am scris,
Sunt mulți bolnavi pe liste, noi Ție ți predăm
Și vrem să simtă pacea cea sfântă, te rugăm.

Venim în rugăciune, strigăm pentru copii,
I-avem trecuți pe liste și vrem să îi mângâi
Căci au plecat departe și mulți s-au rătăcit,
Au fost atrași de lume și lumea i-a înghițit.

Strigăm pentru cei tineri ce stau încă la plug
Și vor ca să lucreze, să stai cu ei în jug,
Să le susții lucrarea și Tu să-i întărești
Căci lupta nu-i ușoară, dar vrem să-i pregătești.

Strigăm pentru biserici, vrem Tu să ne conduci,
Să întărești prezbiteri, dar și membrii micuți,
Biserica e trupul lui Hristos ce a înviat
Și trebuie să fie un trup bine sudat.

Se aud vești de războaie, cutremure în jur,
Se varsă multe lacrimi, dar eu nu mă îndur,
Am inima de piatră, te rog, să mă trezești
Căci am venit la Tine și vreau să mă primești.

În camera de sus eu iar am poposit
Și pacea Ta divină în dar iar am primit,
Îți mulțumesc, Isuse, că ruga ne asculți
Și ne privești cu milă căci noi suntem micuți.

Îți mulțumesc că încă e har pe acest pământ,
Ajută-ne, Părinte, să stăm lângă Cuvânt,
Să cercetăm Cuvântul, să nu fim înșelați
De cei ce se ridică că sunt mai învățați.

Să lăsăm teama noastră, să studiem Cuvântul,
Să învățăm versete și psalmi s-avem în gânduri,
Să stăm lângă Scriptură, să fim bine ancorați,
De orice învățătură să nu fim înșelați.

E timpul de pe urmă, e timpul la sfârșit
Hristoși falși sunt în lume, să stăm lângă Cuvânt,
Să fim atenți tot timpul, să stăm doar în veghere
Și să avem credință, în Adevăr putere.

Vom sta în rugăciune și nu vom înceta
Ca să sperăm Isuse, căci lupta e a Ta,
Vom fi victorioși la marea de cristal
Căci asta e speranța și visul ideal.
Emilia Dinescu

 OAMENII ZILELOR NOASTRE
Se cutremură pământul, dar noi nu mai tremurăm,
Suntem reci, cuburi de gheață, încotro ne îndreptăm?!…
Nu mai avem sentimente, nu ne pasă de nimic,
Egoismul e în floare, inima parcă a murit.

Suntem reci în tot ce facem, parcă am fi niște roboți,
Se aud vești de războaie, oameni mor, dar tu socoți
Că războiul e departe, n-are treabă cu ai tăi,
Suntem egoiști din fire, suntem oameni foarte răi.

În țările mai depărtate, unde sărăcie e,
Copilașii mor de foame, e multă mizerie,
Apă nu au de băut, de spălat nu mai vorbim
Însă în egoismul nostru doar la noi, acum gândim.

În lume se răspândește boală, viruși, gripe de orice fel
Ne dezinfectăm tot corpul în casă când ajungem,
Nu vedem că suntem tare infectați în suflet
Că nu ne mai afectează deloc al omului plânset.

Orfanii zac în spitale, cu copii părăsiți,
Cei ce au fost aduși pe lume, nedoriți de ai lor părinți,
Nu are cine să-i aline și în brațe să îi ia
Fiindcă nu mai are suflet parcă mai deloc femeia.

Bătrânii stau în azile și-și plâng zilele cu amar
C-au trudit din greu pe o pâine, dar o mângâiere n-au,
Au copii ce au de lucru, nu au timp deloc, măcar
În weekend să-i viziteze sau de sărbătoare doar.

Sunt bătrâni ce în căsuțe singuri de mult au rămas,
Nu-i mai vizitează nimeni, să-i sprijine în necaz,
Vin din când în când copii să vadă de mai trăiesc,
Parcă le doresc de moarte căci mereu îi dojenesc.

