În camera de sus

noiembrie 3, 2024

1508.ÎN CAMERA DE SUS
E timpul rugăciunii în camera de sus,
E timpul să mă văd cu Domnul meu, Isus,
Intru la rugăciune, ștafeta am preluat,
E timpul meu de rugă, e timpul minunat.

Eu nu am nici un merit, dar știu că sunt primită,
În camera de sus eu sunt binevenită,
Sunt așteptată aici, aici e locul meu,
În lanțul rugăciunii propus de Dumnezeu.

Eu nu vin ca orfan, ca fiică înfiată,
Eu nu vin ca rebel, ci că umilă fată,
Copilul rătăcit se întoarce azi la Tine,
Căci a gustat amarul, doar lângă Tine-i bine.

M-am desculțat la ușă, picioarele-s murdare,
Murdară sunt, se pare, din cap până în picioare,
Hristos are ștergarul, spălarea mi-a făcut,
Mi-a șters păcatul amar, mă simt tare plăcut.

Îngenunchez în rugă și vreau să-i mulțumesc,
În camera de sus eu simt că chiar trăiesc,
Mă simt doar rușinată de tot ce am greșit,
Ii mulțumesc din suflet, doar El m-a curățit.

Cu listele ce-s scrise la Tine am venit,
Pe listă-s multe nume, căci mulți te-au părăsit,
Tu îi cunoști prea bine, îi știi pe fiecare,
Eu nu îți cer blestem, nici binecuvântare.

Mă rog din suflet, Tată, căci lista este lungă,
Pe fiecare nume îl spun acum, în rugă,
Il las în voia Ta, te rog să îi trezești,
Tu îi cunoști prea bine, Tu știi să le vorbești.

Au rătăcit cărarea și vicii i-au cuprins,
Ei cred că stau chiar bine, satana i-a învins,
Să le dai scârbă, Tată, de tot ce e spurcat,
Să înțeleagă, Doamne, că te-au abandonat.

Aduc în rugăciune, copiii ce-n credință,
Au lupte multe, Tată, dar vor doar pocăință,
Sunt tineri, vor cu Tine, te rog să-i întărești,
Să vadă că în toate, doar Tu îi sprijinești.

Pe cei ce fac lucrare în rugăciune îi pun,
Sunt nevoiți să treacă prin lacrimi și prin scrum,
Să le fi luminiță și pavăză și scut,
Să le aduci aminte, prin Tine au crescut.

Aduc și colportorii că-s tineri sau bătrâni,
Pe cei ce duc Cuvântul în țară, la români,
Dar și pe cei ce-n lume, în zone interzise,
Împrăștie Cuvântul, vorbesc din cele scrise.

Mă rog pentru acei ce zac în suferință,
Spitalele sunt pline, doar moartea e dorință,
Tu ești al nostru Medic, al nostru Salvator,
Sunt boli și suferințe ce groaznic astăzi dor.

Mă rog pentru acei ce astăzi nu au casă,
Pentru acei ce n-au mâncare pe a lor masă,
Pentru toți sinistrații, din zone de războaie,
Dar și pentru acei ce au văzut șuvoiaie.

Mulți au greșit amarnic și sunt în pușcărie,
Să vadă că păcatul nu este jucărie,
Te rog să le vorbești cum știi la fiecare,
Trimite-le un duh puternic de mustrare.

Mă rog fierbinte, Tată, e timpul de pe urmă,
Mă rog pentru creștini, mă rog pentru a Ta turmă,
Pentru acei ce știu, și Biblia citesc,
Să înțeleagă totul, aceasta îmi doresc.

Mă rog pentru acei ce au Biblia în casă,
Dar praful s-a depus și ei așa o lasă,
Trimite-le un duh de sfântă cercetare,
Să te dorească, Tată, nu doar în încercare.

Mă rog pentru acei ce sunt mai slabi din fire,
Pentru bătrânii singuri, trimite-le iubire,
Pentru orfani mă rog, sunt mulți ce nu au mamă,
Sau cei ce nu au tată și au în suflet rană.

Aduc la rugăciune pe ai mei, din casa mea,
Eu le vorbesc de Tine, dar mult mai mult aș vrea,
Aș vrea să le vorbești cum știi la fiecare,
Ei stau departe, Tată, și inima mă doare.

