Intercer – Poezii si editoriale

STRIGĂT
Sunt goală,
Un vas gol, fără valoare,
Nu am putere,
Un trup, fără suflet… mă doare,
Sunt moartă,
Mă mișc, dar sufletul, conștiința a murit,
Ajută-mă, Tată,
Să fiu așa cum m-ai creat, cum m-ai dorit,
Umple-mă, Doamne,
Cu Duhul Tău cel sfânt cât mai e har.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE
Doamne, atât m-am depărtat
De Tine și adevărul Tău
Și nu știu timpul să împart
Și sufletul mi-e tare greu,
Mă întorc la Tine și mă rog,
Vreau să m-ajuți să îmi revin,
Căci fără Tine nu mai pot,
Ajută-mă la Tine să vin.
Emilia Dinescu

CRUCEA MEA
Așa-mi vine câte o dată,
Să las crucea și să fug,
Să las totul, rău îmi vine,
Mă pun în genunchi și plâng.
Vin la Tine, drag Isuse,
Doar Tu, poți să mă ajuți,
Să-mi duc crucea pân’ la capăt,
Să trec chiar cei mai grei munți
Și să ies din văi adânci,
Doar Tu, poți să mă ajuți,
Te rog, Tu, să nu mă lași,
Să las crucea, chiar de-i grea,
Să înteleg și să gândesc,
Tu ai dus-o la Golgota.
Chiar cu lacrimi pe obraz
Și cu sufletul zdrobit,
Te rog, să m-ajuți așa,
S-o port până la sfârșit,
Să nu tai, să nu scurtez
Ci s-o port pân’ la final
Chiar de-mi vine să o las,
Să o port, încă un pas
Până Tu ai să mi-o iei
Și s-o porți în locul meu,
Să m-ajuți, să nu cedez,
Tu ești Fiu de Dumnezeu.
Emilia Dinescu

 ÎNTOARCE-TE FETIȚĂ
Întoarce-te fetiță, întoarce-te acasă,
La maica ta ce plânge și lacrima-i brăzdează
Obrazul fin ce-l sărutai odată,
Întoarce-te, fetiță și fi ca altădată,
Copilul inocent și pur al lui Hristos,
Ce brațele-i împreuna-i frumos
Și o învăța-i anume, să se roage
Și îi spuneai o rugăciune cum se face,
Exact așa cum scrie-n Cartea Sfântă,
Să îngenunche și cu vorbă blândă
Doar să vorbească cu Isus, și atât
Căci El ascultă sincerul cuvânt.
Întoarce-te fetiță, căci ea mereu se roagă
Și vrea ca-n casa sfântă, pe tine să te vadă
Și vrea să lași păcatul și viața de hoinar,
Să vii acasă, scumpo, și să primești în dar,
Să vrei tu, mântuirea cum o vroiai odată
Căci Domnul a murit și încă te așteaptă
Căci a-nviat, fetiță și plata Sa e dreaptă,
El te vrea pentru Sine căci Domnul e gelos,
Întoarce-te fetiță, acesta-i dar frumos
Și nu contează banul și nici ce ai făcut,
Contează doar atâta, că Domnul te-a plăcut
Și al tău nume scris-a în palma-i țintuită
Cu marile piroane pe crucea pregătită,
Anume, pentru tine și pentru mine, anume,
Întoarce-te fetiță, mă rog și pentru tine,
Căci știu că te iubește Hristos, ca și pe mine
Și știu căci scrie-n Carte, curând, curând El vine.
Emilia Dinescu

