Intercer – Poezii si editoriale

MULȚUMIRE
Doamne, am venit la Tine cu toată vina mea
Și m-ai primit pe mine, orfan în casa Ta,
Mi-ai dat titlul de fiu și ai vrut să-mi fi Tată,
Mi-ai dat a Ta avere, acum e a mea toată,
Mi-ai dat și o speranță, ca viața mea murdară
Să fie fără pată; să nu fiu dat afară,
Să fiu primit la nuntă, la masă să fiu pus,
Tu mi le-ai dat pe toate, eu nimic n-am adus.
Emilia Dinescu

 JUDECATA
Cât aș vrea să pot spune că eu nu-s vinovată,
Dar parcă, mă văd într-o sală mare de judecată,
Eu sunt prinsă în lanțuri și sunt încătușată,
Sunt prinsă de păcate, dar sper să fiu salvată
Căci a început procesul, instanța se pronunță,
Aprodul se ridică, pedeapsa mi-o anunță:
-Tu ești o păcătoasă, n-am milă și îndurare,
Meriți să fi închisă, ani mulți în închisoare
Sau chiar mai rău de atâta, să fi chiar omorâtă,
Pedeapsa-i meritată și nimeni nu te ajută.
O ușă se deschide și intră în sala mare,
Un om ce parcă poartă o vină în spinare,
Se apropie de juriu, jurații îl privesc,
Ridică a Sale palme și urmele zăresc,
Acolo, văd în palme că este și al meu nume:
-Eu m-am jertfit pe Mine, să te salvez pe tine,
Pedeapsa ți-este ștearsă, Eu crucea am purtat,
Tu poți să pleci, pe cruce, pe tine te-am salvat,
Nu mai ești păcătoasă, nici vină nu mai ai
Căci ai avut credință și ai un loc în rai.
Emilia Dinescu

 EXPERIENȚE PRACTICE
Ieri am tăiat un curcan
Ce l-am crescut chiar un an,
După ce l-am jumulit,
Fost-a el și opărit,
L-am trecut prin foc, nițel,
Ca să iasă frumușel
Și apoi, eu l-am tranșat
Și cu grijă l-am tăiat
Pulpele le fac friptură,
Merg cu sos și murătură,
Poate chiar și garnitură.
Aleg și de o piftie,
Cu mult usturoi să fie,
Pieptul o să-l fac sarmale
Și o să-mi iasă multe oale,
C-o să fac și o ciorbă bună,
Să mâncăm o săptămână,
Căci în Practic am citit,
Să fi nițel socotit
Și să faci economie,
Eu gătesc că-mi place mie
Și din Practic am luat
Secretul ce am aplicat,
E o revistă ce o iubesc
Și ades din ea gătesc,
Multe rețete am folosit,
Foarte bine mi-au ieșit
De aceea cât trăiesc
Practic-ul eu îl iubesc,
Multe din Practic învăț
Și pe cei dragi îi răsfăț,
Cu tot ce eu azi gătesc
La masă-i ademenesc
Cu bucate foarte bune
Gătite pentru ei, anume
Din revistă adunate
Și de Practic inspirate.
Emilia Dinescu

 O REȚETĂ CU URZICI
Pământul s-a dezmorțit,
Primavara a venit,
Pământul s-a dezghețat,
După urzici am plecat,
Am coborât în zăvoi,
Să le fac cu usturoi.
Mult timp, eu n-am căutat
C-am găsit un loc bogat
Chiar pe malul râului,
La marginea grâului.
Multe urzici am cules,
Le-am luat chiar pe ales
Și acasă am plecat,
În ape multe le-am spălat
Și apoi le-am opărit,
M-am apucat de gătit.
Am luat o ceapă mare
Și am călit-o în unsoare
Și când ceapa s-a călit
În uleiul aurit
Am pus urzicile opărite,
C-au fost scurse, pregătite
Și împreună le-am călit
Și cu usturoi zdrobit
Și apoi, am pus, ia seama
Și puțină din cea zeamă
În care le-am opărit,
Nu multă, cât a trebuit
Căci are fier și vitamine
Și zeama ne face bine,
(Ce a rămas n-am aruncat,
Am băut pe înserat)
Și le-am fiert doar puțintel
C-un sos de roșii subțirel
În care am pus făină,
Dar nu multă, doar puțină,
Cât urzicile să lege
Ca un piure se înțelege.
Le-am servit cu mămăligă
Pe masa pusă în tindă,
Lângă ele cu ou ochi,
Să nu fie de deochi
Că sunt bune și gustoase
Și sunt foarte sănătoase.
Emilia Dinescu

