Intercer – Poezii si editoriale

 ÎȚI MULȚUMESC, DOAMNE!
Sunt răsfățată
Și mângâiată
De razele soarelui.
Sunt îmbrățișată
De lumina lunii.
Sunt înconjurată
De lacrimile ploii.
Doamne, cât mă iubești!
Îți mulțumesc!
Emilia Dinescu

VĂ IERT…
Te iert,
Tu multe mi-ai greșit…
Și mulți…
Dar eu vă iert pe toți.
Nu. Nu vă minunați,
Nu sunt o sfântă
Doar o egoistă.
Vreau să fiu fericită,
Vă iert…
În suflet vreau să am iertare
Căci ura de se instalează
Nimic pe mine nu mă mai salvează.
Eu vreau să iert…
Și să iubesc
Așa cum mă iubește doar Hristos
Căci El, da, El pe mine m-a iertat
Și m-a salvat.
Emilia Dinescu

DE COPIII AR RĂMÂNE COPII
De copiii ar rămâne copii
Dar cresc… se răzvrătesc
Și ne urăsc,
Nu-i înțelegem,
Dar ei cresc,
Cresc
Cu propriile idei și propriile vise
Și între generații,
Între noi și ei
Nu mai e o punte
Ci doar o prăpastie adâncă,
Atât de adâncă și hidoasă
Căci nu credem că noi am creat-o.
Dar plângem… și spunem,
De copiii ar rămâne copii.
Emilia Dinescu

 PRIVESC ÎN ZARE
Privesc în zare,
Închid ochii,
Visez…
Îl văd că vine
Cu alai mare,
Mirele vine
Să-și ia mireasa,
Dar și pe mine
Mă ia cu Sine.
Visez…
Închid ochii,
Privesc în zare,
În depărtare,
În norii negri
O rază apare,
E a mea speranță
Ce o nutresc,
E a mea dorință
Ce o visez,
E al meu Mire
Ce îl iubesc.
Emilia Dinescu

LACRIMILE MELE
Doamne, aș aduna lacrimile
Și le-aș face un șirag
Pe care mi l-aș atârna
În jurul gâtului și a brațelor
Ca cele mai de preț bijuterii,
Căci sunt lacrimi curate
Ce au fost vărsate
Din dragoste și dor
Pentru al meu Mântuitor.
Emilia Dinescu

 SUNT OPTIMISTĂ
Sunt tristă,
Sunt optimistă
Dar tristă.
Eu am speranță
Cât sunt în viață
Că va fi bine,
Nu-mi e rușine
Să recunosc,
Sunt jos…
Căzută jos
În grea mocirlă,
În neagra tină
Și mă întristez,
Adânc oftez
Că nu e bine
Ce e cu mine.
Sunt tristă,
Dar optimistă,
Speranța mea
Și șansa mea
E jertfa Ta
Pe crucea mea,
E moartea Ta
În locul meu,
Tu… Fiu de Dumnezeu.
Emilia Dinescu

PĂRINȚII NOȘTRI ȘI… NOI
Părinții au îmbătrânit,
Perii le-au încărunțit,
Mâna are un tremurat,
Memoria i-a lăsat,
Ba mai nou, s-au apucat
De bârfit și de certat.
Ei sunt ei, nimeni ca ei,
Se compară doar ca zmei
Ei au fost cremă și spumă,
N-am ce zice, nu-i minciună,
Au fost cavaleri și zâne
Să ne fie nouă bine,
Pe înserat ei s-au culcat
Și au uitat că n-au mâncat
Și în zori ei s-au sculat,
Munca câmpului au luat
După ce s-au adăpat
La izvorul cel curat.
Au muncit ca vai de ei
Ca să fim noi porumbei
Și acum că sunt cărunți
Ni se pare că sunt sluți
Și că nu mai au dantură
Parcă ar fi o pocitură,
Ne-am gândit să îi luăm
În azil să-i internăm
Ca să trăim liniștiți
Căci de asta am fost crescuți.
Emilia Dinescu

 VIAȚA E SCURTĂ
Norii negri pe cer astăzi se strâng,
Privesc cu durere în urmă și plâng,
Viața e scurtă și eu mi-o scurtez
Prin tot ce gândesc… și cum mă distrez…
Emilia Dinescu

 GENERAȚIA DE AZI
Am tabletă,
Am laptop,
Minte, nu am
Mai deloc,
Sunt distras
Și sunt distrus,
Viața-i scurtă
Și s-a scurs
Pe tabletă,
Pe laptop,
Pe un joc
Sau pe un chat,
Eu întruna
M-am distrat
Și de mine
Am uitat.
Emilia Dinescu

NU ÎȚI FĂ GRIJI, MĂMICO
Să nu-ți faci griji, mămico,
În lume mă răsfăț, sunt bine,
În club eu mă distrez cu ai mei,
Sunt tânăr, mamă și am prieteni
Și vreau să fiu în pas cu ei.

Nu îți fă griji când plec pe înserate
Și zorile mă prind tot în oraș,
Nu îți răspund la telefon că nu se poate,
Nu vreau să par un grijuliu, un laș
Și sunt prea ocupat să-ți dau mesaj.

Nu îți fă griji, mămică demodată
Căci eu sunt bine chiar de sunt năuc
Și aș striga să știe lumea toată,
Sunt tânăr, bun de dus la balamuc
Dar mă distrez în viață… și atât.
Emilia Dinescu