Copii au răutate, școala e un câmp de luptă,
Se jignesc care pe care, vorbe grele își aruncă,
Nu mai este modestie, stimă nici atât nu e,
Suntem un popor creștin, dar murim ca nație.

Între noi nu ne cunoaștem, trecem și ne salutăm,
Ca vecini, doar bună ziua, mai multe nu întrebăm,
Nu ne mai pasă de nimeni, suntem cei mai egoiști,
Dar în egoismul nostru doar trăim ca oameni triști.

Ne cunoaștem fiecare, știm cum stăm și cum suntem,
Ar fi bine personal, pe noi să ne criticăm,
Să ne criticăm fierbinte și apoi să ne îndreptăm,
Este timpul de pe urmă, e timpul să ne schimbăm.

Este timpul de pe urmă, știm că în Biblie e scris,
Tot ce se întâmplă în lume e notat și e descris,
Să deschidem ochii bine, haide să ne pocăim
Dacă vrem o veșnicie cu Domnul noi să trăim.
Emilia Dinescu

SĂ VENIM LA ÎNCHINARE
E seară, soarele timid se duce la culcare,
S-a mai sfârșit o săptămână, e mare sărbătoare,
A început sabatul, cântăm un imn de slavă
Am încheiat cu treaba… tu, de mai ai, le lasă,
Lasă deoparte treburi și grijile lumești,
Ia Biblia cu tine, e timp să te hrănești,
E timp de închinare, e timp doar de slăvit,
Gândește-te mai bine, nu vezi c-ai obosit?!…
Ești obosit trupește de atâta alergare
Și sufletul, se pare, e prins în trup și moare
Căci te îngrijești de tine, doar fizic și ești leș,
Ești mort de mult creștine, se pare c-ai dat greș,
Ai încălcat cuvinte, promisiuni făcute
Și de privești în urmă îți spui c-ar fi mărunte,
La Domnul nu există păcat sau păcățel,
Privește-te mai bine să vezi că ești mișel,
Altarul rugăciunii de mult este surpat,
De zelul ce a fost, de mult tu ai uitat
Și dragostea dintâi, se pare, s-a răcit,
Departe este clipa când tu te-ai pocăit
Și cu dorință mare primit-ai prin botez,
Un legământ în apă bifa că ai un crez,
Dar le-ai uitat pe toate, acum ești căldicel,
Consideri că ești bine, odihnă n-ai de fel,
De odihnă ai nevoie și de un nou restart
Căci încă este har și tu nu ești restant…
Doar ai rămas în urmă și ai rătăcit puțin
Privește cu speranță căci Domnul e divin
Și-n mila Lui fierbinte, în mila lui cea mare
Ne dă ocazii multe, ne dă la fiecare…
**********
În ziua Ta cea sfântă ne-am adunat cu toți,
Strigăm în rugăciune, strigăm uniți ca frați,
Știm că suntem murdari, dar avem o speranță,
Ne agățăm de Tine, căci Tu ne ții în viață,
Nu avem nici un merit să stăm în rugăciune
Doar harul Tău îl cerem și cerem o minune
Pentru noi și ai noștri, venim și ne rugăm
Căci trebuie, Părinte, ceva ca să schimbăm,
Ajută-ne și dă-ne o dragoste curată
Să ne iubim părinții și să-i stimăm îndată,
Să ne iubim și frații, surori de trup avem,
Să ne gândim acum cât de murdari suntem
Prin faptul că ne credem mai buni și mai corecți,
De multe ori din viață noi chiar suntem absenți,
Ne-am îmbrăcat într-un balon de gânduri rătăcite
Și nu vedem c-avem familii risipite
S-aducem pe altar copii și nepoții, familia întreagă,
Să ne rugăm acum căci dragostea e mare,
Tu îi iubești Isuse, mai mult decât pe noi
Căci am clacat adesea cu fapte de noroi,
Te-am întristat pe Tine, i-am întristat pe ai noștri
Fiindcă ne-am rătăcit și comportat ca proștii,
Nu am fost bun exemplu, noi nu suntem nimic
Decât un boț de humă, ce moare și atât.
Strigăm în rugăciune, acum, chiar pentru noi,
Trezește-ne, e timpul să stăm în veghe sfântă
Căci faptele vorbesc când vorba doar cuvântă.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE UNITĂ PENTRU FAMILII
Ne-am adunat, așa cum am promis, la rugăciune,
Cu mic cu mare ruga spre Tine înălțăm,
Mă rog și strig cu disperare către Tine,
Pentru familii cu probleme și dureri sub care gem.
Satana este șmecher și lovește
În instituția ce chiar Tu ai creat
Familia, exact cum scrie în Cuvânt,
E prima instituție ce Tu ai binecuvântat.
Ajută-ne ca azi și-n săptămâna care vine
Familiei să îi predăm un loc mai special,
Să facem post, să cerem o minune,
Să ne vedem și noi căminul ideal.
Nu suntem sfinți, suntem murdari, Isuse,
Avem familia de trup departe de altar
De aceea facem post și rugăciune
Și ne unim în rugăciune cu speranță iar.
Nu vom ceda din rugă niciodată,
Satana-i șmecher, vrea să ne distragă,
Dar am promis și stăm uniți mână în mână
Nu doar o zi și nici o săptămână,
Ne vom susține toți în rugăciune,
Nu suntem sfinți, nu merităm minune,
Prin harul Tău și îndurarea-Ți mare
Lăsăm povara noastră din spinare,
Lăsăm la cruce tot ce am greșit,
Ne cerem scuze că nu am zidit,
N-am fost exemplu bun și demn de Tine
Din contră Te-am făcut chiar de rușine.
E săptămâna specială pentru noi
Și ne rugăm pentru familii ce au război,
Pentru familii unde nu e pace, ci e ură,
Strigăm în rugăciune din inimi sângerânde și din gură.
Venim cu îndrăzneală și cădem la cruce,
În noi totul e rău, nimic nu-i bun ca să putem aduce
Ca jertfă pe altarul Tău la rugăciune,
Dar stăm în rugăciune și așteptăm doar o minune,
Căci credem Doamne tot ce ai promis
Și știm că toți vom fi cu Tine-n paradis
Și vom cânta la marea de cristal
Și vom avea familia în dar.
Îți mulțumim că ruga noastră ne asculți,
Călcăm cu teamă și umblăm desculți
Că vrem să ștergi din viața noastră murdărie
Și să asculți această rugăciune închinată Ție.
Emilia Dinescu

