Doamne-n faţa umilinţei…
Doamne-n faţa umilinţei…
Doamne,-n faţa umilinţei
Scumpului Tău Fiu, iubit,
Ce L-ai dat sus la Calvar
Ca să fiu salvat prin har,
Eu mă plec în duh smerit!
Ţi-aduc slavă şi-nchinare
Pentru dragostea arătată,
Căci singurul Fiu Ţi-ai dat
Prin sfânt sângele vărsat,
Viaţa-mi spre a fi salvată!
Când străin eram de Tine
Şi pe căi strâmbe umblam,
Prin lumina Jertfei sfinte
Pe-al vieţii drum, înainte
Slava Ta, o- ntrezăream!
Am văzut că sunt departe
De-a Ta dragoste măreaţă,
Şi că-n sângele ce-a curs
Jertfa sfântă mi-e deajuns
Spre a-mi da, o altă viaţă.
Ţi-aduc slavă pentru harul
C-astăzi pot să vin la Tine,
Chiar deşi-s plin de păcate
Plin de răni, nevindecate,
Tu mă primeşti şi pe mine!
Mă primeşti fără reproşuri
Iar în dragostea cea mare
T-un inel îmi pui pe deget –
Şi-o haină, fără de preget,
Îmi dai pentru sărbătoare!
Flavius Laurian Duverna
