COPII MEI
Copii mei sunt bucuria vieții mele,
Doar pentru ei m-aș duce chiar la stele
Și luna, soarele de aș putea le-aș da
Și-n plus de toate, orice altceva.
Copii mei sunt bucuria vieții mele
Și vreau să-mi auzi Doamne, rugile
Căci Tu-mi cunoști durerea, sentimentele,
Doar pentru ei m-aș duce chiar la stele.
Și luna, soarele de aș putea le-aș da,
Mi-aș scoate Doamne din piept inima
Le-aș da-o lor, chiar toată viața mea
Și-n plus de toate orice altceva.
Copii mei sunt bucuria vieții mele.
Emilia Dinescu
Privesc în jur și ce se întâmplă mă înfioară,
E haos mare în lume și isterie mare în țară,
În loc să fim uniți, să ne ajutăm unii pe alții,
Am devenit străini și ne-am uitat chiar frații.
Privesc în jur și ce se întâmplă mă înfioară
Căci suntem neam creștin, dar dragostea a început să piară,
Suntem străini de tot ce Dumnezeu ne-a spus și iară,
E haos mare în lume și isterie mare în țară.
În loc să fim uniți, să ne ajutăm unii pe alții,
Ne-am înrăit, am devenit străini de tot ce-i sfânt; suntem stricații
În pieptul nostru-i egoism și ură; da noi suntem ratații,
Mai rău ca criminalii, am devenit străini și ne-am uitat chiar frații.
Privesc în jur și ce se întâmplă mă înfioară.
Emilia Dinescu
CUVÂNTUL TĂU
Când am luat Cuvântul și l-am citit,
M-am bucurat nespus că te-am găsit,
Te căutam de mult, te căutam în mine,
Cuvântul tău și legile-mi erau străine.
Când am luat Cuvântul și l-am citit,
Eram pierdută dar m-am regăsit,
M-am regăsit pe mine și te-am găsit pe Tine,
M-am bucurat nespus că te-am găsit.
Te căutam de mult, te căutam în mine
Eram străin și călător, stingher în lume,
Dar te doream cu ardoare doar pe Tine
Deși… Cuvântul Tău și legile-mi erau străine.
Când am luat Cuvântul și l-am citit.
Emilia Dinescu
AȘ…
Aș scrie pagini multe,
Aș tot povesti,
Aș spune vorbe calde
Tot așteptând să vii.
Aș scrie pagini multe
Și n-aș dori să mint,
Prin vorbe înțelepte
Aș tot povesti.
Aș spune vorbe calde
Și fapta le-ar urma,
În viața mea întruna
Tot așteptând să vii.
Aș scrie pagini multe.
Emilia Dinescu
IZOLARE
Când a venit un virus pe pământ,
A fost mai greu ca-n cel mai sumbru gând,
Ne-am izolat de toți, ne-am izolat de lume,
Dar cel mai grav, ne-am izolat de Tine.
Când a venit un virus pe pământ
A omorât în noi ce a fost mai bun și sfânt
Ne-am înșelat crezând c-om deveni mai buni,
A fost mai rău ca-n cel mai sumbru gând.
Ne-am izolat de toți, ne-am izolat de lume,
Dar cel mai rău e Doamne că te-am pierdut pe Tine,
Ne-am izolat de noi, de inima de carne,
Dar cel mai grav ne-am izolat de Tine.
Când a venit un virus pe pământ.
Emilia Dinescu
PE PLAIURI DE DOR
Pe plaiuri de dor,
Cu gânduri de amor
Acum rătăcesc
Și nu te găsesc.
Pe plaiuri de dor
Aș vrea să găsesc
Pe cel ce iubesc,
Cu gânduri de amor.
Acum rătăcesc
Și simt c-am să mor
Cuprinsă de dor
Și nu te găsesc.
Pe plaiuri de dor.
Emilia Dinescu
FURIBUNDĂ
Stropii reci de ploaie cad azi pe pământ,
Suntem răi o, Doamne, mergem spre mormânt,
Pașii noștri asprii calcă tot ce-i sfânt,
N-avem nici o teamă, nu mergem plângând.
Stropi reci de ploaie cad azi pe pământ
Ar spăla alene tot ce nu e sfânt,
De-am veni la Tine, de-am veni plângând,
Suntem răi o, Doamne, mergem spre mormânt.
Pașii noștri asprii calcă tot ce-i sfânt,
Nu ne pasă Doamne, că pe acest pământ
Suntem trecători și plecăm pe rând,
N-avem nici o teamă, nu mergem plângând.
Stropii reci de ploaie cad azi pe pământ.
Emilia Dinescu