Intercer – Poezii si editoriale

Pastel de Martie

Şi-a dezbrăcat iarna, mantia-i albă de cleştar
Şi-un alt peisaj, cu soare dulce, în strălucire,
Înveseleşte sufletele, dând Domnului mărire,
Pentru grija purtătoare, slăvindu-i al Său har.

Şi ce scumpă şi iubită e primăvara-n revenire
După o iarnă plină, şi promiţătoare la cântar,
Când holdele-or fi strânse, şi puse în hambar
Asigurând hrana, răsplată a muncii în trudire!

În grija ocrotitoare, a Dumnezeului Preasfânt
Aşa se trece timpul, al anilor număr marcând,
Luând cu ei povestea vieţii lor nemurmurând,
Al fiecărui anotimp, în rânduiala-i pe pământ.

Când bucurii aduc, şi sufletul îl simţi crescând,
Privind la binecuvântări, îţi saltă inima în cânt
Că tot ce vezi, stau prin puterea Viului Cuvânt…
Primindu-le, să nu uităm de-a mulţumi oricând!

Flavius Laurian Duverna

Mama

Nu ştiu când, cum s-a-nceput,
Nici nu pot să îmi dau seama,
Când gângurind făr-să fi vrut
Mi-am exprimat primul salut –
Exclamând serafic: ,,Mama!”

Eram prea mic, să pot să ştiu
Ce va însemna, acest cuvânt,
Dar peste ani pot ca să scriu:
Mi-e drag şi veşnic este viu –
E cel mai sfânt de pe pământ!

Nici-unul nu mi-e aşa de drag
Ca mama, când eu strig la ea…
Când sufletul mi-e trist şi vag,
Când m-aşteaptă seara-n prag
S-o îmbrăţişez cu dor aş vrea.

S-o strâng la piept şi să-i sărut
Mâinele-i dragi, ce-au legănat,
Veghind la patu-mi cu-aşternut
Prin dragostea-i de neîntrecut
Când ,,nani! nani!’’mi-a cântat.

Nu ţin să ştiu, dar mult ’nainte
Făr-a gândi, şi a-mi da seama,
Din dragostea ei cea fierbinte
Mi-a încolţit în mica-mi minte,
Şi-a răsărit cuvântul: ,,Mama!”

De-ar fi necazu-oricât de mare
Prin încercări, de multe de ori,
Cuvantul ,,Mama,’’ mi-e-alinare
Ca-n razele scumpe de soare,
Ca un balsam… din mii de flori.

Flavius Laurian Duverna

Rondel de Mărţişor

Mi-am adus aminte, Mamă,
Căci ziua de-azi, e Mărţişor,
Şi pentru-al inimii-ascuns dor
Nu puteam să nu ţin seamă!

M-ai crescut cu griji şi teamă
Şi de respect mă simt dator,
Şi mi-am adus aminte Mamă,
Căci ziua de-azi, e Mărţişor!

Privind cum anii se destramă
Şi chipu-ţi schimbă-ncetişor,
Mă prinde-un sunet trecător
În glas duios care mă cheamă,
Şi mi-am adus aminte, Mamă,

Căci ziua de-azi, e Mărţişor!

Flavius Laurian Duverna

Rondel de-Întâi de Martie

Cu ziua cea de Mărţişor
Şi Primăvara, a-nceput! …
Chiar de gerul a crescut,
Dar soarele-i promiţător.

Răzbate aşa, strălucitor,
Arătându-ne c-a apărut
Cu ziua cea de Mărţişor,
Şi Primăvara, ca-nceput.

În timp ce totu-i visător
Şi se-nscrie: „timp trecut”
Vin amintiri, ce am avut
Umplând sufletul de dor,
Cu ziua cea de Mărţişor,

Şi Primăvara, ca-nceput.

Flavius Laurian Duverna
01 martie 2018

Prin ochii tăi mai bună-i lumea,
și tot ce-i aspru pare lin,
întunecimi dau strălucirea,
și zâmbet faci din greu suspin.

Sub ce-i diform vezi frumusețea,
în cel ursuz – om delicat,
sub riduri afli tinerețea,
dușmanul – frate-adevărat.

Pustiul plin e de izvoare,
când treci e totul feerie,
și îndulcești ape amare,
iubești și speri, tu, Poezie!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Ecou de ger Siberian

Pe-ale Crivăţului aripi, ne-a sosit în acest an
Chiar către sfârşitul Iernii, gerul cel Siberian
Punând zăpada în straturi, drumuri a acoperit
Troiene lângă troiene, ce se-ntind la nesfârşit.

Alb este peisajul tot, un ocean plutind în zare
Peste el norii îşi cerne, poate ultima ninsoare,
Gata fiind Februarie, să-şi-ncheie al său timp
Luând sfârşit ultima lună, din al Iernii anotimp.

Deşi zăpada-i cam multă, gerul se va potoli
Căci zilele cresc mereu, şi soarele-o va topi,
Calea de a pregăti, primei luni de Primăvară
Ce în verde-nmiresmată, va apare peste ţară.

Să-i urăm numai de bine, ca la anului Regină
Ce preface ţara toată, într-o mănoasă grădină,
Ce trezeşte-n suflet dorul, de-a trăi în bucurie
Pregătiţi a fi în Domnul, pentru marea veşnicie.

Flavius Laurian Duverna
27 februarie 2918

Cetate Prea Sfântă!…

Cetate Prea Sfântă, înveşmântată în rubine
Ca o piatră scumpă de iaspis şi mărgăritare,
Eşti cetatea cea nouă a prea-mărirei Divine
Cu-aureola cerească-n veşnica-i sărbătoare
Pentru Domnul pregătită la nunta cea mare!

Eşti cetatea-n vremi cântată de cei oropsiţi
Ce prin veacuri, te-au aşteptat mult şi dorit,
Să te vadă-n splendoare, fiind etern fericiţi
De veşnica-ţi frumuseţe, ce ei au nădăjduit,
În viaţa lor peregrină, pe unde au pribegit.

Eşti cetatea cea sfântă, cu străzi sclipitoare
Construite din aur, pentru toţi cei mântuiţi,
Pentru acei peregrini fără odihnă sub soare
Loviţi-n-cercări şi ispite, de cel rău hărţuiţi,
Dar care n-au fost învinşi şi de păcat biruiţi.

Eşti cetatea iubită, pentru pământul cel nou,
Superbă metropolă-n guvernarea cea sfântă!
De la tronul Divin, al Dragostei veşnic ecou,
Va traversa Universul, ce existenţa îşi cântă
Că păcat nu mai este şi puterea-i, e-nfrântă.

Eşti cetatea cea scumpă, cu râul lin de viaţă
Ce izvorăşte din Tronul cel sfânt de domnie,
Care curge perptuu, care-n orice dimineaţă
Înveseleşte pe oameni, ce vor simţi bucurie,
Trăind viaţa cea veşnică, în pace şi armonie.

Eşti cetatea promisă cu doritul pom al vieţii,
Cu fructele-i rodite şi coapte în fiecare lună,
Din care mâncând, ca şi-un elixir al tinereţii
Cei mântuiţi veşnic, se vor bucura-mpreună
În timp ce corzile harfelor, de imnuri răsună.

Flavius Laurian Duverna

Creatorul…

E Dumnezeu cel bun şi sfânt
Cel care viaţa, El mi-a dat –
În planul Său când m-a creat
Din fragilul şi cald pământ
Spre slava Sfântului Cuvânt,
Când El peste mine-a suflat.

E Dumnezeu cel sfânt şi bun
Ce-n dragostea mare-a voit
Ca din pământ, să fiu zidit
Prin voia Sa de-Atotstăpân
Spre slava Lui, ca să rămân
Ca om ce-am fost însufleţit.

E Dumnezeul sfânt şi mare
Acel care prin Sfântul har –
Transpus în Jertfa din Calvar
Mi-dat prea scumpa liberare
Din moartea prin neascultare
Şi m-a-nfiat, prin Hristos iar.

Flavius Laurian Duverna
25 februarie 2018

Odă lucrării Divine

Iubesc Doamne-a Ta lucrare
Ce-ai hotărât-o prin creare,
La care atunci când meditez
Eu viaţa-mi Ţie-Ţi datorez,
Prin marea-Ţi milă iubitoare
Şi dragostei nespus de mare!

Iubesc Doamne-a Ta lucrare
Cu cerul ei şi mândrul soare,
Ce-n raze de-aur, încălzeşte
Pământul, ce-ntruna rodeşte
Belşug de hrană-n viaţa dată
Acestei lumi ce-a fost creată.

Iubesc Doamne-a Ta lucrare
Ce o revăd prin contemplare
În nopţi de har cu lună plină,
Cu stelele-n slava-Ţi divină
Ce-n tremur tandru-n licărire
’Mi ’nalţă spiritul în liniştire.

Iubesc Doamne-a Ta lucrare
Făcută-n dragostea cea mare,
Că Tu-ai creat această lume
Prin Sfânta Ta înţelepciune –
Şi n-ai lăsat-o morţii în plată
Ci-n Fiul Tău, a fost salvată!

Flavius Laurian Duverna
23 februarie 2018

Te aștept, primăvară, să vii,
Drumul ți-e cu flori înmiresmat,
Uimitor văl în culori prea vii,
Cânt de păsări vesel, minunat.

Soarele-ți zâmbește iubitor,
Un zefir te cheamă la joc nou,
Iar albinele-au format un cor,
Sub al dragostei subtil ecou.

Muguri mici azi vor primi semnal,
Printre ei când ai să treci cu drag,
Înflorind cu toții triumfal,
De frumos să amuțești în prag.

Să aduci bucurie, lumini,
Re-nvierea speranței în noi.
Credința profundă, ochii cei fini
Zărind alt Pământ, lucruri noi.
––––––––-
Laudă, mărire, mulțumiri,
Pentru har și verde anotimp,
Domnului ce-mparte fericiri
Celor mai mici – boabe de nisip! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie