Intercer – Poezii si editoriale

Isuse, noi nu vrem singuri
să plecăm la drum.
Vino cu noi ca Bun Învățător,
și Călăuză să ne fii de-acum!

Cuvântul Tău să ne-nsoțească
din zori în fiecare zi,
Îndemnul Duhului să-L ascultăm
și să-L urmăm orice ar fi.

Ce vom lucra, o binecuvântare
va deveni în lumea noastră,
Tot ce vom face, fi-va pentru Tine
chiar dacă suntem pe Planeta-Albastră.

O singură inimă fierbinte
să bată pentru cei din jur,
Senin și alinare dăruind,
un sentiment atât de cald și pur.

Un cânt de iubire să nălțăm
spre Tine nobil, curat,
Slujirea apoi să-nvățăm,
înțelegând ce-nseamnă iertat.

Ca far luminând în furtună,
unul altuia sprijin la greu,
Izvor răcoritor, cunună
de bucurie tot mereu.

Fă din căminul nostru simplu
palat adăpostind minuni,
Răbdare, smerenie, blândețe,
cu fiecare zi mai buni.

Încredere, respect, ploaie de har
să fie parfumul casei noastre,
Loc de odihnă pe cărarea vieții,
și primul pas ce duce către astre.

Iar floarea dragostei
s-o îngrijim zâmbind
Cu Apa Vieții de la Tine
sub razele-Ți divine strălucind.

Îți mulțumim și-n mâinile unite,
visele dragi alăturăm,
Dulci binecuvântările primite –
ocazii slavă Cerului să dăm. Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

 TU MI-AI VORBIT
Doamne, am visat într-o noapte,
Cele mai frumoase șoapte
Pe care Tu le spuneai,
Pentru mine le rosteai
Și pe nume mă strigai,
Mă strigai cu glas duios
Pe mine, un păcătos,
Mă strigai cu glas divin
Ca să las tot ce e chin
Și la Tine ca să vin
Și doar Ție să mă închin,
Căci Tu ai un dar să-mi dai
Și o căsuță sus în rai.
Dar oare chiar am visat
Sau pe mine m-ai strigat,
M-ai strigat cu al meu nume,
Ca să nu mai pot eu spune
Că eu nu te-am cunoscut
Și Cuvântul n-am știut,
Mie, azi Tu mi-ai vorbit
Și mi-ai spus ce ai pregătit
Pentru cel ce-i credincios
Și trăiește cuviincios.
Emilia Dinescu

 CE E OMUL PE PĂMÂNT
Ce e omul pe pământ?
Este doar o frunză în vânt
Sau un bulgăre de tină,
Dacă nu este-n lumină,
Este doar un abur mic,
Pot spune, că e nimic
Dacă pe Isus nu-l are,
El se naște și apoi moare
Dacă nu are credință,
Trăiește c-o suferință
Dacă nu are speranță,
N-are nici un rost în viață,
El este un trecător,
Prin viață ca călător
Și umblă ca un hoinar
Fără să aibă habar
Și să știe ce a pierdut
Căci pe Isus nu l-a vrut,
A zis că-și trăiește viața
Care se rupe ca ața
Și apoi, totul ia sfârșit
Și constată că-i… nimic.
Emilia Dinescu

 AVEM PĂCATE
Ne împiedicăm de lucruri prea mărunte
Și facem fapte ce n-ar trebui făcute
Și spunem vorbe care dor și omoară
Și avem gânduri care ne doboară,
Căci suntem păcătoși și avem păcate,
Noi recunoaștem, altfel nu se poate
Să avem locul pregătit în cer
Și de aceea, multe suflete azi pier.
Emilia Dinescu

 DOAR EU… DOAR NOI
Cădem în rugăciune, în lacrimi ne plecăm
Și-n strigăt noi, Părinte, întotdeauna stăm,
Am învățat să spunem pe suflet ce avem
Ca și cum p-astă lume, doar noi, astăzi suntem.

