Intercer – Poezii si editoriale

Pereți foarte înalți și concentrici
mă țin prizonier.
Nu există acoperiș,
nici porți sau ferestre.
Ultimul zid e lipit de mine,
nu-mi dă voie
să stau jos,
nici măcar pe genunchi.
Picăturile de ploaie
îmi amăgesc setea cumplită,
iar foarte rar câte o pasăre
mai scapă bucățele de pâine
peste mine…

Probabil că demult zidurile
n-au existat. Cărămidă peste
cărămidă s-au adăugat în ani…
Egoismul ce mă strânge
a devenit insuportabil.
La început era astfel
doar pentru ceilalți.
Mândria, îndoiala,
frica, lăcomia
și ura crâncenă,
au crescut atât de înalte
înconjurându-mă…
Întunericul și frigul
m-au copleșit
în autocompătimire și vinovăție…

Dar, într-o seară
nu m-am mai gândit la mine.
Ridicând privirile spre cer
am văzut stelele.
Undeva departe am observat
slaba strălucire a uneia.
Atunci am agățat de ea
și tremurătoarea mea speranță…
––––––––
Salvarea nu poate veni
decât de sus,
când nu mai privești la tine
ci doar la Acela care poate totul.
Prin contemplarea Lui
aducându-I laude,
și apoi prin recunoștință
pentru ceea ce face și
ce ne-a dat,
atunci toate zidurile cad,
căci mâna lui Isus
te-a eliberat.

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Istoria pe mal de mare
prin ploaia deasă ce cădea,
curată, nu căzu-n uitare,
noi nu știam că-i dragostea…

Ah, părăsit în ceasul greu
căci n-am voit cumva să mint,
singur ai stat cu Dumnezeu
fără încurajări, alint…

Acolo unde ești, amice,
de îți e bine sau mai greu,
doresc din suflet, fii ferice
și credincios lui Dumnezeu!

Să ai cămin plin de căldură
cu gălăgie de copii,
iar mama lor, dulce făptură,
să cânte scumpe melodii!

Să vă privesc și-n veșnicie
flori în arcade aranjând,
când ghioceii pot să fie
la fel de proaspeți orișicând! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

 O SCRISOARE
Am primit scrisoare.
Ce să fie oare?!!
Am primit o veste,
Gânduri de poveste,
Scrisoarea e groasă,
Și tare frumoasă.
Mi-este adresată,
S-o citesc pe toată.
În ea este scris
Tot ce am comis,
Este chiar notat,
Numele-mi uitat
Scrie acolo jos,
Eu sunt păcătos.
Citesc mai departe
În scrisoarea carte,
Mi-este adresată
S-o citesc pe toată.
În ea am citit,
Tot ce am greșit
Este dat uitării,
În mare aruncat
Ce strâmb am călcat,
Eu doar să primesc,
Să mă pocăiesc,
Să primesc că-i scris
Cu sânge de Hrist’
Că El a murit
Și a înviat,
Astăzi m-a salvat
De al meu păcat,
Haina mi-a spălat
Ca să fiu curat,
Coroana mi-a dat
Ca să fiu salvat.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE
Doamne, cad în rugăciune,
Cuvinte nu găsesc, anume,
Dar stau, genunchiul nu-l ridic,
Tu știi, Doamne, ce vreau să zic,
Tu știi și gândul și ce am cugetat,
Tu știi, Părinte și păcatul ce am uitat,
De aceea, eu la cruce am venit,
De aici eu, Doamne, n-am să mă ridic,
Eu am venit la cruce să mă pocăiesc
Și jertfa Ta, în locul meu, să o primesc,
Știu că nu merit, dar îți mulțumesc,
Așa cum sunt, eu vin ca să primesc
În dar cadoul, jertfa, viața Ta,
Te rog, ajută-mă să stau la crucea Ta.
Emilia Dinescu

PLANURI DIVINE
Ți-ai făcut planuri,
Planuri omenești,
Planuri firești,
Căci erai tânăr
Și în putere,
Un Făt-frumos
Ca în povești,
Ai plănuit,
Dar s-a sfârșit,
Boala cea cruntă
Te-a țintuit,
S-a năruit
Ce ai visat,
S-a terminat,
Dar o minune
S-a întâmplat,
Nu ai clacat
Ci ai luptat,
Din suferință
Și cu voință,
Cu rugăciune
Și cu credință,
Tu ai lucrat,
Nu te-ai lăsat
Și ai plănuit
Și ai năzuit,,
Ca prin penel
Să lași un semn,
Ai scos o revistă,
Să fie citită,
Pe mulți îi ridică
Și-i întărește,
Îi pregătește,
Drumul le arată
Ca și ei să vadă,
Ca tu ai un Domn
Ce nu este om,
Dar e Dumnezeu
Și nu ai alt zeu
Și El te iubește
Și El te întărește
Și tu că-l cunoști
Ai scris, să știe toți,
Ai scris ca împreună
Să stăm adunați
Căci toți suntem frați
Și ai vrut ca să știm,
Să nu suferim
Că El va veni
Și ne va mântui.
Eu îți mulțumesc
Și binele-ți doresc,
Te port în rugăciune
Că Domnu’ știe, anume
Ce ai trebuință,
Să împlinească a ta dorință,
Să-ți dea sănătate
Și putere să le duci pe toate.
Și de ți-am greșit,
Iartă-mă, te rog,
Dar ce am simțit
Și ce am gândit,
Am luat un toc
Și am scris pe loc,
În loc de scrisoare
Și felicitare,
Ți-am scris poezie,
Să îți spun eu, ție
Cam tot ce gândesc
Și îți mulțumesc
Căci m-ai sfătuit,
Speranță mi-ai dat,
M-ai încurajat,
Prin revista noastră,
Inima să-mi crească
Și nu m-ai lăsat,
Să cad în păcat,
M-ai încurajat
Sau chiar, m-ai mustrat.
Deci , dragul meu, frate
Mulți ani îți doresc,
Mulți ani pământești,
Iar în veșnicie
Cu Isus să fi
Pentru veșnicii.
Emilia Dinescu

