Intercer – Poezii si editoriale

DEZILUZII… ȘI RUGĂCIUNE
Doamne, lecții am primit
Prin doamna ce am întâlnit,
Ai vrut să o întâlnesc,
Lecția să o primesc,
Să nu fiu defel ursuză
Căci nu am, Doamne o scuză,
Să nu fiu cicălitoare,
Să fiu Doamne, ascultătoare,
Să nu fiu o plângăcioasă
Fiindcă viața e frumoasă,
Nu am dreptul să cârtesc
Decât să îți mulțumesc.
Doamna vrea casa curată
Căci doar este cizelată,
Nu vrea nimeni să întineze
Sau parchetul să-i păteze.
Tu vrei Doamne, să fim sfinți,
S-avem grijă de părinți
Căci ei pe noi ne-au crescut
Și curat noi n-am făcut.
Chiar dacă scapă o cană
Pe parchet, nu este o rană,
Mâna aceea tremurândă
Este acum tare plăpândă,
Se teme să calce-n casă
Fiindcă este prea frumoasă
Și parcă este fricoasă
Să nu strice a sa casă.
Dificilă e in toate
Fiindcă sfântă se socoate
Și fiindcă e la dietă
Și ține la siluetă
Să gătească nici nu vrea
Pentru mămicuța sa.
E puțin mai dificilă
Fiindcă a rămas copilă,
Ea nu s-a maturizat,
Singură s-a răsfățat,
Vrea să-i fie împlinită
Viața ei cea liniștită.
*********
Te rog, Doamne să m-ajuți
Să pot să-i ajut pe mulți
Să-mi dai Doamne, înțelepciune
Să vorbesc cum vrei anume,
Să nu critic, să întăresc,
Să ridic fără să jignesc,
Să spun ceea ce gândesc,
Dar cu vorbe de la Tine
Căci de vorbesc de la mine
Sigur vorba nu ridică
Ci mai mult chiar, poate strică.
Emilia Dinescu

 MAMEI MELE
Mamei mele îi mulțumesc
Pentru că eu azi trăiesc,
Acum stau și mă gândesc
Cum să-i spun că o iubesc.
Ea nu s-a plâns niciodată
Chiar de era supărată,
Noi copiii n-am simțit
Necazurile ce au lovit,
N-am simțit lipsuri, dureri
Chiar dacă n-aveam averi,
Pentru că mama era
Cea care le înfrunta.
Acum stau și mă gândesc
Fiindcă eu îmi amintesc,
Eram tare răzvrătită
Și puțin nemulțumită,
Vroiam tot ca mine să fie
Căci copilul nu prea știe
Că părintele lui vrea
Doar bine în viața sa.
Acum și eu sunt părinte
Și multe îmi stau în minte,
Multe lucruri am greșit,
Dar mama, tot m-a iubit,
În multe am eșuat,
Dar mama m-a încurajat,
Cât aș vrea să fiu ca ea
Căci ea viața a înfruntat
Prin necazuri a trecut,
Nu s-a plâns, nu am știut
De aceea cât trăiesc
Eu în ruga mea vorbesc
Și îl rog pe Dumnezeu
Să îi dea zile senine
Însoțite de mult bine,
Să o țină sănătoasă
Pe mama noastră frumoasă.
Emilia Dinescu

TATĂLUI MEU
Cuvântul nu l-a cunoscut,
Dar binele el a făcut,
Cuvântul eu, acum cunosc,
Dar sunt departe de Hristos.
Așa cum tatăl meu era
Pe toată lumea respecta,
La rându-i era respectat,
Fiindcă cuvântu-i era dat,
Făcea tot timpul ce a promis
Chiar dacă nu știa ce-i scris,
El împlinea, ce cunoștea,
Ce îi spunea doar inima.
Nu vreau să spun c-a fost vreun sfânt,
Căci sfânt nu-i nimeni pe pământ,
Dar lucruri multe am învățat
Din felul cum s-a comportat,
Am învățat să dau o pâine
Celui mai amărât ca mine,
S-ajut pe cel ce-i oropsit
Și când mi-e greu, să mă ridic
Și să privesc în jurul meu,
Să mă încred în Dumnezeu.
Să lupt cu tot ce-i de luptat
Căci pe pământ omu-i lăsat
Să-și ducă crucea cu credință
Și atunci va avea biruință.
Emilia Dinescu

