La izvorul mântuirii
ianuarie 18, 2010
La Izvorul mântuirii.
La cel mai dulce Izvor
Cel al slavei cristaline,
Smerit mă plec doritor
Sa sorb picături divine.
Fiind cu setea, potolită
Prin cercări lauri adun,
Cu inima-n har întărită
De Dumnezeul cel bun.
Vestesc la toţi, bucuria
Scumpă sufletului meu,
Că-n Izvor îmi stă tăria
Trecerii-n nevoi şi greu.
Cine bea din apa sfântă,
Al său suflet, îşi adapă,
Cu nădejdea neînfrântă
Că acest Izvor nu seacă.
Fiind Izvor, al mântuirii
Din crucea dela Calvar,
Curge-n teascul izbăvirii
De Isus, călcat prin har.
Nimeni nu îl poate-opri
Căci el vine de la cruce,
Şi-n nădejdea de-a trăi
E Izvorul, sfânt şi dulce.
Flavius Laurian Duverna
