Intercer – Poezii si editoriale

LECȚIE DE LA AȘTRII
Privesc spre cerul înstelat, e luna ce veghează,
Un cer senin și luminat în noapte ne frapează
Totu-i senin și este calm, așa-i noaptea senină,
Privesc în zare și aștept ca Mirele să vină.

Speranța mea renaște iar, când tot privind spre aștrii
Văd clipurind și arzând chiar printre norii albaștrii,
Cerul încununat ne pare de razele de soare
Ce par că sunt văpăi ce ard la mare depărtare.

E răsăritul ce sublim apare dintr-o dată
Ca să înțeleagă cel ce-i trist că nourii mai pleacă
Așa sunt eu, acum m-agăț, m-agăț cu disperare
De tot ce văd și scriu un vers că inima mă doare.

Când totul pare întunecat și par mai disperată,
Privesc afară în asfințit să văd căldura toată
Căci soarele când se retrage, luna apare în zare
Și astfel un mesaj primesc doar de încurajare.
Emilia Dinescu

E SECOLUL VITEZEI
E secolul vitezei, suntem tare grăbiți,
Vrem să obținem multe, suntem nesocotiți,
Ne-am construit palate imense fiecare
Cu încăperi frumoase, dar din păcate goale.
Ne-am izolat de ai noștri părinți că sunt bătrâni,
Ne strică de prin lucruri, ei au ajuns senili,
Mai bine să stăm singuri, gândim că-s fericiți
Acei ce au de toate și nu mai au părinți.

E secolul vitezei, suntem tare grăbiți,
Vrem să ne facem case, să fim bine văzuți
S-avem bolizi în curte, așa-i moda la noi
Ce dacă stăm prin lume, copii nu-s cu noi,
Așa e timpul frate, așa cu toții fac,
Pleacă-n străinătate, să vină mai bogat.
Și uite cum trec anii, copii singuri cresc
Și dacă nu sunt banii ei nu se mai iubesc.

E secolul vitezei, suntem tare grăbiți
Să facem cât mai multe ca să fim fericiți,
Credem că fericirea e o bucurie care
Stă în acareturi și în avere mare,
Dar fericirea asta a noastră-i efemeră
Căci bogăția toată e numai o himeră,
Degeaba ai palate, mașini de lux în curte,
Dar nu mai ai pe nimeni la tine să se uite.

E secolul vitezei, suntem tare grăbiți,
În graba asta mare nu suntem fericiți
Căci am uitat Cuvântul și ce e sfânt e șters,
Nimic nu-i de valoare decât ce-i interes.
Avem suflete goale căci banii nu încălzesc,
Privim în depărtare, am tot ce îmi doresc,
Sunt gol pe dinăuntru, nu pot să mai iubesc.

E secolul vitezei, suntem străini și goi,
Ne-am afundat în tină, suntem plini de noroi,
Sperăm să găsim totul în planuri omenești
Și pierdem adevărul, suntem tot mai firești
Căci secolul vitezei distrus-a tot ce-i bun,
Ce au învățat strămoșii s-a transformat în scrum
Am devenit roboți, în loc de inimi gheață,
Oare ne mai trezim ca să trăim o viață?
Emilia Dinescu

PROMISIUNI…
Mă tem să vin din nou în fața Ta
Că știu că am călcat iar legea Ta,
Nu a trecut prea mult de când eu am promis,
Pot spune clar că știu căci chiar am scris
Când anul s-a încheiat, făcut-am planuri multe,
Făgăduințe mari, dar și mărunte,
Eu am promis să fac schimbări mărețe în mine
Și n-am schimbat nimic și mi-e rușine.
Mereu promitem, nu facem nimic,
Promisiunea ajuns-a mizilic,
Suntem sensibili dacă ni se spune
Că am greșit sau se putea mai bine.
Aș vrea acum să mă revizuiesc,
Ce am promis aș vrea să împlinesc,
Mă lupt ades cu firea pământească
Ce mi-e vrăjmaș și vrea să reușească
Să iasă la liman, în luptă să nu piardă,
Dar mă încred în Tine și îți cer ajutor
Să nu mai pierd o luptă, să lupt chiar dacă mor
Și să îmi țin Cuvântul, să fac ce am promis
Căci dacă lupt cu Tine, nu v-oi mai fi învins.
Emilia Dinescu

REALITATEA MEA
Mă sperii de mine când realizez că nu mă cunosc,
De n-ai fi Tu cu harul Tău nemăsurat aș fi prea jos
Căci sunt atât de murdară și jocul Satanei îl fac
Când gânduri mizere și fapte urâte îmi trec prin cap,
Trimite mereu Duhul Tău sfânt ca să mă mustre,
Mustrare să fie să scoată din mine gânduri ascunse,
Să scoată din mine mizerii ce nu-ți plac
Și fapte mârșave să nu mă lase să fac.
Nu merit nimic, păcatul e-n mine și-mi place
De n-ai fi Tu, mi-e teamă de tot ce aș face
Căci firea din mine e rea și murdară
De ar fi după mine aș sta în păcat iar și iară.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE
Tată ceresc, la Tine vin,
La Tine e salvare,
Ajută-mă să spun amin
Când trec prin încercare,
Ajută-mă să nu cârtesc
Când trec printr-un necaz,
Să stau în rugă, să fiu treaz
Că știu că nu mă lași.
Emilia Dinescu

