Intercer – Poezii si editoriale

STAI FERM
Domnul nu te-a părăsit
Chiar de-i timpul vitregit,
Stai tu ferm în barca Sa
Ține-ți sus credința ta.

Chiar de-i nor întunecat
Domnul nu s-a depărtat,
E prezent în viața ta,
Tu stai ferm pe stânca Sa.

Chiar de-i vânt și e furtună,
Domnul e prezent mereu
Și în ceasul de pe urmă
Să fi ferm… în Dumnezeu.
Emilia Dinescu

RUGĂ DE MULȚUMIRE
Chip de humă ai creat
Și suflare Tu i-ai dat,
Chip de humă și eu sunt
Și trăiesc pe acest pământ
Și mereu îți mulțumesc
Și mereu eu te slăvesc
Pentru viața ce mi-ai dat,
Nu e dar mai minunat
Doamne, al meu Creator,
Al meu sfânt Mântuitor
Azi cu drag îți mulțumesc
Pentru clipa ce o trăiesc,
Pentru tot ce Tu mi-ai dat,
Pentru tot ce ai creat.
Emilia Dinescu

STRIGARE
Bisericile-s reci, strigăm în cor întruna,
Strigăm că nu ne place ce rece este turma,
Răceala este mare, de gheață am ajuns
Și-n sfântă adorare îi cerem lui Isus
Să facă o schimbare, să încălzească frații.
Cu post și rugăciune, cu jale și durere
Să cerem o schimbare, să cerem o putere,
Te rog, o, Doamne sfinte, să mă schimbi Tu pe mine,
Nu vreau să imi schimbi frații,
Ci doar atât… pe mine…
Căci de aș fi de carne și de aș avea iubire
Nu aș vedea raceala ci te-aș vedea pe Tine,
Te rog, Doamne, aprinde un foc și mă încălzește
Și gheața ce e-n mine, te rog Doamne, topește.
Biserica e-n mine și eu azi sunt în ea
Te rog, Doamne, mă schimbă, dă-mi Tu iubirea Ta.
Emilia Dinescu

Știți voi că un vas de lut
răzvrătit, mândru și rău…
Mă întreb cum a putut
să-și omoare Domnul său?

Loviri și apoi insulte
a primit Olarul-Miel.
Vasul nu voia s-asculte,
independent se dorea el.

Cine oare-ar fi crezut
Creator din cer să vină
Pentru vasul iubit mult
ca o jertfă fără vină?

Mai este vreo zeitate
să moară astfel iubind,
Pentru vase reci și sparte,
viața Sa raul plătind?

Dar apoi întors la viață
le înnoiește pe toate,
Ele-acum cu drag învață
ce numai Iubirea poate.

Toarnă, Doamne, Ulei Sfânt,
umple vase noi, curate,
Azi supuse la Cuvânt,
de mândrie vindecate.

Căci Olarul Minunat
Dătător de viață poate,
Prin sângele ce l-a dat
să salveze de la moarte.

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

SUNT O FATĂ RĂSFĂȚATĂ
Sunt o fată răsfățată
Și cu mult prea arogantă,
Egoistă, chiar sunt rea,
Doar pentru mine aș vrea,
Eu sunt eu, atât contează,
Eul meu astăzi primează,
Vreau să fiu băgată-n seamă,
Vreau să fiu mereu în ramă
Eu, doar eu, azi sunt vedetă.
Doamne, sunt o răsfățată,
Dar sunt binecuvântată,
Azi pe mine m-ai trezit
Și frumos mi-ai mai vorbit
Când pe o soră ai mustrat,
Tu pe mine m-ai certat,
Să nu mai fiu egoistă,
Căci de fapt… sunt… altruistă.
Emilia Dinescu

TU AI BĂTUT
-Isuse, azi Tu ai bătut
Încetișor la ușa mea,
Să îți răspund eu n-am putut,
E treabă multă, viața grea,
Sunt ocupat, prea ocupat,
Eu zi de zi am de muncit,
Pământul trebuie arat,
Apoi mai am de discuit,
De semănat, de căpălit.
Te rog, Isuse, mă înțelegi,
E primăvară-i de muncit,
Nu-i timp acum de povestit.
-La vară-i grâu de adunat,
La toamnă-i roada de cules.
Dar eu pe tine te-am ales,
Am ciocănit… nu am intrat
Și am plecat… prin univers.
Emilia Dinescu

DURERE
Durere…
Te-ai cuibărit la mine-n piept,
Sălaj, colibă ți-ai făcut,
Îți face chiar multă plăcere
Să stai în trupul meu de lut.
Nu-ți fie frică, nu te izgonesc,
E casa ta, tu ai decis să stai,
E dreptul tău
Și este chiar firesc
Să stai…
Căci alt culcuș nu ai.
Dar m-am decis…
Chirie să-mi plătești,
De nu… să te ascunzi, să nu te văd.
Știu, poate acum tu nu mă crezi,
Dar sunt stăpân pe al meu piept,
Nu te alung, de milă, poate,
Nu te alung, dar te ignor
Și așa trăim noi mai departe
Doar… bucuria ne desparte.
Emilia Dinescu

 LACRIMILE
De mi-aș putea aduna lacrimile
Le-aș transforma în șirag,
Colier de pietre prețioase,
Le-aș purta la gât cu drag.
Că-i de durere sau fericire
Sau bucurie sau chiar necaz
Lacrima-i la fel, se știe,
O perlă albastră sau turcoaz.
E limpede și e curată
Și cu mândrie aș purta
Colierul meu de lacrimi
Reprezintă viața mea.
Emilia Dinescu

 PLICTISEALĂ
M-am plictisit
De citit
Gândurile tale,
M-au plictisit
Ideile tale,
M-au plictisit,
Sunt plictisit
…De tine…
Emilia Dinescu

 PARABOLĂ
Doamne,
Am nevoie de palate
Dă-mi-le, acum, pe toate
Căci, Doamne, eu am un vis
Să trăiesc ca-n paradis,
Să fiu un zeu pe pământ,
Nu să fiu un om de rând.
Da, Doamne… Tu ai promis
Și am auzit că stă scris,
În genunchi să ne rugăm,
La cruce să ne aplecăm,
Să spunem ce ne dorim
Că apoi, sigur primim.
Vreau palate și castele,
Femei multe, maimuțele,
Vreau să am mașini de lux,
Multe vreau să am în plus.
Sunt un om de rând… și atât,
N-am luxul pe acest pământ
Și îți spun ce îmi doresc…
…Ce?!! Vrei să mă pocăiesc?!
Spui că Tu mi-ai dat de toate.
Mă rogi să iau Sfânta Carte?
Vrei în ea ca să citesc?
Vrei ca să mă pocăiesc?!
Da… Doamne, eu recunosc,
Am greșit și sunt un prost
Chiar nimic nu mi-a lipsit
Doar pe Tine te-am rănit
Cu ale mele vreri prea multe
Și dorințe neîmplinite.
Da… Doamne… Tu ai dreptate…
Acum văd… Mi-ai dat de toate,
Lipsuri n-am avut… din contră…
Da… Doamne… ce mi-a lipsit,
E că nu m-am pocăit,
Jertfa Ta nu am primit,
Doamne, eu îți mulțumesc,
Zilnic eu te preamăresc
Căci Tu aspru m-ai mustrat
Și-n lume nu m-ai lăsat.
Te rog, Doamne, să imi dai
Tot ce vrei și tot ce ai,
Să îmi dai și să primesc
Doamne… să mă pocăiesc…
Emilia Dinescu