Mă rog pentru vecini și prieteni, cunoscuți,
Că-s tineri sau bătrâni, mai mari sau mai micuți,
Mă rog să te cunoască, să înseteze aș vrea,
După Cuvântul sfânt, asta-i dorința mea.

În dreptul tuturor vreau voia Ta să fie,
Mă rog și-ți mulțumesc, aceasta-i bucurie,
Cu Tine când vorbesc mă simt chiar fericită,
Te rog, sfințește ruga și vorba cea rostită.

Mă rog chiar pentru tine, ce te-ai rugat cu mine,
Mă rog ca-n cerul sfânt să fim, acolo-i bine,
Acolo e feeric, nu mai e nici suspin,
Îmi doresc mântuirea, mai spun decât amin.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru În camera de sus

Dimineți la început de noiembrie

noiembrie 3, 2024

1506. DIMINEȚI LA ÎNCEPUT DE NOIEMBRIE
Soarele îmi trece prin fereastră și este călduros,
Afară zici că-i vară, e soare, e frumos,
Pășim cu frenezie în toamnă, spre sfârșit,
Dar zici că este vară cu orice răsărit.

Este căldură afară, doar oamenii sunt reci,
E timpul de trezire, nu știu, nu știi când pleci,
Nu e melancolie, nici vorbe spuse-n vânt,
Eu știu că-s călător, nu veșnic pe pământ.

E început de lună și e sfârșit de toamnă,
Aș vrea să vă vorbesc așa cum sunt, nu-s doamnă,
Sunt o femeie simplă, iubită de Hristos,
Și vreau s-o spun în rime, nimic nu-i mai frumos.

Căldură vă doresc, căldura cea divină,
Un răsărit sublim, Hristos are să vină,
Nu e melancolie, e doar realitate,
E timpul de trezire, un început în toate.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Dimineți la început de noiembrie

Viața cioburi refăcute

noiembrie 2, 2024

1505. VIAȚA… CIOBURI REFĂCUTE
Am fost trântită la pământ și cioburi viața s-a făcut,
Am incercat să le adun, mai mare rana mi-a părut,
Am sângerat, am plâns prea mult, o rană grea eu am primit,
E groaznic ca să fi rănit de cel pe care l-ai iubit.
Mi-am plâns de milă și am oftat, durerea nu puteam s-o spun,
Nu mai vedeam nimic frumos, căci viața mea părea un scrum,
Eram doar cioburi și atât, mai mici, mai mari, împrăștiate,
Nu mai speram la nimic bun, nu vedeam cioburi adunate.
**********
Speranța-n mine s-a născut și soarele a răsărit,
Am înțeles, într-un târziu, că cam degeaba am suferit,
Chiar dacă cioburi m-am făcut, m-am ridicat, prin harul Său,
Și-am înțeles că suferința nu este un lucru așa de rău.
M-am ridicat, m-am scuturat de praful care m-a cuprins,
Am înțeles că viața este un dar divin, de nedescris
Și soarele va răsări, chiar dacă-n nori negri a apus,
Eclipsele sunt chiar frumoase, speranță multă a readus.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Viața cioburi refăcute

Gânduri despre pământ

noiembrie 1, 2024

1504. GÂNDURI DESPRE PĂMÂNT
Dumnezeu în mila-i mare ne-a iubit atât de mult,
Ne-a creat să moștenim ce a făcut pe acest pământ,
A creat izvoare, ape, munți și dealuri și câmpii,
Gâze, fluturi, animale, de pe toate, nu le știi.

Ne-a dat multă bunătate și belșug de fericire,
Însă omul și-a dorit multe, tot prin reaua fire,
A dorit ca cunoștința să crească peste măsură,
Timpul trece și pământul se umple acum de ură.