 AMĂGIRE
Poporul geme de mult bine,
Stomacu-i plin și nu contează
Că mult s-a afundat în lume
Și El doar crede că veghează,
Suntem fecioare adormite,
Ulei în candele n-avem,
Suntem în lume risipite
În turmă, de mult nu suntem.
Ne credem bine, suntem mândri,
Vorbind de ai noștri pionieri,
Ne ținem predici parcă singuri,
Ne amăgim cu ce a fost ieri.
Emilia Dinescu

GÂNDURI DE DIMINEAȚĂ
E dimineață. O nouă dimineață în care sunt în viață,
Am pus ceasul deșteptător de aseară ca să sune,
Să mă trezesc din timp, să am timp pentru lume,
Da. Am crezut că ceasul mă trezește
Și-n goana mea amară m-am înșelat, firește
Și am uitat, se pare, că Domnul mă iubește
Și-n fiecare zi doar El mă ocrotește,
În fiecare dimineață la viață mă trezește,
Iar eu alerg spre lume cu pasul meu orbește.
E zorii dimineții, pun mâna pe un plug
Și uit în rugăciune eu slavă să-ți aduc,
Consider că de treburi de mă apuc curând,
Voi câștiga mai mult și nu mă văd plângând
Căci singur plec în luptă, ispite nu le trec,
Mă lupt ades cu mine și timpul parcă îl pierd,
E timp pierdut se pare, de timp nu mi-am luat
Să stau în rugăciune și să cer al Tău sfat.
Emilia Dinescu

LA MULȚI ANI, EZEL!
Dragul meu, copil frumos,
Tu ești darul prețios
Ce l-am primit într-o iarnă,
Timp frumos de primăvară.
Erau zorii dimineții,
Cocoșul dădea binețe
Și soarele răsărea
Când mămica te năștea.
Doctorii erau cam triști
Și nu erau optimiști,
Se temeau de ce-i mai rău,
Eu credeam în Dumnezeu
Și slaba mea rugăciune,
Spusă nouă luni de zile,
A fost foarte încununată
Când și eu am fost salvată
De o moarte blestemată;
Dumnezeu a fost cu noi
Și am trăit amândoi.
Anii au trecut, vezi bine
Și cu rele și cu bune
Și astăzi de ziua ta
Mă rog Dumnezeu să-ți dea
Multă binecuvântare,
Cer senin și plin de soare,
Multă, multă înțelepciune
Să alegi în viață bine,
Să stai lângă Dumnezeu,
El te-a ocrotit mereu
Încă din pântecul meu,
Zi de zi te-a ocrotit
Doișpe ani au fost la rând,
Plini de har și îndurare,
Multă binecuvântare,
Plini de clipe fericite,
Dar și zile mai umbrite,
Dar n-au fost zile lungite.
Stai un pic și te gândește,
Ești mare, deci socotește,
Ia decizii înțelepte
Alege căile drepte,
Fi puțin mai calculat
Că ești fiu de împărat,
Dumnezeu e Tatăl tău
Să mergi lângă El mereu.
Eu nu pot să-ți dau nimic,
Dar în rugă mereu strig
Dumnezeu fie cu tine
La mulți ani și numai bine.
Închei cu un gând și atât
La veșnici ani, puiuț mic.
Emilia Dinescu

A ȘAPTEA ZI
Ne-ai dat o zi în dar, Isuse,
O zi pentru a ne odihni,
Ar trebui să fie puse
Totul la punct pentru acea zi,
Să lăsăm grijile afară
Și să intrăm la rugăciune
Sabatul nostru este iară,
E a șaptea zi din creațiune.
Încă de la început, pot spune,
Din prima zi ar trebui
Să punem timp în acțiune
Să pregătim a șaptea zi,
Să nu lăsăm să ne cuprindă
Stresul chiar vineri la apus,
Avem timp să lucrăm, Isuse,
Cât soarele e pe cer sus.
Să lăsăm teama de eșecuri,
Să lăsăm planuri omenești
Și să cântăm în cor, Isuse,
Un imn cu oștile cerești.
Sabatul Tău e darul nostru,
Printr-o poruncă dăruit,
Ținut de îngeri și apostoli
Și ai Tăi copii până la sfârșit.
E un semn din începuturi
Și ce va fi până la sfârșit
E semnul de care te bucuri
Căci, da, Sabatul este sfânt.
Emilia Dinescu

CONSTATARE
Ne-am învățat să cerem când ne rugăm întruna,
Venim la crucea Ta cu cereri fel de fel,
Dar mă opresc din rugă și mă întreb acum
De e corect ce facem și ruga cum privim.
Avem dorințe multe, pe tavă le aducem
Și așteptăm cu teamă ca Tu să le împlinești,
Dar noi venim la Tine, dorința ne aduce,
Dorința de mai bine că noi suntem mișei.
În loc să fim noi robii, făcut-am rob din Tine
Cu egoismul nostru, of, nu ne-ar fi rușine,
Suntem demni de dispreț, dar nu o remarcăm,
Nu suntem nimic, Doamne, dar multe preferăm.
Venim doar cu dorințe, uităm a mulțumi
Că noi suntem în viață și că putem iubi.
Emilia Dinescu