 LA MULȚI ANI, ALEXIA!
Știu că a fost ziua ta,
M-am ținut să scriu ceva,
Însă ziua a trecut
Și la scris eu am trecut.
Iată că s-a înserat
Și urarea nu ți-am dat,
Mă grăbesc să scriu un vers
Și să aibă înțeles.
Iată scriu o poezie
În care îți spun eu, ție,
Te apreciez nespus
Căci te-a înzestrat Isus,
Ești o fată specială,
Bună ești de pus la rană.
Dumnezeu să te păzească
El mereu să te ferească
De ce e murdar în lume
Și să-ți dea înțelepciune
Să alegi în viață bine
Căci bunicii sunt cu tine
Și să îi faci fericiți
Căci ei sunt mai mulțumiți
Când văd roade bune în tine,
Sunt mândri și le stă bine.
Să fi o floare de fată
C-ai o mamă minunată
Care te iubește mult.
Aș vrea să scriu, să povestesc,
Nu vreau să te plictisesc
Căci te știu de mititică
Sunt multe, la o adică
Ce aș putea să scriu acum,
Dar nu vreau decât să spun
La mulți ani, din partea mea,
Veșnici ani, Alexia!
Emilia Dinescu

GÂNDURI DE AZI
Prea mult se pare că alergăm
Spre lumea asta blestemată
Și tot mai mult ne îndreptăm
Spre iadul care ne așteaptă.

Gândim mereu că este timp
De pocăit și Dumnezeu
Și mergem în al lumii ritm,
Ca să te pierzi nu este greu.

