Intercer – Poezii si editoriale

ANUL VECHI… ANUL NOU
Anul vechi iată-l că pleacă,
Ia toiagul și desaga,
Ia cu el zilele bune
Și pe cele rele, anume,
Lasă amintirile
Și cu toate visele,
Le lasă la noul an,
Să împlinească ce a rămas,
Să împlinească într-un ceas,
El ar vrea, dar nu se poate
Mai e puțin și gongul bate
Și își ia la revedere,
Cu pupici și cu durere.
Anul nou, iată-l că vine,
Să-ți aducă numai bine,
Numai bine, sănătate,
Visele să-ți împlinească,
Fericirea să-ți sporească
Și tot ce nu s-a împlinit
În anul ce s-a sfârșit,
Să împlinească noul an.
C-au fost bune, c-au fost rele,
Ai trecut acum, prin ele,
Să-ți dea bunul Dumnezeu
Gândul sfânt, căci scrie-n Carte
Mult nu e și gongul bate
Și trâmbița va suna
Și durerea va înceta,
Domnul nostru va veni,
Fericit în veci vei fi,
La mulți ani, atunci va fi,
La mulți ani în veșnicii!
Emilia Dinescu

PROMISIUNI…
Am făcut multe promisiuni,
Nu m-am ținut de ele
Și acum, regret că am promis
Căci știu că sunt copilul Tău
Și trebuie să lupt, să fac doar ce e bine
Și de am promis, să-mi țin cuvântul
Căci eu te reprezint pe Tine.
Emilia Dinescu

STRIGĂT
Sunt goală,
Un vas gol, fără valoare,
Nu am putere,
Un trup, fără suflet… mă doare,
Sunt moartă,
Mă mișc, dar sufletul, conștiința a murit,
Ajută-mă, Tată,
Să fiu așa cum m-ai creat, cum m-ai dorit,
Umple-mă, Doamne,
Cu Duhul Tău cel sfânt cât mai e har.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE
Doamne, atât m-am depărtat
De Tine și adevărul Tău
Și nu știu timpul să împart
Și sufletul mi-e tare greu,
Mă întorc la Tine și mă rog,
Vreau să m-ajuți să îmi revin,
Căci fără Tine nu mai pot,
Ajută-mă la Tine să vin.
Emilia Dinescu

CRUCEA MEA
Așa-mi vine câte o dată,
Să las crucea și să fug,
Să las totul, rău îmi vine,
Mă pun în genunchi și plâng.
Vin la Tine, drag Isuse,
Doar Tu, poți să mă ajuți,
Să-mi duc crucea pân’ la capăt,
Să trec chiar cei mai grei munți
Și să ies din văi adânci,
Doar Tu, poți să mă ajuți,
Te rog, Tu, să nu mă lași,
Să las crucea, chiar de-i grea,
Să înteleg și să gândesc,
Tu ai dus-o la Golgota.
Chiar cu lacrimi pe obraz
Și cu sufletul zdrobit,
Te rog, să m-ajuți așa,
S-o port până la sfârșit,
Să nu tai, să nu scurtez
Ci s-o port pân’ la final
Chiar de-mi vine să o las,
Să o port, încă un pas
Până Tu ai să mi-o iei
Și s-o porți în locul meu,
Să m-ajuți, să nu cedez,
Tu ești Fiu de Dumnezeu.
Emilia Dinescu

 ÎNTOARCE-TE FETIȚĂ
Întoarce-te fetiță, întoarce-te acasă,
La maica ta ce plânge și lacrima-i brăzdează
Obrazul fin ce-l sărutai odată,
Întoarce-te, fetiță și fi ca altădată,
Copilul inocent și pur al lui Hristos,
Ce brațele-i împreuna-i frumos
Și o învăța-i anume, să se roage
Și îi spuneai o rugăciune cum se face,
Exact așa cum scrie-n Cartea Sfântă,
Să îngenunche și cu vorbă blândă
Doar să vorbească cu Isus, și atât
Căci El ascultă sincerul cuvânt.
Întoarce-te fetiță, căci ea mereu se roagă
Și vrea ca-n casa sfântă, pe tine să te vadă
Și vrea să lași păcatul și viața de hoinar,
Să vii acasă, scumpo, și să primești în dar,
Să vrei tu, mântuirea cum o vroiai odată
Căci Domnul a murit și încă te așteaptă
Căci a-nviat, fetiță și plata Sa e dreaptă,
El te vrea pentru Sine căci Domnul e gelos,
Întoarce-te fetiță, acesta-i dar frumos
Și nu contează banul și nici ce ai făcut,
Contează doar atâta, că Domnul te-a plăcut
Și al tău nume scris-a în palma-i țintuită
Cu marile piroane pe crucea pregătită,
Anume, pentru tine și pentru mine, anume,
Întoarce-te fetiță, mă rog și pentru tine,
Căci știu că te iubește Hristos, ca și pe mine
Și știu căci scrie-n Carte, curând, curând El vine.
Emilia Dinescu

DUPĂ DOUĂZECI DE ANI
Au trecut anii peste noi, peste toți,
Au trecut anii ca niște hoți,
După douăzeci de ani, iată-mă, am revenit
Pe plaiurile de poveste-n care am copilărit,
Totu-i ca ieri, aievea-i totul, neschimbat,
Bunicii dragi, au adormit și au plecat,
I-am vizitat, nu mi-au vorbit
Și m-a durut și am plâns mult,
La capul crucii eu am stat
Și am depănat povești din amintiri
Și dorul, prea mult parcă, azi m-a încercat,
Dar n-am putut nimic să fac
Și crucile de piatră, reci le-am mângâiat
Bunicii, unchii dorm în asfințit…
Totu-i la fel și este totul neschimbat,
Parcă mai ieri, pe uliți m-am plimbat,
Mătuși și unchi, parcă mai ieri, am vizitat,
Satu-i la fel, nimic nu s-a schimbat
Și azi, i-am vizitat pe toți la rând
Și sunt la fel, nu s-au schimbat nicicând,
Chiar dacă timpul a trecut, nu au îmbătrânit,
Parcă pe loc ei timpul au oprit,
Da, l-au oprit și azi m-au așteptat
Și toate amintirile ce m-au hrănit, au înviat,
Le mulțumesc că ei nu m-au uitat
Și-i rog, ca să mă ierte că am întârziat
Și-i rog ca să păstreze satul neschimbat
Și casa bătrânească a bunilor ce au plecat,
Le mulțumesc din suflet că au renovat
Și n-au lăsat ca timpul să o prăpădească
Căci pentru mine e o casă părintească
Căci anii care aici i-am petrecut,
Trăiesc în inimă și nu pot ca să-i uit.
Deci, dragi mătuși și unchi și veri și verișoare,
Vă mulțumesc, vă spun că despărțirea doare,
Dar vă promit c-am să revin în sat
Că totu-i viu în mine, n-am uitat
Nimic din ce am copilărit și am trăit,
Acesta-i satul meu cel mult iubit
Pe voi, de asemeni, eu vă iubesc prea mult,
Iertați-mă de v-am greșit, am fost copil, nu am știut,
Dar vă iubesc și strig la Dumnezeu
Să vă păstreze așa cum sunteți tot mereu.
Emilia Dinescu

CĂDEȚI ÎN RUGĂCIUNE
Cădeți în rugăciune și nu vă ridicați
Până ce tot păcatul la Domnul nu-l strigați,
Cădeți în rugăciune pentru această țară,
Ca la credința sfântă să vină lumea iară,
Cădeți în rugăciune pentru ai voștri frați,
Rugați-vă întruna, dușmanii nu-i uitați.
Emilia Dinescu

RUGĂ
Ajută-mă, Tu, Doamne să mă ridic
Când sunt căzut în neagra mocirlă,
Singur nu pot, ridică-mă Tu, Tată,
Ridică-mă, căci vreau să fiu salvată,
Nu mă lăsa ca jos eu să mă zbat
În glodul provocat de al meu păcat,
Ridică-mă, te rog, al meu Părinte
Și curățește-mă cu cele sfinte.
Emilia Dinescu

 CÂT DE MARE ESTE DUMNEZEU?
Cât de mare este Dumnezeu?
E întrebarea ce și-o pun chiar mulți.
Atât de mare cât e lumea asta minunată,
Ce fost-a chiar de El creată,
Atât de mare cât e însuși universul,
Nu pot să spun, că nu-l cuprinde versul,
Atât de mare încât are loc
În inima unui copil-boboc,
Acolo El sălășluiește, atât cât e de mare,
În inima cea sinceră, se pare.
Emilia Dinescu