 DUPĂ DOUĂZECI DE ANI
Au trecut anii peste noi, peste toți,
Au trecut anii ca niște hoți,
După douăzeci de ani, iată-mă, am revenit
Pe plaiurile de poveste-n care am copilărit,
Totu-i ca ieri, aievea-i totul, neschimbat,
Bunicii dragi, au adormit și au plecat,
I-am vizitat, nu mi-au vorbit
Și m-a durut și am plâns mult,
La capul crucii eu am stat
Și am depănat povești din amintiri
Și dorul, prea mult parcă, azi m-a încercat,
Dar n-am putut nimic să fac
Și crucile de piatră, reci le-am mângâiat
Bunicii, unchii dorm în asfințit…
Totu-i la fel și este totul neschimbat,
Parcă mai ieri, pe uliți m-am plimbat,
Mătuși și unchi, parcă mai ieri, am vizitat,
Satu-i la fel, nimic nu s-a schimbat
Și azi, i-am vizitat pe toți la rând
Și sunt la fel, nu s-au schimbat nicicând,
Chiar dacă timpul a trecut, nu au îmbătrânit,
Parcă pe loc ei timpul au oprit,
Da, l-au oprit și azi m-au așteptat
Și toate amintirile ce m-au hrănit, au înviat,
Le mulțumesc că ei nu m-au uitat
Și-i rog, ca să mă ierte că am întârziat
Și-i rog ca să păstreze satul neschimbat
Și casa bătrânească a bunilor ce au plecat,
Le mulțumesc din suflet că au renovat
Și n-au lăsat ca timpul să o prăpădească
Căci pentru mine e o casă părintească
Căci anii care aici i-am petrecut,
Trăiesc în inimă și nu pot ca să-i uit.
Deci, dragi mătuși și unchi și veri și verișoare,
Vă mulțumesc, vă spun că despărțirea doare,
Dar vă promit c-am să revin în sat
Că totu-i viu în mine, n-am uitat
Nimic din ce am copilărit și am trăit,
Acesta-i satul meu cel mult iubit
Pe voi, de asemeni, eu vă iubesc prea mult,
Iertați-mă de v-am greșit, am fost copil, nu am știut,
Dar vă iubesc și strig la Dumnezeu
Să vă păstreze așa cum sunteți tot mereu.
Emilia Dinescu

( lui B.S. după lectura Avalon… )

O minte-atât de sclipitoare,
un geometru talentat,
Fugi de acuzații-amare
peste ocean de vis purtat.

Luptă pe viață și pe moarte
în studiu foarte-ncrâncenat,
Tot mai adânc și mai departe
în matematici a săpat.

Spera să se mai liniștească
politicile românești,
Democrația să mai crească,
să fie-n țară bune vești.

Se hotărî atunci că-i bine
pentru soție și copil
Pe-acele țărmuri atunci line
să-și construiască-un blând exil.

Respect și liniște dorite
prin mult efort el le-a găsit,
Dar niciodată n-o să uite
meleaguri dragi ce-a părăsit…

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

CĂDEȚI ÎN RUGĂCIUNE
Cădeți în rugăciune și nu vă ridicați
Până ce tot păcatul la Domnul nu-l strigați,
Cădeți în rugăciune pentru această țară,
Ca la credința sfântă să vină lumea iară,
Cădeți în rugăciune pentru ai voștri frați,
Rugați-vă întruna, dușmanii nu-i uitați.
Emilia Dinescu

RUGĂ
Ajută-mă, Tu, Doamne să mă ridic
Când sunt căzut în neagra mocirlă,
Singur nu pot, ridică-mă Tu, Tată,
Ridică-mă, căci vreau să fiu salvată,
Nu mă lăsa ca jos eu să mă zbat
În glodul provocat de al meu păcat,
Ridică-mă, te rog, al meu Părinte
Și curățește-mă cu cele sfinte.
Emilia Dinescu

CÂT DE MARE ESTE DUMNEZEU?
Cât de mare este Dumnezeu?
E întrebarea ce și-o pun chiar mulți.
Atât de mare cât e lumea asta minunată,
Ce fost-a chiar de El creată,
Atât de mare cât e însuși universul,
Nu pot să spun, că nu-l cuprinde versul,
Atât de mare încât are loc
În inima unui copil-boboc,
Acolo El sălășluiește, atât cât e de mare,
În inima cea sinceră, se pare.
Emilia Dinescu

 O SCRISOARE
Am primit scrisoare.
Ce să fie oare?!!
Am primit o veste,
Gânduri de poveste,
Scrisoarea e groasă,
Și tare frumoasă.
Mi-este adresată,
S-o citesc pe toată.
În ea este scris
Tot ce am comis,
Este chiar notat,
Numele-mi uitat
Scrie acolo jos,
Eu sunt păcătos.
Citesc mai departe
În scrisoarea carte,
Mi-este adresată
S-o citesc pe toată.
În ea am citit,
Tot ce am greșit
Este dat uitării,
În mare aruncat
Ce strâmb am călcat,
Eu doar să primesc,
Să mă pocăiesc,
Să primesc că-i scris
Cu sânge de Hrist’
Că El a murit
Și a înviat,
Astăzi m-a salvat
De al meu păcat,
Haina mi-a spălat
Ca să fiu curat,
Coroana mi-a dat
Ca să fiu salvat.
Emilia Dinescu