Ecoul Iubirii Divine

ianuarie 14, 2018

Ecoul Iubirii Divine

Din cerul prea sfânt, în măreţie şi slavă
O, Tu Doamne-ai venit, aici pe pământ,
Să mântuieşti omul, în iubirea-Ţi suavă
Ce se găsea sub păcat de ispită înfrânt,
Şi-ai instituit la cruce un Nou Legământ!

Să poată iar să ajungă în scumpul Eden
Grădina cu raiul, şi-ncântătoru-i cămin,
Păstrate complete-ntr-un chip omogen
Spre-ai fi din nou date, prin harul Divin
Şi sacrificiul prin Jertfă, cu patos deplin.

Din marea dispută, ce-a fost provocată
Prin păcatul cel groaznic, al neascultării,
În noua creaţiune, numai o singură pată
Va rămânea veşnic drept preţ al salvării,
Drept preţ al Jertfirii, şi-al răscumpărării.

O mărturie de sânge, va sta-n amintire
Pe fruntea înţepată, şi coasta împunsă,
La mâini şi picioare. . . când la răstignire
Fiinţa Divină, Ţi-a fost crunt străpunsă
Conform tainei mari, de veacuri ascunsă!

Cănd raze ţâşni-vor, din mâna-Ţi Divină
Şi-n a lor strălucire vei fi ca şi-un Soare,
Vei dovedi că acolo-i mărirea-Ţi deplină
Izvorând din semnele. . . iubirii cea mare
Ce-ai arătat-o la cruce, fără murmurare!

Şi-n nesfârşitele milenii, ale vieţii eterne
Vom sta să privim contemplând veşnicia,
Măreţul ideal, ce prin Tine-om discerne
Toţi cei mantuiţi, ce vom gusta bucuria,
C-am reuşit împreună să-nvingem urgia!

S-au sfârşit necazul, durerea şi moartea
Cu suspine şi lacrimi, tânguiri şi blestem!
E vremea împărţirii, însutite prin partea
De răsplătire divină, ca fii ce-Ţi suntem,
Oriunde-ai fi Doamne, cu Tine mergem!

Introduşi în pleiada, de sori, de sisteme,
Prin drepturi depline, în vastele domenii,
Vom studia împreună, frumoasele teme
Aspirate cu mult dor, de-atâtea milenii,
Nădăjduite în rugi, şi-n timpi de vecernii.

Şi cu fiinţele sfinte, care nu au cunoscut
Păcatul năpraznic, ce-a tulburat veşnicia,
Vom fi şi le-om spune, prin ce am trecut
Pân-ai venit, Doamne, stopând tragedia,
Aducând iar pacea, dragostea şi armonia.

Şi-n imnuri de slavă cu glas ca de tunet
Prin note înalte, vom cânta ziua înnoirii,
Iar bolţile cerului, vor prinde-al lor sunet
Ducându-l departe. . . în Universul iubirii
Povestind marea luptă, prin actul Jertfirii.

Flavius Laurian Duverna

Comments are closed.