Este frumusețe multă, deși este întinat,
Cum a fost oare pământul înainte de păcat?!…
Dacă acum e frumusețe ce ne încântă mult privirea,
Îmi imaginez Edenul, unde era nemurirea.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Gânduri despre pământ

Călătorie cu flori de gheață

noiembrie 1, 2024

1503. CĂLĂTORIE CU FLORI DE GHEAȚĂ
Privesc la geamul înghețat,
Cu flori de gheață îmbrăcat,
Zâmbesc, îmi place, mă gândesc
Că cu acest tren călătoresc,
Și am de mers mai multicel,
Mă doare că îngheț în el.
Păstrez un zâmbet și atât,
Dar gândul este cam urât,
Căci inima-i de catifea,
Mă tem că-n tren îngheață ea.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Călătorie cu flori de gheață

Destinul

noiembrie 1, 2024

1502. DESTINUL
Suntem atât de răi sau poate aroganți,
Când este rău în viață și suntem încercați,
Dăm vina pe destin, noi spunem c-ar fi crud,
Dar eu nu cred aceasta și nici nu vreau s-aud.

Eu nu cred în destin, ci cred în Dumnezeu,
Există un destin, să înțelegi nu-i greu,
Suntem doar călători și suntem fără țel,
Destinul de a fi veșnic, e doar să crezi în El.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Destinul

Cești goale și gânduri pline

noiembrie 1, 2024

1501. CEȘTI GOALE ȘI GÂNDURI PLINE
Pe tavă stau frumos trei cești, eu le-am golit,
Am stat mai mult la studiu, eu Biblia am citit,
Am reflectat adânc, dar nu mă regăsesc,
Aș vrea ca din Cuvânt mereu să mă hrănesc.

În liniște citesc, reflecție divină,
Emoție în suflet, în Biblie-i lumină,
De intri-n adâncime și faci o rugăciune,
E timp de regăsire și de o plecăciune.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Cești goale și gânduri pline

La mulți ani, Bya

noiembrie 1, 2024

1500. LA MULȚI ANI, BYA!
Avem un Dumnezeu ce este bun,
De bunătatea Domnului aș vrea să-ți spun,
M-am bucurat nespus când te-ai născut,
O bucurie mare ne-ai făcut.
Și numele-ți este ales divin,
Căci are un sens profund, sublim,
Fie ca albă, pură să îți fie viața,
Să strălucești mereu precum speranța,
Să nu te lași înfrântă, să răzbești
Când greutăți în cale întâlnești,
Chiar dacă cerul nu-i mereu senin,
Să lupți, să nu te lași înfrântă, e divin.
E ziua ta, de azi mai urci o treaptă,
Este o treaptă foarte importantă,
Eu îți doresc să ai înțelepciune,
S-alegi în viață lucrurile bune,
Și pașii care-i faci să fie fermi, curați,
Mulți ani din suflet, puri și minunați.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru La mulți ani, Bya

Poveste între file de jurnal

octombrie 31, 2024

1499. POVESTE ÎNTRE FILE DE JURNAL
Între file de jurnal și vise de noiembrie aștern a mea poveste,
Nu este doar imaginar, realitate este,
Nu vreau să pară languros, dar nici apoteotic,
Încerc să vă vorbesc prin vers, nu vreau să scriu haotic.
Aș vrea să merg cu versul meu în zarea cea albastră,
Eterul tot să îl cuprind ca pasărea măiastră,
Doar epifanie să fie, Cuvântul s-a întrupat,
S-a răstignit, apoi se știe, la cer s-a înălțat.
Povestea mea este eternă, etern e Domnul meu,
Aș vrea să scriu o poezie, acum și chiar mereu
Într-un jurnal am s-o ascund, s-o port cu al meu vis,
Aș vrea să scriu și-n paradis, căci pe pământ am scris.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Poveste între file de jurnal

Gândurile unei orășence

octombrie 31, 2024

1498. GÂNDURILE UNEI ORĂȘENCE
Tumultul vieții în oraș atât ne obosește,
În ritm alert ne trece ziua și viața se grăbește,
În grabă noi plecăm de acasă și nici nu ne rugăm,
Se pare că nu ne mai pasă, prin ploaie noi plecăm,
Realizăm mai mult nimic, e doar monotonie,
Pașii grăbiți pe asfaltul umed se aud ca melodie
Sau ca ecou sinistru, gol, într-un vacarm sălbatic,
Trec zilele, mă trec și eu, nimic nu e romantic.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Gândurile unei orășence