Intercer – Poezii si editoriale

SUNT O FATĂ RĂSFĂȚATĂ
Sunt o fată răsfățată
Și cu mult prea arogantă,
Egoistă, chiar sunt rea,
Doar pentru mine aș vrea,
Eu sunt eu, atât contează,
Eul meu astăzi primează,
Vreau să fiu băgată-n seamă,
Vreau să fiu mereu în ramă,
Eu, doar eu, azi sunt vedetă.
Doamne, sunt o răsfățată,
Dar sunt binecuvântată,
Azi pe mine m-ai trezit
Și frumos mi-ai mai vorbit,
Când pe o soră ai mustrat,
Tu pe mine m-ai certat,
Să nu mai fiu egoistă,
Căci de fapt… sunt… altruistă.
Emilia Dinescu

TU AI BĂTUT
-Isuse, azi Tu ai bătut
Încetișor la ușa mea,
Să îți răspund eu n-am putut,
E treabă multă, viața grea,
Sunt ocupat, prea ocupat,
Eu zi de zi am de muncit,
Pământul trebuie arat,
Apoi mai am de discuit,
De semănat, de căpălit.
Te rog, Isuse, mă înțelegi,
E primăvară-i de muncit,
Nu-i timp acum de povestit.
-La vară-i grâu de adunat,
La toamnă-i roada de cules.
Dar eu pe tine te-am ales,
Am ciocănit… nu am intrat
Și am plecat… prin univers.
Emilia Dinescu

DURERE
Durere…
Te-ai cuibărit la mine-n piept,
Sălaj, colibă ți-ai făcut,
Îți face chiar multă plăcere
Să stai în trupul meu de lut.
Nu-ți fie frică, nu te izgonesc,
E casa ta, tu ai decis să stai,
E dreptul tău
Și este chiar firesc
Să stai…
Căci alt culcuș nu ai.
Dar m-am decis…
Chirie să-mi plătești,
De nu… să te ascunzi, să nu te văd.
Știu, poate acum tu nu mă crezi,
Dar sunt stăpân pe al meu piept,
Nu te alung, de milă, poate,
Nu te alung, dar te ignor
Și așa trăim noi mai departe,
Doar… bucuria ne desparte.
Emilia Dinescu

LACRIMILE
De mi-aș putea aduna lacrimile
Le-aș transforma în șirag,
Colier de pietre prețioase,
Le-aș purta la gât cu drag.
Că-i de durere sau fericire
Sau bucurie sau chiar necaz,
Lacrima-i la fel, se știe,
O perlă albastră sau turcoaz.
E limpede și e curată
Și cu mândrie aș purta
Colierul meu de lacrimi,
Reprezintă viața mea.
Emilia Dinescu

 PLICTISEALĂ
M-am plictisit
De citit
Gândurile tale,
M-au plictisit
Ideile tale,
M-au plictisit,
Sunt plictisit
…De tine…
Emilia Dinescu

PARABOLĂ
Doamne,
Am nevoie de palate,
Dă-mi-le, acum, pe toate
Căci, Doamne, eu am un vis
Să trăiesc ca-n paradis,
Să fiu un zeu pe pământ,
Nu să fiu un om de rând.
Da, Doamne… Tu ai promis
Și am auzit că stă scris,
În genunchi să ne rugăm,
La cruce să ne aplecăm,
Să spunem ce ne dorim
Că apoi, sigur primim.
Vreau palate și castele,
Femei multe, maimuțele,
Vreau să am mașini de lux,
Multe vreau să am în plus.
Sunt un om de rând… și atât,
N-am luxul pe acest pământ
Și îți spun ce îmi doresc…
…Ce?!! Vrei să mă pocăiesc?!
Spui că Tu mi-ai dat de toate.
Mă rogi să iau Sfânta Carte?
Vrei în ea ca să citesc?
Vrei ca să mă pocăiesc?!
Da… Doamne, eu recunosc,
Am greșit și sunt un prost,
Chiar nimic nu mi-a lipsit,
Doar pe Tine te-am rănit
Cu ale mele vreri prea multe
Și dorințe neîmplinite.
Da… Doamne… Tu ai dreptate…
Acum văd… Mi-ai dat de toate,
Lipsuri n-am avut… din contră…
Da… Doamne… ce mi-a lipsit,
E că nu m-am pocăit,
Jertfa Ta nu am primit,
Doamne, eu îți mulțumesc,
Zilnic, eu te preamăresc
Căci Tu aspru m-ai mustrat
Și-n lume nu m-ai lăsat.
Te rog, Doamne, să imi dai
Tot ce vrei și tot ce ai,
Să îmi dai și să primesc,
Doamne… să mă pocăiesc…
Emilia Dinescu

 ÎȚI MULȚUMESC, DOAMNE!
Sunt răsfățată
Și mângâiată
De razele soarelui.
Sunt îmbrățișată
De lumina lunii.
Sunt înconjurată
De lacrimile ploii.
Doamne, cât mă iubești!
Îți mulțumesc!
Emilia Dinescu

VĂ IERT…
Te iert,
Tu multe mi-ai greșit…
Și mulți…
Dar eu vă iert pe toți.
Nu. Nu vă minunați,
Nu sunt o sfântă,
Doar o egoistă.
Vreau să fiu fericită,
Vă iert…
În suflet vreau să am iertare
Căci ura de se instalează
Nimic pe mine nu mă mai salvează.
Eu vreau să iert…
Și să iubesc
Așa cum mă iubește doar Hristos
Căci El, da, El pe mine m-a iertat
Și m-a salvat.
Emilia Dinescu

DE COPIII AR RĂMÂNE COPII
De copiii ar rămâne copii,
Dar cresc… se răzvrătesc
Și ne urăsc,
Nu-i înțelegem,
Dar ei cresc,
Cresc
Cu propriile idei și propriile vise
Și între generații,
Între noi și ei,
Nu mai e o punte
Ci doar o prăpastie adâncă,
Atât de adâncă și hidoasă
Căci nu credem că noi am creat-o.
Dar plângem… și spunem,
De copiii ar rămâne copii.
Emilia Dinescu

Un munte așezat peste mormânt
și-ntreaga oaste romană de pază,
N-ar fi putut să-L țină pe Cel Sfânt,
captiv morții pe Cel ce luminează.

Și precum razele de soare vin
neîngrădite, libere spre lume,
Lumina lumii, Cel ce e Amin,
învinse bezna morții cu-al Său Nume.

Nu știi care-i drumul spre salvare?
Isus e Cale, Adevăr, Viață.
Deci, vino! Iubirea-I foarte mare
te primește, te iartă, te înalță.

Nu mai ești al tău, ci răscumpărat.
Sângele Său scump te-a scos din robie,
De vinovăție te-a eliberat,
Domn biruitor alături să-ți fie.

Iubirea Tatălui totul ne-a dat.
Ce mare Dar, ce binecuvântare!
Legea, caracterul le-a justificat,
Nimeni, doar Fiul putea fi salvare.

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie