Intercer – Poezii si editoriale

1542. GÂNDURI… SUB CERUL ROMÂNESC
Sub cerul românesc, vise și doruri adunate,
Sunt râuri de speranță în lacrimi înșirate,
Privesc spre infinit, chemare îmi doresc,
Doresc ca în văzduh pe Domnul să-l zăresc.

Mulți nu mai sunt acasă, căci au plecat în lume,
A lor destin pribeag nu poate să-i îndrume,
Nu au văzut lumină în al lor ideal
Și luptă prin străini pentru ceva real.

Eu n-am plecat din țară, dar și eu îmi doresc,
Doresc profund, din suflet, deja călătoresc
Spre patria cerească, un drum în infinit,
Sub cerul românesc, aștept umil, smerit.
Emilia Dinescu

31. RUGĂCIUNE
Tată, cad la picioarele Tale și-ți mulțumesc
Pentru tot ce mi-ai dat; și-ți mulțumesc pentru darul ceresc,
Îți mulțumesc, căci Isus a murit în locul meu
Și a purtat coroana, crucea… El… divinul Dumnezeu.
Te rog, Doamne, mă ajută să accept voia Ta,
Să văd ce-i bun în jur, să văd eu mâna Ta,
Și să primesc ca dar ce vrei să-mi dai,
Că știu, Părinte Bun, că am un loc în rai.
Emilia Dinescu

30. HAINE DIVINE
Precum crinul ce înflorește de un alb imaculat,
Așa Domnu-i pregătește haina celui înviat,
Și una albă ca zapada creștinului preschimbat,
Domnul pregătește totul; totul gratis, El ne-a dat,
Doar să credem că murit-a pentru noi și a noastră vină,
Să primim în dar o jertfă și o cruce și lumină,
Căci acel ce a cunoscut și veni-va cu a sa vină,
Tot păcatul i-a fost șters; să trăiască în lumină.
Emilia Dinescu

29. RUGĂCIUNE
Doamne, îți mulțumesc pentru ploaia
Ce se revarsă, astăzi, pe pământ,
Căci razele de soare vor veni curând
Și vor rodi grădinile… cu de toate,
Legumele vor crește; dar… vor crește buruienile,
Dar nu-i nimic; încetișor vom smulge tot ce-i rău
Și vom distruge pălămidă, mărăcine.
Doamne, îți mulțumesc pentru binecuvântările
Ce le reverși Tu, din belșug, asupra noastră,
Dar te rugăm, Părinte, ca de rodul
Ce-n inimi crește, nu va fi divin
Să-l smulgi, Părinte, să nu-l lași să crească,
Ci să-l distrugi, Tu, cu nuiaua Ta deplin,
Căci noi dorim, ca-n veci, cu Tine-n paradis să fim.
Emilia Dinescu

28. RUGĂCIUNE DE MULȚUMIRE
Precum stropii reci de ploaie pe pământul însetat,
Așa-s binecuvântările ce peste noi s-au revărsat,
De aceea, Doamne sfinte, imn de slavă înălțăm
Și smeriți în adorare, azi, cu toții ne plecăm.
Mulțumiri ți-aducem, Doamne, că Tu rugi ai ascultat
Și cu toate ce greșit-am, am venit și ne-ai iertat,
Mulțumim și pentru ruga pe care n-ai împlinit,
Căci Tu le cunoști pe toate, începutul și sfârșit,
De aceea, Doamne sfinte, ne plecăm și-ți mulțumim,
Căci noi ne dorim prea multe și mereu la Tine venim
Și îți cerem… și ne zbatem să avem ce am cerut,
Dar mă întreb, oare știm, Doamne, ce am cerut și ce am vrut?….
Emilia Dinescu

27. RUGĂCIUNE
Îmi adun gândurile rătăcite și sentimente irosite,
Mi le adun, Doamne, și vreau să le arunc,
Căci am decis, acum, că îmi ajung
Doar gândurile și iubirea ce sunt sfinte.
Te rog, Doamne, umple-mă cu gândurile Tale
Și ajută-mă să fiu un vas de lut curat,
Preschimbă-mi inima de piatră în carne
Și ajută-mă, o, Doamne, ca voia Ta să fac.
Emilia Dinescu

26. DIN DRAGOSTE
Închid ochii și mă gândesc la mine,
La mine, la trecutul ce am avut,
Oh, Doamne, ce m-aș face fără Tine,
Căci multe rele-n viață am făcut.
Am fost departe, departe de Tine,
Dar Tu, de mine, nu te-ai depărtat,
Deși eram un spin, un mărăcine,
Tu pe ale Tale palme m-ai purtat.
Am rătăcit și am umblat aiurea,
Deși Tu mă chemai cu susur blând,
Și tot greșind, îți provocam durerea,
Dar Tu stăteai la inima-mi bătând.
Și m-ai strigat pe nume întotdeauna,
Nu m-ai lăsat și m-ai strigat melodios,
Iar eu, cel rătăcit, plecam întruna
Cât mai departe… dar Tu ai fost victorios.
Ai luptat pentru mine și-n locul meu,
Și ai în palme scris numele meu,
Oh, Doamne, vin acum să-ți mulțumesc,
Dar nu știu cum; cuvinte nu găsesc.
Te rog, Doamne, adună lacrimile mele,
Căci eu vreau doar să-ți mulțumesc cu ele,
Sunt lacrimi calde, pline de iubire,
Iubire pentru Tine, căci m-ai iubit pe mine.
Emilia Dinescu

1541. FRIGUL SE OPREȘTE ÎN POEZIE
Când frigul se lovește de rimele ce-s scrise,
Întrepătrundere-n cuvinte și sentimente zise,
Este magie pură, căci frigul se topește,
În versuri, poezie chiar frigul se încălzește.

Nu vreau fragilitate să am printre cuvinte,
Ci vreau să fiu lumină, vorbesc de cele sfinte,
Când stau să mă gândesc, simt numai nostalgie,
În suflet este loc de pur și de magie.

Când frigul se oprește în mijlocul unei poezii,
Întrerupere găsești, nu-i loc de fantezii,
Citește printre rânduri, căldură întrepătrunsă,
Întotdeauna rima prin versuri e ascunsă.

Și frigul s-a încălzit, magie aduce versul,
Poetul, chiar de-i singur, străpunge universul,
Vorbește din preaplin, lumină și căldură,
Găsești în poezie, fragilitate pură.
Emilia Dinescu

1540. RUGĂCIUNE PENTRU BOLNAVI
Venim uniți în rugă și vrem să fim salvați,
Suntem o grupă mică, suntem cu toții frați,
Mulți astăzi suferim că boala s-a înmulțit,
Avem liste, bolnavii în rugă i-am rostit.

Sunt listele prea lungi, sunt tineri și bătrâni,
I-aducem azi în rugă și vrem să îi alini,
Durerea este cruntă și suferința-i mare,
Când boala ne lovește, ne temem de încercare.

Spitalele sunt pline și boala este grea,
E timpul de pe urmă și lumea este rea,
Mulți au fost părăsiți în suferința lor,
Ajută-i ca să simtă că le ești ajutor.

Ești Medicul suprem, la Tine ne rugăm,
Îți cerem vindecare, îți cerem și sperăm,
Dar voia Ta să fie, vrem pacea Ta divină,
Chiar dacă-i suferință, vrem să ne fi lumină.

Nu știm ce este bine, strigăm în rugăciune,
Noi suferim prea mult, pe liste nu sunt nume,
Sunt copilași plăpânzi loviți de handicap,
Loviți de boala cruntă, eu lacrimi multe scap.

Am cunoscut durerea, bolnavă sunt și eu,
Eram copil micuț, strigam la Dumnezeu,
Am suferit nespus și știu că-i dureros,
Să fi copil bolnav, să pari pretențios.

Sunt mulți bolnavi în lume și ei nu te cunosc,
Au auzit Cuvântul, dar nu te recunosc,
Ajută-i să dorească să vină la credință,
Să înțeleagă totul, chiar dacă-i suferință.

Nu înțelegem multe atunci când suferim,
Dar vrem să stăm cu Tine, de Tine ne lipim,
Tu ești salvarea noastră, ne ești Mântuitor,
Îți mulțumim din suflet că ne ești Salvator.
Emilia Dinescu

1539. ÎN CAMERA DE SUS
Suntem poporul Tău, strigăm în rugăciune,
Dorim a Ta putere, dorim a Ta minune,
Dorim Cuvântul Tău să fie călăuză,
De nu vorbim de Tine, nu avem nici o scuză.

Nu toți suntem școliți, dar toți putem vorbi,
Vrem să ne dai putere, Cuvântul a sorbi,
Și să vorbim de Tine prin fapte, cu credință,
Căci faptele vorbesc de a noastră cunoștință.

Nu toți putem pleca în lume să vorbim,
Suntem o grupă mică, în rugă ne unim,
Strigăm în rugăciune, sunt mulți ce duc Cuvântul,
Ajută-i să lucreze, să are tot pământul.

Noi ne rugăm fierbinte ca cei ce însămânțează,
Să are cu credință, rămâi cu ei, veghează,
Sămânța să încolțească, s-aducă rod bogat,
E timpul de pe urmă, nu mai e timp de stat.

În lanțul rugăciunii aduc orașul meu,
Mă rog pentru vecini, te am ca Dumnezeu,
Aș vrea să fiu lumină, o schelă către Tine,
Orașul meu n-aș vrea să fie doar ruine.

Mă rog și pentru țară, sunt mulți plecați afară,
Mănâncă pâinea aspră, poporul să nu moară,
Aș vrea să fie sete și foame de Adevăr,
Comoara e-n Cuvânt și Biblia e cufăr.

E timpul de pe urmă și răul a încolțit,
Veninul și durerea prea mult s-au înmulțit,
E ură rasială, e răutate multă,
Te rog, ascultă ruga, te rog, Doamne, ascultă.

E multă răutate, iubirea se sfârșește,
Citim, ce e-n Scriptură, chiar astăzi se împlinește,
Nu vrem ca să cârtim, orice s-ar întâmpla,
Să stăm în rugăciune și cerul a contempla.

În camera de sus noi ne rugăm mereu,
E timpul rugăciunii, acum mă rog și eu,
Ne agățăm de Tine și stăm în așteptare,
Chiar dacă nu e soare și este încercare.
Emilia Dinescu