 LA MULȚI ANI, ALINA RAMONA!
Acum, când încă o treaptă urci
Pe scara vieții pământești,
Eu îți doresc în veșnicii
Cu la mulți ani tu să trăiești
Și asta crede, nu e greu
Căci chiar El, Domnul a murit
Pe cruce fost-a răstignit,
În locul meu și-n locul tău,
Nu trebui’ decât să primești
În inimioară jertfa Sa
Și ca să știi cum să împlinești,
Te rog, citește Biblia.
Acum, la ceas aniversar,
Primește în dar urarea mea
De sănătate, fericire,
Credință și multă iubire
Și orice ar fi, tu nu uita
Te port în rugăciunea mea,
Ca Adevărul să-l dorești,
Cuvântul sfânt să îl citești,
Pe Domnul tu să îl găsești
Și mântuirea s-o primești
Căci nu e dar mai important
Ca tu să știi că ești salvată
Și al tău nume este scris
În Cartea vieții, acolo sus
Unde chiar Domnul pregătește
Un loc, căci El chiar te iubește.
Emilia Dinescu

LA MULȚI ANI, ANA!
La mulți ani în veșnicii
Alături de cei dragi să fi
Și orice durere ai avea,
Privește în sus și nu uita,
Acolo e izbăvirea ta,
Gândește-te că ești o floare,
O floare rară, minunată,
De Domnul, tu ai fost creată,
Să ai în viață drumul lin,
Să te ocolească orice spin,
Pe unde mergi să lași parfum,
Parfumul unui nume bun
Și să nu uiți că printre sfinți
Și printre cei prea mult iubiți,
Ai o coroană pregătită
Și o haină de Domnul albită,
Tu urcă scara către cer
Căci nu mai e nici un mister
Acum, încă un an ai împlinit
Și Domnul va veni curând
De aceea, scumpa, draga mea,
Credința ta nu o lăsa,
Citește zilnic Biblia
Și strigă în rugăciunea ta,
Să fi un stâlp în casa Ta
Și un exemplu de urmat,
În tine cei din jur să vadă
Căci nu ești doar o simplă fată
Ci ești copilul credincios,
Să-l reprezinți doar pe Hristos.
Emilia Dinescu

ÎȚI MULȚUMESC
Doamne, îți mulțumesc,
Îți mulțumesc pentru toate
De câte mi-ai făcut parte,
C-a fost necaz sau c-a fost bucurie,
Eu îți aduc doar mulțumire, Ție,
Căci Tu îmi dai ce crezi că-i necesar
Ca să te văd pe Tine în toate, doar
Căci de la Tine vine totul, Tu ne dai
Căci vrei să fim cu Tine-n rai.
Emilia Dinescu

ÎNTREBĂRI
E frig, zăpada-i mare în ogradă,
Un câine latră cu nasul zgribulit în blană.
E iarnă. O nouă iarnă a început acum
Și parcă am fi la început de drum,
Ne bucurăm intens c-a nins întâia dată,
Ne bucurăm c-o să avem Crăciunul cu zăpadă.
Dar ce-i Crăciunul?
De unde vine această sărbătoare?
Și ce-s atâtea obiceiuri, de unde ne vin oare?
Ne-am întrebat vreodată?!
De nu vă întreb acum…
De unde vine Moș Crăciun?
Vă rog să-mi spuneți… de știți…
Aștept răspuns!
Eu am citit în Biblie și nu stă scris,
Nici de Crăciun, nu am citit nimic
Sau de obiceiuri ”sfinte” ce să zic,
Da, am citit că s-a născut un Prunc,
Dar nu e dată data-n care s-a născut
Și nu-l chema Crăciun, era Isus,
Fiul lui Dumnezeu, născut de sus,
De aceea mă întreb și vă întreb
Și de se găsește unul înțelept,
De are un răspuns, îl rog acum
Să mi-l spună și mie… aștept… oricum…
Emilia Dinescu

DE AM LUMINA
De am lumina așa cum felinarul luminează,
În întunericul cel negru noi de am fi
O pâlpâire a unei lumânări ce doar veghează,
Dar noi stăm stinși, ca mortul printre vii
Și avem pretenții ca doar o simplă rază
S-o vadă cei din jur ca un semn,
În viața asta atât de întunecoasă,
Să luminăm măcar puțin, puțin.
Emilia Dinescu