Conversatie
Conversatie
M-am hotarat sa plec azi de acasa
Fara sa stiu ce fac si spre unde ma-ndrept;
Am luat ceva lucruri cu mine,
Ma-ndrept grabit sa prind primul tren.
Imi scot repede banii si caut sa-mi iau un bilet,
Insa o doamna draguta ma-ntreaba:
„Calatorule, spre ce destin te indrepti?”
Am ramas putin pe ganduri,
Nu stiam ce tara sa aleg;
Am rugat-o pe ea sa-mi zica o tara frumoasa
Unde sa nu mai gasesc lacrimi, suspine.
„Vreau sa zâmbesc si sa fiu vesel,
Sa uit de necaz si atâta durere.”
Insa doamna cu vocea schimbata imi spune:
„Imi pare rau, pentru o asa tara nu avem bilete.
Stiu! Am auzit de ea,
Insa bilete nu au aparut.”
Din spatele meu se aude o voce gingasa:
„Cred ca stiu ce tara cautati!
Haideti, avem deja rezervat un loc!”
„Si pretul?” intreaba doamna timida.
„Biletul de intrare e gata platit
Cu pretul de sange, chiar Eu M-am jerfit.
Vreau sa va ofer o alta viata,
Plina de zambete si bucurii;
Orasul se numeste Ierusalim
Si Tatal vrea sa va numeasca fii.”
Am privit unul spre altul si am decis:
„Acolo vom pleca cu bucurie!
Avem nevoie de ceva?” am intrebat si eu Strainul.
„Doar inima curata, spalata sa va fie
Caminul va asteapta si strazile-aurite.”
Isus este la poarta,
Curand El va va zice:
Bun venit, calatorilor,
De mult va astept…de mult!
Autor: Gabriela Calenciuc
