Intercer – Poezii si editoriale

 POEZIE
În rugăciune sfântă mă plec, îți mulțumesc,
Îți mulțumesc din suflet că încă mai trăiesc,
Trăiesc, nu am vreun merit, e voia Ta divină,
Divină este calea ce duce la lumină.
Lumină e-n Cuvânt,
Cuvântul ne-a fost dat,
Dat este pentru noi să fie cercetat,
Căci cercetat e omul de nu se pocăiește,
Doar pocăință este, ce Domnul își dorește,
Dorința Lui o știm, ne vrea doar mântuiți,
Cei mântuiți sunt veșnic în cerul Lui primiți.
Emilia Dinescu

ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus eu iată am intrat,
E timpul meu de rugă, e timpul minunat
Pe care mi l-ai dat, prin harul Tău trăiesc,
Prin harul Tău divin eu pot să îți vorbesc.

E timpul rugăciunii pe care l-am promis,
Când cu a Ta chemare pe liste ne-ai înscris,
Problemele sunt multe, satana ne lovește,
Dar noi venim la Tine, te rog, ruga primește.

E timpul de pe urmă, să nu ne rătăcim,
Să studiem Scriptura, ce-i scris, noi să primim,
Și profeția-i sumbră, să nu ne speriem,
De stăm în palma Ta, noi știm, bine suntem.

Venim uniți în rugă și plângem la altar,
Avem copii frumoși, Tu nu i-ai dat în dar,
Noi i-am crescut cu Tine, dar calea au rătăcit,
Căci mustul lumii dulce, prea mult i-a amețit.

Ne încredem doar în Tine, Tu poți să îi trezești,
Mustul ce-i dulce astăzi, Tu poți să-l oțetești,
Să vadă că în lume miraju-i efemer,
Ajută-i să înțeleagă că fără Tine pier.

E timpul de pe urmă și boala s-a înmulțit,
Cu boli ce-s crunte, rele, poporul e lovit,
E multă suferință, durerea ne slăbește,
Te rog, ca Mare Medic, pe noi ne ocrotește.

Îți cer chiar vindecare, de este voia Ta,
Te rog, în suferință pe noi nu ne uita,
De trecem la odihnă, te rog, ne pregătește,
Eu știu că doar credința pe noi ne mântuiește.

E timpul de pe urmă și dragostea chiar moare,
Bisericile-s goale, e multă nepăsare,
Ne-am înrăit cu toții, dar vrem să ne trezim,
E timpul de pe urmă, hai să ne pocăim.

Vrem Duhul Sfânt, o, Tată, vrem ploaia Ta târzie,
Căci noi, chiar știm Cuvântul și știm și profeție,
Nu vrem să adormim, e timpul de pe urmă,
Te rog, redeșteptare, suntem aceeași turmă.

Vrem cerul cu ardoare și știm, îl vom avea,
Ce este doar visare, va fi curând aievea,
Tu vei veni pe nori, ne vei lua acasă
Și vom cina cu Tine, suntem a Ta mireasă.
Emilia Dinescu

ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus intrăm cu reverență,
În lanțul rugăciunii avem ca asistență,
Tot cerul se coboară în camera de sus,
Avem pace deplină cu al nostru Domn, Isus.

Venim la rugăciune, așa cum am promis,
Doar la a Ta chemare pe liste ne-am înscris,
Nu avem nici un merit, suntem fără putere,
Dar când intrăm aici, nu mai simțim durere.

Suntem copiii Tăi și ne-am luat de mână,
Începem doar cu rugă și această săptămână,
Îți mulțumim din suflet că încă mai trăim,
Ajută-ne, ca-n rugă, mereu să ne unim.

Suntem o grupă mică, credința ne e mare,
Avem exemple multe, ne-ai scos din încercare,
Cu gândul și cu ruga mereu noi ne unim,
Suntem o grupă mică, în cer dorim să fim.

E timpul meu de rugă în camera de sus,
Nu merit s-asculți ruga, nimic bun n-am adus,
În numele divin, al Lui Isus, mă rog,
Eu am venit la rugă și cer un dialog.

Aș vrea să-ți aud vocea, aș vrea să îmi vorbești,
Aș vrea să știu că ruga aceasta o primești,
Cuvintele-s mânjite, trimite Duhul Sfânt,
Să îmi vorbească mie, cât sunt pe acest pământ.

Pe fiecare membru din grup îl amintesc,
Și fiecare nume cu drag eu îl rostesc,
Nu ne cunoaștem, Tată, dar Tu ne știi pe toți,
Te rog, să asculți ruga, să o împlinești, Tu poți.

Avem probleme multe, ne temem că clacăm,
Ajută-ne, în rugă mereu uniți să stăm,
Să stăm în rugăciune, așa cum am promis,
Căci lanțul rugăciunii e lanț de Tine scris.

