Drumul Dragostei Divine
Drumul Dragostei Divine
Când Dragostea te luminează
Şi-ntreaga fiinţă-i spre-nnoire,
Un nou curent în ea pulsează
Ca un balsam sfânt de fericire
Dând Domnului slavă-n mărire.
Ea-ţi schimbă starea firească
Orientând-o astfel, către Isus,
Cel ce în firea-I pământească
Sub legea osândei S-a supus.
Sub hotărârea Tatălui de sus.
Când Dragostea îţi cârmuieşte,
Pe-a mării valuri, luntrea vieţii,
Atunci Ea-n lacrimi împleteşte
Speranţe dragi, sub vălul ceţii
Când treci prin vârsta tinereţii.
Şi dacă-n noaptea cu furtună,
Tu te-ai trudit să nu te-afunzi,
De n-ai fi fost cu Ea împreună
Sub val puteai să te scufunzi
Şi-n sus să nu mai pătrunzi.
Când Dragostea-ţi orientează
Întreaga viaţă, spre mai bine,
Când paşii tăi ţi-i îndreptează
Să mergi pe căi sfinte, divine,
S-alegi, voinţa ta îţi aparţine!
Atunci vei fi-o scump-alinare
Pentru bolnavi ce-n suferinţe,
Sperând aşteaptă vindecare
Prin ale Domnului făgăduinţe
Ce-or fi transpuse-n biruinţe.
Când Dragostea-ţi călăuzeşte
Intenţii, gânduri, înspre pace,
Atunci pe sine,…se jertfeşte
În tot ce-n jur cu drag şi face
Iar despre-a sale fapte tace.
N-o mai suna, ca şi-o aramă,
Sau un chimval zăngănitor, –
Ce-n sunete într-una cheamă
Prin surle,- anunţând tuturor
Spre slava propriului… amor.
Când Dragoste e şi primează
Punând-o-n locul cel de frunte,
Atunci Ea viaţa-ţi guvernează
Principiul, prin fapte mărunte,
Şi-ajungi pe-al Sionului munte.
Puterea Sa transformatoare
Va demonstra rodul credinţei,
Şi-n veşnica Sa,… luminare,
Vei progresa-n viaţa umilinţei
Urcând spre culmea biruinţei.
Flavius Laurian Duverna