 RUGĂCIUNE
Te rog, Doamne să mă modelezi
Așa cum vrei, așa cum crezi,
Ia, șterge Tu din viața mea ce e murdar
Căci vreau cu ardoare să am parte de al Tău har.
Emilia Dinescu

• E TRIST
  E trist,
  Când vestea grea care o primești,
  Nu ai cui s-o împărtășești.
  Ai vrea,
  Să ai pe cineva, în viața ta
  Si să împarți durerea ta cea grea.
  Dar vezi
  Că singur lupți și singur ești
  Și n-ai de ce să te amăgești.
  Și îndrăznești
  Să te ridici, să-ți iei povara și să pleci…
  Emilia Dinescu

LA MULTI ANI, ANCUTA!
Uite, anii au trecut,
Dar eu nu pot ca să uit
Când pe lume ai venit,
Doamne, cât m-ai fericit.
Ai fost prima noastră fată,
Mult dorită, așteptată,
Erai mică, bucalată
Și cu fața îmbujorată,
Aveai cei doi obrăjori
Pufoși ca doi norișori,
Ochii ca două mărgele,
Zâmbet ca de viorele,
Ai fost păpușica mea
Luminai ca și o stea,
Erai mică, dar sublimă
Și ne-ai adus doar lumină.
Azi când este ziua ta,
Eu vreau ca Domnul să-ți dea
Tot ce-i bun și minunat
Și ce-i mai frumos creat,
Să te însoțească mereu,
Să te păzească de greu,
Să îți dea doar fericire,
Sănătate și iubire,
Să rămâi aceeași fată
Căci de El ai fost creată,
Nouă ne-ai fost dăruită
Ca s-avem viața împlinită,
Să fi binecuvântată
La mulți ani, dragă nepoată!
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE
Tatăl meu din ceruri,
Eu îți mulțumesc
Am fost rătăcită,
Dar astăzi trăiesc
Căci m-ai căutat,
M-ai adus în turmă
Oaia rătăcită,
Oaia de pe urmă.
Emilia Dinescu

CONSTATARE
Ce lecție minunată mi-ai dat,
Să văd că m-ai binecuvântat,
Mi-ai scos în cale necazul greu
Iar eu am cârtit iar, ca mereu.

Dar nu m-ai lăsat în marea durere,
Ușor tu m-ai scos, căci nu ai plăcere
Să vezi suferință, copii cum plâng
Ai vrea-n bucurie să stăm pe pământ.

Dar fapta si firea ne trag tot în jos,
Distrug și omoară ce este frumos,
Distrug ce e sfânt și lasă urâtul
De aceea tot geme și strigă pământul.
Emilia Dinescu

VORBESC PRIN POEZIE
Mi-e mai ușor ca să vorbesc în versuri
Și sentimentele pe foaie să le aștern,
Cuvintele îmi curg în poezie
Și versul meu, pare că n-ar fi tern.

Mi-e mai ușor ca să vorbesc în versuri
Când tot ce simt, nu știu a exprima,
Penelul fermecat pare să fie
Și sentimentele pe foaie eu le aștern.

Cuvintele îmi curg în poezie
Chiar dacă rima parcă n-o găsesc,
Cuvintele le scriu și prind un sens
Și versul meu pare că n-ar fi șters.

Mi-e mai ușor ca să vorbesc în versuri.
Emilia Dinescu

BEZNĂ
Privesc afară în bezna crudă,
Multe amintiri azi mă inundă
În minte-mi vine al meu trecut,
Multe am greșit din ce am făcut.

Privesc afară în bezna crudă,
Ochii în noapte mi se udă
Și inima bucăți e ruptă,
Multe amintiri azi mă inundă.

În minte-mi vine al meu trecut,
Sunt un murdar și un prefăcut
Chiar dacă binele am știut,
Multe am greșit din ce am făcut.

Privesc afară în bezna crudă.
Emilia Dinescu