Suntem poporul Tău, Tu ești puterea noastră,
Orice ar fi să fie, credința să ne crească,
Să nu cădem pe cale, să nu ne rătăcim,
În cerul sfânt cu toții noi vrem să ne întâlnim.
Emilia Dinescu

TRISTEȚE…
Ne-am întâlnit întâmplător pe stradă,
M-am bucurat, căci inima-mi voia ca să te vadă,
Dar un cutremur m-a cuprins, de nedescris,
Erai aievea, dar totu-mi părea vis,
Vorbeai întruna, cuvinte mii rosteai,
Deși vorbeai, nimic tu nu-mi spuneai,
Căci vorbele n-aveau căldură, nici speranță,
Veneau spre mine doar cuburi de gheață.
Emilia Dinescu

 INIMA MEA
Inima mi-e jumătate,
Mii frânturi de vânt luate,
În lume împrăștiate,
Rătăcite, îndurerate,
Te rog, să te uiți când calci,
Că un pas greșit de faci,
Calci pe o bucată din ea,
Căci e zob inima mea.
Emilia Dinescu

GÂNDURILE MELE
E toamnă, mă plimb prin parc, privesc spre cer,
E a șaptea zi din săptămână, nu-i mister,
Cu Domnul meu m-am întâlnit și l-am luat acasă,
Căci viața e o călătorie, dar fără Domnul nu-i frumoasă.

Mă plimb printre copaci, foșnet de frunze moarte,
Aș vrea să nu le calc, dar n-am pe unde, frate,
Pământul este plin de frunze ce au căzut,
Pământu-au îmbrăcat și plapumă a făcut.

Aș vrea să zbor cu stoluri ce pleacă de aici,
Și fructele sunt coapte, panerele sunt mici,
Avem multă avere, pământul este plin,
Și doru-a copt în mine, un dor de cer divin.

Privind spre ceru-albastru, o rugăciune spun,
Călătoresc cu gândul, dar gândul mi-l adun,
Eu știu că rodul toamei acum îl adunăm,
Dar ne dorim, ca rod, în ceruri noi să stăm.
Emilia Dinescu

 RUGĂ
La ceas de seară-ți mulțumesc
Că-n viață sunt și că trăiesc,
Încă o zi am încheiat,
Încă o zi în dar mi-ai dat.
Îți mulțumesc, m-ai ocrotit,
De ce-i al meu te-ai îngrijit,
Sub al Tău glas eu vreau să cresc
Și zi de zi să-ți mulțumesc.
Emilia Dinescu

GÂNDURI LA ÎNCEPUT DE TOAMNĂ
Doamne, ce mai trece timpul, vara asta s-a sfârșit,
Nu știu cum, dar iată, toamna, doamna toamnă a revenit,
Gustar s-a retras ușor și n-a spus la revedere,
Răpciune, ca verișor, n-are atâta putere.

Roadele noi le culegem și mult ne mai bucurăm,
Căci septembrie e luna, hambarele încărcăm ,
Eu îmi fac o analiză acum la început de toamnă,
Și constat, chiar cu durere, faptele mă cam condamnă.

Este timpul cercetării, chiar dacă mai este timp …
Septembrie este… știm… lună dintr-un anotimp,
Nu știm câte anotimpuri vor mai trece peste noi,
Dar când va veni sfârșitul, vom cunoaște un război.

Eu îmi doresc bogăție ca-n septembrie să fie,
În hambarele din cer este numai bucurie,
Viața veșnică o vreau, da, îmi doresc veșnicia,
Să gust din recolta sfântă, asta este bucuria.
Emilia Dinescu

GÂNDURI
Am învățat să mă iubesc,
Să prețuiesc chiar viața,
Aceasta vouă vă doresc
Și nu doar dimineața.

Eu vă doresc să vă iubiți
Mereu și întotdeauna,
E simplu să fiți fericiți
Și nu o zi, nu una.

Căci fericirea în Hristos
Nu are un sfârșit,
E fericire, e frumos,
Să fi de Hrist’ iubit.
Emilia Dinescu

GÂNDURI ÎN PRAG DE TOAMNĂ
Eu ce culeg în prag de toamnă, acum, chiar mă gândesc,
De mult nu locuiesc la țară, grădina nu îngrijesc,
Dar mi-am făcut promisiune să scriu despre iubire,
Sămânță de Cuvânt divin, s-aducă fericire.

Prin har divin eu am sădit cuvinte din Scriptură,
Chiar dacă rima am greșit, nu este loc de ură,
Am vrut și eu ca să pictez, dar nu cu acuarelă,
În vers am scris și scriu mereu, aș vrea să fiu fidelă.

Eu ce culeg în prag de toamnă, e toamna vieții mele,
Aș vrea ca să transmit prin vers, și nimeni să nu înșele,
Sunt simplu om, ca om greșesc, deci ia, sfânta Scriptură,
Căci ce a sădit însuși Hristos, e chiar sămânță pură.

Cuvântul este însămânțat, avem promisiune,
Cuvântul înrădăcinat transformă, devine o minune,
Avem un singur Grădinar, Hristos ce s-a jertfit,
Eu sper că în grădina Lui, ca floare ești sădit.
Emilia Dinescu