Pornim încă de dimineață,
Grăbiți fără o rugăciune
Și uite, lumea ne înhață
Iar noi sperăm într-o minune.

Ne pierdem zilnic printre treburi
C-avem nevoi și griji prea multe
Chiar timpul s-a scurtat, se pare,
Nimic nu vrea să ne asculte.

Suntem prinși într-o alergare
Ce pare fără de sfârșit,
Nu avem timp de închinare
Ce să mai zic de pocăit…

Am strâns averi, ca fiecare,
Unii mai mult sau mai puțin,
Dar inima în noi cam moare
Că prea mult parcă rătăcim.

Avem de toate, n-avem lipsuri
Căci frigiderul e încărcat
Și mesele sunt copioase,
Avem chiar mult de aruncat.

Bunicii aveau lăzi de zestre
Cu o cămașă și un cojoc
Noi avem dresinguri ce-s pline
Și am mai cumpăra, că-i loc.

Avem bolizi de lux la scară,
Pe jos nu mergem nici doi pași
Că obosim și o să ne doară
Tot corpul, cât suntem de grași.

Avem și rate fără număr,
Cu credite mai mari sau mici,
Muncim pe brânci o săptămână
Și suntem veșnic obosiți.

Avem speranță de mai bine,
Spre lux și avere ne îndreptăm,
Nu ne gândim că noaptea vine
Și timpul o să-l regretăm.

Cu sănătatea nu stăm bine,
Ne-am îngropat în datorii
Cu fel de fel de tratamente
Și fel de fel de terapii.

Avem de toate, n-avem minte
Căci trăim azi fără de mâine,
Nu avem timp, nu e al nostru
Ce ar fi să ne trezim, române?

Nu știu de tu te-ai regăsit
În vreun cuvânt din ce am scris,
Dar eu m-am judecat pe mine
Și vreau să sper că m-am trezit.

Sunt foarte binecuvântată
Și eu nu merit mai nimic,
De aceea scriu un vers îndată
Și încerc să spun cam tot ce simt.

Nu vreau ca să jignesc pe nimeni
Căci timpul nostru este scurt,
Eu știu că azi nu-mi aparține
De mâine nu mai spun nimic.

Îmi cer iertare dacă-s aspră
În vorba mea de multe ori,
Dar lumea asta este vastă
Și este plină de noroi.

Îmi pare rău dacă în versuri
Poate am greșit în ce am scris,
Dar vreau să nu alerg zadarnic
Vreau veșnic eu în paradis.

Și nu vreu să fiu egoistă,
Eu veșnicia o doresc
Cu tine, soră sau tu, frate
Și sper în cer să te întâlnesc..

Îmi cer iertare încă o dată
Dacă mesajul e greșit,
Dar inima mi-am pus pe tavă
Și am scris tot ce am gândit.

Vă mulțumesc pentru răbdare,
Vă mulțumesc că ați citit
Și hai să stăm în rugăciune
Că este timp de pocăit.
Emilia Dinescu

GÂNDURI ȘI RUGĂCIUNE
Îndrăznim cu umilință să venim la rugăciune,
Noi nu merităm nimic, dar ne dai doar lucruri bune,
Suntem cei mai cerșetori, veșnicii nemulțumiți
Că dorim diverse lucruri, suntem tare răzvrătiți.
Doar dorința în noi contează, nu gândim deloc divin
Căci de Dumnezeu conduce, doar El știe ce primim,
Vede dincolo de neguri, vede dincolo de mâine,
Vede de dorința noastră e spre rău sau e spre bine.
Noi îți cerem multe, Tată și credem că este bine
Să împlinești dorința noastră, nu ne gândim la suspine,
Tu vezi până în profunzime, noi vedem doar de fațadă,
Dorințele nu sunt bune dacă nu aduc și roadă.
Te rog, Doamne, ne trezește în inimi dorințe bune,
Gânduri bune și mărețe ce vin numai de la Tine,
Ajută-ne ca dorința să fie doar a Ta voie
Căci din fire ne dorim multe ce n-avem nevoie.
Emilia Dinescu