Intercer – Poezii si editoriale

190. GÂNDURILE MELE
Doamne, cât aș vrea să-mi adun gândurile
Ce umblă aiurea, răzlețe prin lume,
Căci nu pot cuprinde toate rândurile,
Ce anume gândesc eu, pe nume.

Sunt gânduri deșarte, lumești,
Te rog, Doamne, ca Tu să mă ferești,
Căci n-am nici un rost, mă țin ocupată,
Și Cartea divină în colț e uitată.

Te rog, Doamne, curățește-mi Tu mintea,
Cu tot ce-i spurcat și rău în ea,
Pune Tu gândul divin și țelul măreț,
Din Cartea divină mai multe să învăț.
Emilia Dinescu

189. PRIMĂVARA
Soarele începe să ne încălzească ușor,
Iar pe mine mă cuprinde un puternic dor,
Să văd firul de ghiocel cum crește,
De sub zăpada care se topește.

Vântul adie sau bate mai tare,
Pe aripile-i poartă și împrăștie în zare
Miros de pământ proaspăt arat,
Ce așteaptă să fie, iar semănat.

Se aude în zare tril de privighetoare,
Și berzele vin la cuiburi, să zboare
Pe rău, să adune pești sau broscuțe,
Sau chiar șopârle ce prind mămăruțe.

Totul e viu și prinde, iar viață,
Natura, pe noi, din nou ne răsfață
Totu-i sublim, căci a fost creat
Ca noi să vedem ce-i minunat.
Emilia Dinescu

1667. ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus poporul e adunat
În lanțul rugăciunii pe care l-ai format,
Tu ne-ai chemat aici, noi doar am ascultat,
Și-n sfântă rugăciune cu toții am strigat.

Noi ne-am unit în rugă, doar la chemarea Ta,
Te rog, pe acest pământ, pe noi nu ne uita,
Suntem încă din lume, suntem slabi și greșiți,
Prin harul Tău puternic noi suntem mântuiți.

Suntem laodicea și suntem disperați,
De multe ori ne temem când suntem încercați,
Dar credem cu tărie că harul Tău divin,
Ne va salva din moarte, ne va salva de chin.

Te așteptăm cu dor, suntem a Ta mireasă,
Dorim în cerul sfânt, vrem să plecăm acasă,
De mână ne luăm, te așteptăm mereu,
Tu ești al nostru Tată, al nostru Dumnezeu.
Emilia Dinescu

188. MISIONARI
Doamne, ne place mult ca să vizionăm,
Să stăm pe un fotoliu și să ne uităm
Cum alții pleacă în lume, în misiune,
Cuvântul Tău la alții vor a-l spune,
Ne spunem că și noi am vrea să fim misionari,
Dar nu avem puterea să plecăm în alte țări
Și astfel, noi nu facem misiune…
Cuvântul Tău, oare nu-l putem spune
La un vecin, un prieten sau o rudă,
Sau la oricine stă și te ascultă,
Că ești în tren, în avion sau în mașină,
De vrei, în jur, poți să oferi lumină.
Emilia Dinescu

187. CREDINȚA STRĂBUNILOR
Arareori ți-e dat să vezi așa credință vie
Cum o aveau străbunii tăi, în cea copilărie,
Era curată și învățau și pe alții ca să creadă,
Și sincer, ei se bucurau ca bine să îi vadă,
Nu se urau și nu-și doreau mai bine ca să fie,
Se bucurau, se ajutau, trăiau într-o frăție,
Erau creștini și se iubeau cum i-a învățat Isus,
Nu își doreau decât să vadă patria de sus.
Emilia Dinescu

186. NU TE TEME DE NECAZ
Când deznădejdea te cuprinde,
Gândește-te și ia seama
Că teama-n suflet de se prinde,
Se adâncește rana,
Și încrederea de îți dispare,
Vei fi înfricoșat,
Și teama-n suflet loc de are,
Vei fi un om ratat.
De aceea când necazul vine,
Tu nu te speria,
Apleacă-te în rugăciune,
Credința îți va învia,
Și teama nu te va cuprinde
Și frică nu-ți va fi,
Căci cu credință se aprinde
Iar dragostea dintâi.
Emilia Dinescu

185. EGOISM
Trăim într-o lume plină de păcat,
Se pare că pe Tine, Doamne, te-am uitat,
Doar lumea noastră, doar noi contăm,
Nici nu contează ce merităm,
Noi vrem ca totul să fie al nostru,
Nu suntem darnici; vrem ce-i al vostru.
Emilia Dinescu

184. PEDEPSEȘTE-MĂ
Doamne, eu vreau ca Tu să mă cerți,
Și-ți cer ca Tu, azi, să mă pedepsești,
Căci de mă cerți, mă cerți să mă îndrept,
Pedeapsa Ta, cu milă, o aștept,
Căci Tu ești Tată iubitor și îndurare ai,
Ne pedepsești fiindcă ne vrei în rai,
Dar în momentul când pedeapsa ai îngăduit,
O binecuvântare știu că mi-ai pregătit,
Și în momentul când necazul a venit,
Știu că pe Tine, strașnic, te-am rănit.
Emilia Dinescu

183. RIDICĂ-TE ȘI UMBLĂ
Ridică-te și umblă pe calea mea cea dreaptă,
Ești liber să trăiești o viață înțeleaptă,
Ridică-te și umblă, păcatul ți-e iertat,
Tu nu ai nici o vină, trecut-i șters, uitat,
Ridică-te și umblă, căci eu te-am vindecat,
Credința ta curată, pe tine te-a salvat,
Ridică-te și umblă, dar umblă în credință,
Căci ai făcut cu mine o sfântă juruință,
Ridică-te și umblă, înainte să te uiți,
Trecutul lasă în urmă, ba chiar poți să îl uiți,
Ridică-te și umblă, în viață fi prezent,
Păcatul azi să fie în viața ta absent,
Ridică-te și umblă, căci Eu când te-am creat,
Am vrut perfecțiune, nu viață cu păcat.
Emilia Dinescu

182. RUGĂCIUNE
Doamne, îți mulțumesc pentru răcoarea dimineții,
Te rog, să depărtezi de mine această boare a tristeții,
Să mă ajuți să-ți mulțumesc pentru ceea ce sunt,
Să mă ajuți să fiu mulțumitoare pe acest pământ,
Căci eu sunt vas de lut și nu am nici un merit,
Dar Tu mi-ai dat de toate, chiar și ce n-am cerut,
De aceea te rog, să mă ajuți să fiu mulțumitoare,
Căci m-ai ținut pe mine și astăzi în picioare,
Și de am fost necăjită sau tristă, am meritat,
Necazul l-a adus în urmă al meu păcat,
Doar eu port astăzi vina, căci multe am greșit,
Te-am întristat pe Tine și un zid am construit
Cu ale mele fapte și gânduri necurate
Și aspirații, țeluri ce nu sunt meritate.
Emilia Dinescu