1519. ÎN CAMERA DE SUS
E timpul rugăciunii în camera de sus,
Chiar dacă norii-s negri și soarele e dus,
Eu vin la rugăciune și vreau să-i mulțumesc
C-aici am privilegiul, cu voi, să-L întâlnesc.
E timpul meu de rugă, e ceasul de veghere,
În camera de sus dispare orice durere,
Ștafeta rugăciunii acum am preluat
În lanțul rugăciunii de Dumnezeu format.
Eu vin la rugăciune și listele aduc,
Sunt nume multe, Tată, eu plâng de mă usuc,
Pe liste sunt copiii, noi i-am crescut cu Tine,
Dar au plecat în lume, crezând că le e bine.
Ei au luat pocalul păcatului amar,
Crezând că este dulce, trezește-i cât e har,
Au fost cuprinși de patimi, în lanțuri sunt acum,
Nu înțeleg, se pare, că ce au, este scrum.
Continui rugăciunea, pe liste-i suferință,
Bolnavii sunt pe liste, te rog, pentru credință,
Tu ești al nostru Medic, eu cer chiar vindecare,
Cer ca-n durerea cruntă, să aduci alinare.
E multă suferință și boala este grea,
Durerea este mare și viața pare rea,
Te rog, în disperare să ne fi mângâiere,
De suntem fără Tine, noi nu avem putere.
E timpul de pe urmă și vin vești ce îngrozesc,
Se aude de războaie, cutremurele cresc,
Și ape învolburate, furtuni de nedescris,
Transformă în ruină, exact cum este scris.
Noi încă avem de toate, ne credem chiar bogați,
Nu avem nici un drept să fim plânși, întristați,
Să plângem pentru golul din suflet ce-l avem,
Să plângem pentru starea de căldicei, putem.
Suntem laodicea și suntem disperați,
Ne temem de pedeapsă, când suntem încercați,
Uităm că suntem lut, Olaru-i Dumnezeu,
Cârtim în suferință, cârtim când este greu.
Nu suntem un exemplu și nu suntem lumină,
Suntem poporul Tău, murdar și plin de tină,
De aceea stăm în rugă și cerem Duhul sfânt,
Vrem ploaia Ta târzie, cât suntem pe pământ.
Ajută-ne să fim așa cum Tu dorești,
Să înțelegem, Tată, acum ne șlefuiești,
Nu vrei să fim pământ, vrei pietre de valoare,
Dar pentru asta este nevoie de cuptoare.
Ajută-ne să fim atenți și vigilenți,
Să fim la datorie, să fim mereu prezenți,
Să împrăștiem Cuvântul prin modul cum trăim,
Să fim a Ta lumină, prin fapte să vorbim.
Suntem mireasa Ta și stăm în așteptare,
Ne temem de ațipire, te așteptăm, în zare
Noi vrem să te vedem, vrem să plecăm acasă,
Tu ești al nostru Mire și noi a Ta mireasă.
Ne luăm de mână, Tată, strigăm în rugăciune,
Cuvintele-s puține, avem multe a spune,
Vorbim chiar în tăcere, tăcerea-i rugăciune,
Ascultă ruga noastră și fă din noi minune.
Nu merităm nimic, dar vrem a Ta schimbare,
Vrem să trăim cu Tine și-n crunta încercare,
Nu știm ce va veni, dar știm că ne iubești,
Ajută-ne să fim așa cum Tu dorești.
Emilia Dinescu