 ÎȚI MULȚUMESC
Îți mulțumesc pentru ceea ce sunt,
Îți mulțumesc pentru ceea ce simt,
Îți mulțumesc pentru ceea ce gândesc,
Îți mulțumesc pentru ceea ce iubesc,
Îți mulțumesc pentru ceea ce văd,
Îți mulțumesc pentru ceea ce cred,
Îți mulțumesc pentru ceea ce am,
Îți mulțumesc pentru tot ce zăresc,
Îți mulțumesc pentru că eu exist,
Îți mulțumesc… îți mulțumesc…
Îți mulțumesc…
Emilia Dinescu

EU SUNT OLARUL
Eu sunt Olarul ce te-am lucrat din lut,
Dă-mi inima ta s-o fac ca la început,
Eu vreau sa fi al meu căci te-am creat
Și am vrut de la început să fie minunat.

Am vrut să fi un vas perfect, fără crăpătură,
Dar pe parcurs, în inima-ți de piatră s-a făcut spărtură
Căci tu, un vas de lut, neșlefuit, neterminat,
În lumea asta, singur ai plecat.

Eu sunt Olarul care te-am creat
Și te astept, să te repar îndat’
Căci te-am făcut și vreau să fi perfect,
De aceea ce e spart și strâmb să îndrept.
Emilia Dinescu

VINOVAȚI
De am muri un pic de câte ori păcătuim,
Ne-ar fi teamă de viața ce o trăim,
Dar noi trăim, ca și cum n-am muri,
Ca și cum veșnic pe pământ vom fi,
Nu avem regrete de clipele ce trec
Și toate faptele pe care le petrec,
Sunt clipe ce au fost și nu au să mai vină,
Sunt ceasuri ce au trecut și noi avem o vină,
Căci suntem vinovați de timpul care trece
Și suntem vinovați de tot ce se petrece.
Emilia Dinescu

 DOAR DE LA TINE
De m-aș putea ridica pe cele mai înalte piedestale,
Nu mi-ar fi bine ca în brațele Tale,
De aș asculta cele mai blânde vorbe și mai dulci cuvinte,
Nu ar putea așa, ca vorba Ta să mă alinte,
De aș rosti cele mai brave vorbe și gânduri mărețe,
Nu ar putea ca vorba Ta să mă răsfețe
Că tot ce Tu mi-ai dat, a fost divin
Și tot ce Tu mi-ai dăruit, a fost sublim.
Emilia Dinescu

TU…
Tu auzi strigătul celui ce strigă
Și-l vezi pe cel ce tare greu se mai ridică,
Tu îl cunoști pe acel ce plânge și suspină,
Tu îl ajuți pe cel ce se zbate în tină.
Tu îți trimiți a Ta binecuvântare
Celui ce luptă să stea în picioare
Și-i teamă parcă, să pășească, să nu cadă
Și în cădere nu vrea să te piardă.
Tu îl privești și-l sprijini în durere
Pe acel ce azi, în întuneric piere
Și îi trimiți o rază de lumină,
Din beznă doar la Tine ca să vină,
Tu-l strângi la piept pe cel ce s-a pierdut
Și-i vindeci rana care l-a durut,
L-ajuți să fie un învingător
Căci Tu îi ești Mântuitor și Salvator.
Emilia Dinescu

SUNT O PĂCĂTOASĂ
Doamne, sunt atât de păcătoasă,
Bolnavă, ca de o boală râioasă,
Ce pretenții pot să am la mântuire,
Când viața mea e plină de mânjire?
Ce pretenții am să fiu salvat,
Când viața mea e plină de păcat?
Ce pretenții am să fiu cu Tine-n slavă,
Când pocăința nici nu poate să se vadă
Și când credința mea parcă e moartă,
Căci nu se vede deloc a mea faptă
Ca să pot spune că sunt nevinovată.
Emilia Dinescu