Doar voia mea contează și ce eu îmi doresc,
Doar viața mea primează și tot ce eu poftesc,
Doar eul pentru mine este învingător,
Chiar de ști că-i greșit, ba chiar îngrozitor.

Suntem siguri că totul pe lume merităm
Chiar dacă avem păcate, noi nu le regretăm,
Dorim și a noastră vrere, noi vrem s-o împlinești,
Doar ce vrem noi contează… doar pentru asta ești.
Emilia Dinescu

CONSTATARE
Doar banul și luxul contează,
E tot ce în viață primează,
Închidem ochii și visăm doar bani
Chiar dacă peste noi trecut-au ani,
Avem pretenția că suntem sfinți
Și vai de noi, că noi suntem părinți
Și socoteală în ceruri noi vom da,
Copii unde sunt? El ne va întreba,
Ce am făcut și ce i-am învățat,
În mintea crudă ce hrană le-am dat
Și ce am avut, în gând, pe primul loc,
Acum ei fac ce vor și viața-i joc,
Căci noi așa, poate i-am educat,
Crezând că de necazuri i-am salvat.
Emilia Dinescu

 ÎNTREBARE
Doamne, oare cât ai să mai rabzi
Și cât har, Doamne, ai să ne mai lași?
Căci noi cădem și punem zi de zi la încercare
Prin tot ce facem, stingem Duhul Tău cel mare,
Pe care Tu ni l-ai trimis, ca mângâiere
Să nu fim singuri călători și cu durere,
Să plângem ca n-avem Mângâietor
Și să oftăm că n-avem Salvator.
Emilia Dinescu

GÂNDURI
Ne împiedicăm de trecut
Și nu privim în viitor,
Vedem că am căzut,
Dar nu vrem ajutor.

Strigăm că în cădere
Ne murdărim de tină,
Dar preferăm durere,
Ne e teamă de lumină.

Și stăm în bezna nopții
Cu teamă în suflare,
Căci știm că-n clipa morții
Avem doar o salvare.

Dar eul ne doboară
Și avem și un trecut,
Ce parcă ne omoară
Cu tot ce am făcut.

Deși cunoaștem totul,
Noi nu suntem creștini
C-avem doar o dorință
Să ascundem tot ce-i spin.
Emilia Dinescu

TEAMA NOASTRĂ
Ne temem de întuneric, dar nu vrem la lumină,
Ne e teamă în noapte, dar nu vrem zi senină,
Căci știm c-a noastre fapte ne osândesc la moarte,
Ne e teamă de toate, ne e teama de șoapte,
Avem păcate multe, greșeli nenumărate
Și am vrea să le aruncăm, să le facem uitate,
Dar avem o conștiință ce ne mustră mereu
Și ne aduce aminte, c-avem un Dumnezeu
Ce ne vrea la lumină și nu ne vrea în noapte
Și a purtat pe cruce ale noastre păcate.
Emilia Dinescu

Când Ploaia Timpurie vine
deplin trăim ce-am învățat,
Un nobil caracter știm bine
noi vom avea maturizat.

Căci Roada Duhului se-arată
prin viață și comportament,
Iubirea sfântă și curată
sclipește în orice moment.

Din dragostea lui Hrist divină
pace și bucurie sunt
Viață de fapte bune plină,
loialitate Celui Sfânt.

Răbdarea și cu bunătatea
în cel creștin vor străluci,
Control de sine – calitatea
celor ce blânzi mereu vor fi.

Să cerem Ploaia cea Târzie,
puterea de a proclama
Cu zel întreita solie,
prin plăgi în picioare a sta.

Evenimentele finale
să ne găsească pregătiți,
Spre inimi netezind o cale,
mai mulți să fie mântuiți.

Trezește, Doamne, turma dragă
și-apoi dă Ploaie peste ea,
La lucru să pornească-ntreagă,
și așteptând venirea Ta! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie