Intercer – Poezii si editoriale

Paginile sfinte pline de durere
Consemnează simplu multe tragedii.
Tineri plini de viață, pradă morții rele,
Au căzut deodată, alții – mici copii.

Vai câtă mâhnire este adunată
În tăcere-adâncă, plânge mult Adam…
Înzecit străpunsă și-apoi sfâșiată
Inima lui Iov suferă cu calm…

Nicio-ntunecare, nicio răzvrătire,
Avraam nu lasă nici cel mai mic semn,
Pe fața-i bătrână să aibă ieșire,
Ascultă porunca, tragicul îndemn.

Fiul promisiunii tace lângă tată.
Au părut ca anii zilele de drum.
Credința adâncă e greu încercată,
Speranțe și vise au trecut ca fum…

Haina-nsângerată, ca de niște fiare
L-a zdrobit pe Iacov cel părtinitor,
Zile de tristețe vin foarte amare,
Lacrimi nesfârșite cu atâta dor…

Țipă de durere David în cetate,
În pădurea deasă fiul său muri.
A uitat trădarea și ce nedreptate
Absalom făcuse fără a roși.
––––––––
Străpunsă-i Iubirea pe crucea rușinii,
Pe Fiul de Tatăl, păcatul enorm
Vrea-n veci să-I despartă, dând amarul vinii
Și inima frânge Divinului-Om.

În întuneric dens, Tatăl prezent e trist,
Cu îngeri sfinți ce-s gata de slujire.
Neștiind nu-i nicio mângâiere pentru Hrist,
Nimeni cu El, e-ascuns de-orice privire…

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Sublimul Standard

Pe traseul gândurilor înspre cer cugetătoare,
Care zboară zilnic, prin credinţă, tot mai sus,
Vreau odată, ca s-ajung acolo, unde e Isus,
În cetatea cea mai scumpă, veşnică în Soare
Gătită şi-ncununată, cu-aură de sărbătoare.

Şi-n lumina ei de iaspis, străvezie şi măreaţă
Să îmi satur sufletul, gustând din făgăduinţi,
Şi uitând trecutul, ce-a fost plin de suferinţi,
Să mă scald în razele-i, raze sfinte de viaţă
În bucuria cea sacră, ce-mi va stărui pe faţă.

Şi să-l întâlnesc acolo, pe puternicul bărbat,
Cel ce-a fost întâiul luat la cer de pe pământ,
Pe Enoh, patriarhul, ce-a ascultat de Cuvânt,
Care trei sute de ani, cu Dumnezeu a umblat
Arătând că-i cu putinţă, într-o lume de păcat.

Să mă bucur, în cetate, de întâlnirea cu Ilie,
Marele profet, ce-a fost înălţat la Dumnezeu,
Într-un car de foc, care-a apărut instantaneu
În vârtejul cel de vânt, să-l ducă în veşnicie
Să fie între bătrâni, pe un scaun de domnie.

Să întâlnesc acolo, pe acei, veneraţi bătrâni,
Douăzecişipatru, pe scaunele lor de domnie,
Ce înalţă o cântare nouă, şi în sfântă bucurie
Aruncându-şi la picioare, jos, ale lor cununi
Îşi aduc prinosul inimii, în sfinte închinăciuni.

Care-I dau slavă, cinste şi-nchinare Mielului,
Pentrucă în jertfa-I sfântă ne-a răscumpărat,
Şi ne-a întins o punte peste abisul de păcat,
Ca astfel, să ne mântuiască, prin sângele Lui
Fiind pe crucea Jertfei, semnul legământului.

Să mă bucur de Isus, Mare Preot şi Împărat,
Cel ce-n planul de răscumpărare, S-a jertfit,
Ca s-aducă iaraşi, cerul şi pământul oropsit,
La sublimul standard, ce-n iubire le-a creat
Spre slava Sa-n glorie, -n Universul minunat.

