Intercer – Poezii si editoriale

33. MULȚUMIRE
Îți mulțumesc, Tată, că deși multe am greșit,
Tu atât de mult pe mine m-ai iubit,
Încât ai trimis pe unicul Tău Fiu
Ca să moară în locul meu.
Și locul meu pe cruce a luat
Și astfel eu, acum, sunt cel salvat,
De aceea, Tată, eu îți mulțumesc
Și de păcate, Tată, mă căiesc.
Emilia Dinescu

1550. GÂNDURI
Afară plouă, dar picturii se strâng la mine-n piept,
Sunt lacrimi adunate, din suflet încă aștept,
Privirea spre albastru senin mereu îndrept,
Mă rog în așteptare să fiu mai înțelept,
Că viața e reală, nu este un concept
Și trebuie, în viață, să lupți și să fi drept,
Fiindcă tu ai un suflet, în suflet ești adept,
Nu unei teorii și nu unui concept,
Ci unui Tată sfânt ce este înțelept,
Este din veșnicii, mereu un Tată drept.
Emilia Dinescu

1549. NOAPTE DE CATIFEA
Nu pot să dorm, privesc, luna dansează,
Pământul îl păzește, pe noi azi ne veghează,
Se unduiește o cracă și luna a lovit,
De ascunde după nori și eu m-am zăpăcit.

În noaptea fără lună, o draperie grea
Transformă întunecimea în simplă catifea,
Îngenunchez în rugă, vorbesc cu Dumnezeu,
Apoi, cu mulțumire, mă pun în patul meu.
Emilia Dinescu

1548. CÂND ÎNGERII SUNT FULGI DE NEA
Când îngerii sunt fulgi de nea,
Simți inima că vrea să stea,
O bucurie te inundă,
Nu vrei ca nimeni să audă.

Să cadă fulgii pe pământ,
E diafan, dar am un gând,
Curând, chiar îngeri vor veni,
Pe cer cu toții îi vom zări.

Ne bucurăm de fulgii mii,
Vom avea multe bucurii,
Dacă aici ne bucurăm,
Când vine Domnul, explodăm.

Un zbor de fulgii e minunat,
Cu zbor de îngeri confundat,
Un zbor de îngeri e sublim,
Mai mult de atât ce să dorim?!…
Emilia Dinescu

1547. DORINȚĂ ȘI VIS DE DECEMBRIE
Îmi place să visez și visele-s frumoase,
Dar și să am doar visuri prețioase,
Când iarna vine, albă cu fulgii argintii,
E timpul de visare și vreau a-mi aminti.

Îmi amintesc trecutul, dar numai ce-i frumos,
Că-mi place să rețin tot ce a fost duios,
Nu sunt pretențioasă, asta-i visarea mea,
În galaxia albastră aș vrea să fiu o stea.

Nu spun că iubesc iarna, mă tem puțin de ger,
Dar iubesc puritatea ce aduce, nu-i mister,
Îmi place să visez, prin geamul plin de gheață,
În mintea mea văd totul și văd o altă viață.

E timpul de visare, căci iarna e la ușă,
Nu vreau să mă retrag sau să rămân pe tușă,
Eu stau în așteptare, îl aștept pe Hristos,
E visul meu, se pare, e visul meu frumos.
Emilia Dinescu

1546. DESPRE FLUTURI… ALTFEL…
Simțim fluturi în stomac atunci când ne îndrăgostim,
Dar nu spunem c-avem fluturi fiindcă știm precis, iubim,
Să iubești este fantastic, mai ales de ești iubit,
Sper că nu par mai obraznic, fluturii s-au întâlnit.

Tot cu fluturi se compară omul când e zăpăcit,
Cică umblă-n a lui minte mii de fluturi, au roit,
Dar nu vrea să recunoască că e om mai fluturatic,
Cică e un om hazliu, poznaș, dacă vreți, simpatic.

Când un copil ni se naște, spunem că e fluturaș,
Deși pruncul n-are aripi, poate fi și îngeraș,
Fluturii și îngerașii viața noastră împlinesc,
Ca părinți ne dorim fluturi, fluturii ne întineresc.

Eu cu-n fluture compar viața mea puțin mizeră,
Ca omida în cocon, viață mea în altă eră,
Dar speranța s-a ivit, viața am luat în piept,
Aripile colorate le-am deschis, am zburat drept.

Fluturele e simpatic și trăiește bucuros,
Nu se teme de furtună, nu vezi fluture fricos,
De aceea ia-l exemplu, fluturaș să fi mereu,
Căci ești om și ești iubit, ești copil de Dumnezeu.
Emilia Dinescu

1545. MÂNDRIE ROMÂNEASCĂ ÎN FIECARE SUFLET
Mândrie românească în fiecare suflet,
Când se întorc acasă, în inimă au zâmbet,
Deși mulți au plecat, au o apartenență,
În suflet sunt români, se simte a lor absență.

Cu tricoloru-n suflet muncesc în țări străine,
Amară este apa, cu amar câștigă o pâine,
Cu lacrimi de iubire vorbesc cu cei de acasă,
În suflet sunt români și de ai lor le pasă.

Mereu am fost uniți, chiar dacă a fost greu,
Am stat în unitate cu al nostru Dumnezeu,
Simțim chemarea sfântă de a sta la ce e scris,
Mândria românească din suflet nu s-a stins.

În suflet s-au strâns multe, dar stăm în unitate,
Unii muncesc în țară, mulți în străinătate,
Avem un tricolor cu care ne mîndrim,
Suntem români de-a pururi și țara ne-o iubim.
Emilia Dinescu

32. RUGĂCIUNE
Cad frântă la piciorul crucii unde, Doamne,
Ar trebui s-atârn doar eu și al meu păcat,
Dar Tu primit-ai moartea mea și a mea vină
Și ai murit ca eu, un păcătos, să fiu salvat.
Te rog, m-ajută să văd a Ta jertfă,
În tot ce fac și-n tot ce împlinesc,
Să nu-mi doresc o viață mai ușoară,
Să vreau cu Tine și prin Tine să trăiesc.
Emilia Dinescu

1544. ROMÂNIA DIN BALADE ȘI LEGENDE
România din balade și legende nu mai este, a apus,
A rămas doar o poveste ce s-a dus,
În trecut era magie, bunătate și respect,
Dacă încerci ca să fi bun azi ești suspect.

Am uitat că ne-au crescut bunicii, azi sunt bătrâni,
Ne-au crescut frumos și bine, cu povești despre români,
Tradiție, sacrificiu, dragostea îi însoțeau,
Munceau din zori până-n seară, nu cârteau.

Se așezau la gura sobei, întrepătrundere vedeam,
Între glume spuse tainic și gânduri ce le rosteam,
Nu exista răutate, nici vorbe fără magie,
Chiar dacă aveau puțin, împărțeau cu bucurie.

România din balade și legende nu mai este de demult,
Dar și azi la gura sobei eu poveștile le ascult,
Nu mai sunt bunicii noștri, doar poveștile au rămas,
Aș da timpul inapoi, doar o clipă, doar un ceas.
Emilia Dinescu

1543. GÂNDURI
Când este sărbătoare, în straie românești
Pe toți bătrînii noștri pe stradă îi întâlnești,
Ei poartă cu mândrie în piept o moștenire,
Tradiție în sânge, folclor au în simțire.

Și eu mă simt româncă, vorbesc doar românește,
Eu sper în versul meu că asta se zărește,
Dar merg mult mai departe, mă îndrept spre rădăcină,
În autenticitate doar inima suspină.

Aici eu sunt româncă și nu-mi doresc altfel,
Ni se scurtează timpul, mai e puțin, nițel,
Spre patria cerească eu chiar doresc să plec,
În fața lui Hristos, mereu să mă aplec.
Emilia Dinescu