Intercer – Poezii si editoriale

DOAR DUMNEZEU
Maude Royden spunea:
„Când nu ți-a mai rămas nimic decât Dumnezeu,
atunci ai realizat pentru prima dată
Că Dumnezeu îți este de ajuns. ”
Atât de mult îmi plac aceste gânduri
Căci le-am notat pe aceste rânduri
Și-n viața mea, eu multe am văzut,
Aceste vorbe însă, le-am crezut
Căci însuși eu le-am experimentat
Și adevărul acesta am aflat,
Când nu mai ai nimic, doar Dumnezeu
În viața ta, e singurul tău zeu.
Emilia Dinescu

 ÎNVAȚĂ ȘI APLICĂ
Cel ce învață legile înțelepciunii
Fără să le transpună în viața lui,
Se aseamănă cu un om care își ară ogorul,
Dar uită să semene sămânța.
Degeaba înveți să faci loc minciunii
Căci nu ești cu nimic de folos nimănui
Și ce ai învățat nu aduce folosul
Nici ție, nici celui ce vrea biruință.
Deci ia seama bine și fi înțelept,
În viață aplică doar ce este drept
Și astfel tu singur, apoi vei vedea
Rodul ce-l aduce învățătura ta.
Emilia Dinescu

SUNT O PROBLEMĂ
Eu mă gândesc că nu sunt o problemă
Ca Ieremia, Pavel sau chiar alții,
Sunt o problemă că îmi critic frații
Și pe Isus îl supăr și-l jignesc
Ba chiar, cu mâna mea eu îl lovesc
Căci nu zidesc, nu construiesc,
Cu mâna mea îl răstignesc
Când frații eu, ușor, azi îi bârfesc
Și relele din mine nu le mai zăresc.
Emilia Dinescu

 SUNT LUCRURI
Sunt lucruri despre care nu poți vorbi,
Sunt lucruri pe care nu le poți povesti
Și nu că n-ai vrea, dar nu-ți găsești cuvintele
Sau poate-s prea multe și nu-ți ajung clipele,
Căci timpul ce-l ai e trecător
Și o clipă când trece, ești muritor,
Sunt lucruri și fapte ce-ți cer veșnicia.
Emilia Dinescu

MĂ ÎNTREB
M-am trezit în astă dimineață
Și parcă mi-am văzut trecutu-n față
Și mă întreb, eu dacă nu mă mai trezeam,
În Cartea vieții numele oare-mi găseam?
Și mă întreb, de eram mântuită
Sau în Carte eu nu eram găsită?
Și mă întreb, oare cu a mea credință,
Am încheiat cu Domnu-o juruință?
Și mă întreb de merit să trăiesc,
În veșnicia care mi-o doresc?
Și mă întreb de merit jertfa Ta,
Ce s-a produs, în locul meu pe Golgota?
Emilia Dinescu

 SEMĂNĂTORUL
E soare, ce bine miroase afară,
Miros de primăvară; pământ proaspăt arat,
Gata de semănat; sămănătorul vine,
Sămânța pune-n glie; așteaptă apoi să crească,
Pământul să rodească și rodul să adune,
Hambarul să îl umple; la iarnă ca să aibă
Ce pune în desagă; să plece apoi la târg
Pentru un bun câștig; apoi la primăvară
Să semene iar; e soare, ce bine miroase afară.
Emilia Dinescu

TRECUT
Avem trecutul, dar nu învățăm,
Ne temem să nu-l repetăm
Căci în trecut multe am greșit
Și tot trecutul ne-a lovit
Căci a rămas o urmă mică
Și sufletul nu se ridică
Și o rană din trecut rămâne
Cu sufletul plin de suspine
Și o rană din trecut produce
În suflet multe cicatrice,
Căci noi sperăm să ne îndreptăm,
Dar iar, trecutul repetăm
Și astăzi, noi, iarăși greșim
Și zicem că ne pocăim,
Dar în trecut ne afundăm
Și iar greșeala repetăm,
Trecutul devine prezent
Iar tu din viață ești absent,
Degeaba parcă ai trăit
Dacă trecutul a revenit,
Istoria n-ai învățat
Dacă greșeala ai repetat.
Emilia Dinescu

O NOUĂ VIAȚĂ
Cât de nevinovat e plânsul unui copil
Ce a venit pe lume; el plange, respiră
Și plânge și mama ce l-a purtat în pântec,
Ea plânge; privindu-l cum plânge pe el,
Sunt lacrimi curate, lăsate anume
Și aceste lacrimi ajung să se împreune,
O lacrimă mare, o lacrimă curată
Căci o nouă viață a fost creată,
A fost creată de al nostru Creator,
Ce ne este astăzi Salvator,
Iar mamei o sarcină-i dată
Să crească o inimă curată,
Să crească un prunc pentru cer.
Emilia Dinescu

GÂNDURILE MELE
Doamne, cât aș vrea să-mi adun gândurile
Ce umblă aiurea, răzlețe prin lume
Căci nu pot cuprinde toate rândurile
Ce anume gândesc eu, pe nume.

Sunt gânduri deșarte, lumești
Te rog, Doamne, ca Tu să mă ferești
Căci n-am nici un rost, mă țin ocupată
Și Cartea divină în colț, e uitată.

Te rog, Doamne, curățește-mi Tu mintea
Cu tot ce-i spurcat și rău în ea,
Pune Tu gândul divin și țelul măreț
Din Cartea divină mai multe să învăț.
Emilia Dinescu

PRIMĂVARA
Soarele începe să ne încălzească ușor,
Iar pe mine mă cuprinde un puternic dor,
Să văd firul de ghiocel cum crește
De sub zăpada care se topește.

Vântul adie sau bate mai tare,
Pe aripile-i poartă și împrăștie în zare
Miros de pământ proaspăt arat,
Ce așteaptă să fie, iar semănat.

Se aude în zare, tril de privighetoare
Și berzele vin la cuiburi, să zboare
Pe rău să adune pești sau broscuțe
Sau chiar șopârle ce prind mămăruțe.

Totul e viu și prinde iar viață,
Natura, pe noi, din nou ne răsfață
Totu-i sublim, căci a fost creat
Ca noi să vedem ce-i minunat.
Emilia Dinescu