Flavius Laurian Duverna

Doi frați ne vizitează foarte des
În ziua sfântă de-nchinare.
Fanaticul și formalistul țes
Pânze-capcană cu răbdare.

Independență cer și libertăți,
De fapt fărâmițare cruntă…
De ce să mai studiați ca-n alte dăți?
Totu-i maculatură multă!

Nu dăruiți și nu înapoiați
Partea lui Dumnezeu deoparte!
Răsună glas înșelător de frați.
Proiectele să stea departe!
–––––––
Ești tu femeia luptătoare azi?
Unde sunt cei ce plâng, se roagă?
Unde-s stegarii ce nu vor să cazi?
Unirea, dragostea ce leagă?
–––––––
Ia-ți timp mai mult să Îl cunoști pe El,
Credința ta astfel va crește,
Roagă-te mult, lucrează-n orice fel,
Isus, Mireasa Își iubește!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Rondelul Cerului cu Stele

La cerul vast. . . cu mii de stele
Privesc spre bolta cea albastră
De unde-aici, în lumea noastră
Ades Doamne, gândesc la ele.

Când din neant făcut-ai schele
Le-ai aşezat, ca flori în glastră,
La cerul vast. . . cu mii de stele
Privesc spre bolta cea albastră.

Privesc cum stau fără proptele
Dovezi de forţa-Ţi cea măiastră
Ce angajează mintea noastră,
De-a tot gândi, la toate cele –
La cerul vast. . . cu mii de stele

Privesc spre bolta cea albastră.

Flavius Laurian Duverna
15 februarie 2018

Acasă înseamnă brațe deschise,
Căldură, iertare, nu ești judecat,
Odihnă, iubire, cămin ca în vise,
Lumina-i aprinsă, cu drag așteptat.

Acasă e locul unde-ai fost născut,
E graiul, pădure, munte și mare,
Sunt oameni-copii lângă care-ai crescut,
Cu care te bucuri de sărbătoare.

Biserica ta – un alt fel de-acasă,
E loc minunat în care-ntâlnind
Pe Domnul iubit și frații la masă,
Un crez, o speranță, misiunea iubind.

Răsplata vieții cu Isus te-așteaptă,
Locui-vei pururi pe un Nou Pământ,
Mereu acasă dup-o luptă dreaptă,
Fruct și apă vie de la Domnul luând. Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Iubire-n veci de veci virgină!

Iubire-n veci de veci virgină,
Flacără Sfântă a Domnului,
Tu pentru mântuirea omului
Datu-Ţi-ai viaţa cea Divină
Să speli în sânge a lui vină!

Ai fost ca moartea mai tare
Şi-ai biruit-o, sus la cruce
Prin susurul cel lin şi dulce,
Arătând. . . cât eşti de mare,
În forţa-n veci nemuritoare!

O, Iubire Sfântă-n învierea
Neprihănită a salvgardării,
Sus la Golgota crucificării –
Unde-ai răbdat înjunghierea
Ai spulberat morţii puterea!

În cripta tristului mormânt
Nu ai putut fi, ştrangulată –
Ci-n slava-n glorie, arătată,
Te-ai înălţat, la Tatăl Sfânt
În proslăviri, de pe pământ!

Te-ai dus Jertfa s-o prezinţi
La Tronul Sfânt de domnie
Asigurând pacea-n veşnicie,
Prin marea luptă, în biruinţi
Prin crucea grea în suferinţi!

Flavius Laurian Duverna

Rondel de Aşteptare ( 5 )

Te aşteptăm, Doamne să vii
S-aduci cu Tine, mântuirea
Cea mult dorită prin vestirea
De către-ai Tăi sinceri copii!

Din cerul scump de bucurii
Şi-unde domneşte fericirea,
Te aşteptăm, Doamne să vii
S-aduci cu Tine, mântuirea!

Trecuţi în har, spre veşnicii
Prin Jertfa sacră-n izbăvirea
Ce-adusu-ne-a neprihănirea
În slava mare-a sfintei glorii,
Te aşteptăm, Doamne să vii

S-aduci cu Tine, mântuirea!

Flavius Laurian Duverna
13 februarie 2018

Pastel de Februarie

În veşmânt bogat de-argint, a trecut Ianuarie
Îmbrăcată în strai alb, a anului mândră crăiasă,
Şi pământul l-a-nvelit ‘n-a sa haină de mătasă
Cu albul ei imaculat, extins până la Februarie.

Mai micuţă fiind în zile, cu încrederea deplină
A primit Februarie, sarcina, dar nu cu jelanie,
Şi-o va duce mai departe-n final de campanie,
Trecând-o cu uşurinţă, năzuind înspre lumină.

Sub aşternutul cel cald, al zăpezii cea bogată
Pentru ca în primăvară, să-şi ia forţa în avânt,
Grâul ce e semănat seva-şi trage din pământ,
Nu îşi doarme existenţa, ci din brazda adulată,

Fiind în prag de creştere, -n line adieri de vânt
Va începe dezvoltarea, către pâinea aşteptată,
Şi când la masă-n iubire va fi rumenă şi coaptă,
Menirea-şi va împlini prin grija Celui Prea Sfânt.

Flavius Laurian Duverna

La hotar de vremi…

La hotar de vremi ajuns-am
Când Doamne, a Ta venire,
– I mai aproape ca oricând
De cea mai sfântă împlinire,
Prin slava-Ţi în preamărire
Când vei reveni-n curând!

La hotar de vremi ajuns-am
Când Doamne venirea Ta,
Se-arată prin multe semne
Toate spre-a ne deştepta,
Ca viaţa, spre-a ne-ndrepta
Spre iubire, să ne îndemne.

La hotar de vremi ajuns-am
Şi Doamne-n rugă strigăm,
Ca să ne-aduci mântuirea
Ce cu dor, mult aşteptăm,
Cu Tine, pe Tron să stăm
Preamărind în veci mărirea.

Şi-Ţi aducem Doamne, slavă,
Glorie sfântă, şi-nchinare,
Căci pe crucea-n răstignire
Ne-ai adus răscumpărare
Prin Dragostea Ta cea mare,
Ce-a ajuns, pân-la Jertfire.

Flavius Laurian Duverna

Îl voi vedea pe Tatăl…

Îl voi vedea pe Tatăl meu
După viaţa aceasta-n care,
Cu firea-mi mă lupt mereu
Trecând timpul de cercare,
De-a-mi forma un caracter
Demn să merg cu el la cer.

Prin Hristos, mi-a pregătit
În dragostea-I neînvinsă
Un loc scump, prea fericit,
Ce-n dorinţa mea aprinsă
Aş vrea să-l văd în curând
Drept mulţumire, cântând.

Îl voi vedea pe Tatăl Sfânt
După ce-mi va lua sfârşit
Testul probei prin Cuvânt
Dovedind, că L-am păzit,
Şi că-Ndrumător mi-a fost
Ca şi-o stâncă de-adăpost.

În vremuri de grea furtună
Când corabia-mi pe valuri
În larg, era gata să apună
Şi când împinsă la maluri
Ar fi fost de tot sfărâmată,
Atunci ea mi-a fost salvată.

Îl voi vedea pe Tatăl bun
Cel ce-n grija Sa am fost
Ca-n timp greu să fiu imun,
Pus prin grija-I l-adăpost –
După ce-oi trece cercarea,
Prin Isus s-obţin salvarea.

Să mă bucur de întâlnirea
Scumpă cu-al meu Creator,
Cel ce mi-a dat mântuirea
Din starea-mi de muritor,
Prin dragostea-n Fiul Său
Viaţa-nvingând pe cel rău.

Flavius Laurian Duverna