De dincolo de zări albastre
De dincolo de zări albastre…
De dincolo de zări albastre, din spaţiul cel nemărginit,
De dincolo de sori şi stele, de largi sisteme, în infinit,
De-acolo Doamne-n îndurare, ruga mea să îmi asculţi
Când sufletul, doritor strigă, pe calea vieţii să m-ajuţi
Din valea plângerii amare, să zbor în sus înspre zenit!
Meditând la marea-Ţi Jertfă, depusă pe-al crucii-altar
Mă plec în sfântă reverenţă, nădăjduind în al Tău har,
Ca să-mi aducă mângâiere, ca să-mi aducă consolare
Să mă-ntărească în credinţă, cu forţele-mpotrivitoare
Să pot să merg încrezător, spre-al pătimirii viu Calvar!
În lupta crâncenă cu firea, cu poftele-i, care tot cresc
Doamne bun, să-mi dai putere prin Duhul să biruiesc,
S-ajung la standardul înalt, la ţinta aceea de-a fi sfânt
Desăvârşit în sfera noastră, după modelul din Cuvânt,
Pe drept să fiu numit un fiu, al Tatălui cel sfânt ceresc!
Având acum favoarea sfântă, prin planul de mântuire
Ce-n Jertfirea din Golgota, şi-a găsit scumpa împlinire,
De-a cunoaşte taina ascunsă cea de veacuri anunţată
Pentru-a obţine-n veci iertarea prin neprihănirea dată,
Doamne sfânt, pentru salvare, Ţi-aduc laude-n mărire!
Şi n-oi sfârşi nici-odată, izvoru-acesta al recunoaşterii
În faţa Dragostei sublime, că ziua mare, a întoarcerii,
De la-ntuneric la lumină, şi din păcat, la starea sfântă
În suflet mi-a pus speranţa, iar inima-mi saltă şi cântă,
C-am în faţă un ideal nou, al reînnoirii, şi-al prefacerii.
Căci numai astfel voi putea, să trec de zările albastre
În spaţiul cel nemărginit zburând liber spre-alte astre,
Spre-acele lumi şi-alte sisteme, cu alţi sori din veşnicii
Ce toate-or descoperi mistere, lucruri noi, în bucurii,
Fiindcă Dragostea la cruce, a şters păcatele noastre.
Flavius Laurian Duverna
