De-aş fi fost un Trubadur
De-aş fi fost un Trubadur
De-aş fi fost ’n-această lume
O! Un trubadur al pribegiei
Cu-o liră-n culmea veseliei,
Aş fi fost mare cu-n renume
La Domnul fără orice nume,
Neştiind ce-i harul bucuriei
Pe calea sfântă, a veşniciei.
De-aş fi fost, în largul lumii
Cântând pe rimele-armoniei
Ce-adună lauri ai mândriei
Păşind peste ţărâna humii,
M-aş fi stins, ca şi cărbunii
Sub ploaia-n vântul vijeliei
Pe calea sfântă, a veşniciei.
De-aş fi fost mare cântăreţ
Mulţimile să strâng la mine
În adunări de farmec pline,
S-audă cântecu-mi măreţ
Dar fără Slava cea de preţ,
Pierdut aş fi fost în suspine
Prin alergări, pe căi străine.
N-aş fi fost nimic sub soare
În viaţa mea sub harul sfânt,
Sub Jertfa-n Noul Legământ
În lumea aceasta trecătoare,
Chiar dacă Jertfa salvatoare
A luminat pe-acest pământ
Prin străluciri pline de-avânt!
Flavius Laurian Duverna
