Odiseea Mesianică ( V )
Odiseea Mesianică ( V )
Evocare Biblică
Partea V -a
La Templu
,, Toiagul de domnie nu se va depărta din
Iuda,
Nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui,
Până va veni Şilo, ( Mesia )
Şi de El vor asculta popoarele”. Gen. 49,10.
………………………………….
Şi după starea de acalmie
Urmare-a Pruncului născut
În prea cucernica familie,
În pace sfântă si-armonie
Un şir de trebi au început.
Când ziua a opta, a venit
Şi după cum scrie ritualul,
Părinţii Pruncu-au pregătit
Şi-n dragoste s-au îngrijit
De-a-nfăptui ceremonialul.
El împrejur,… a fost tăiat
Şi nume I-a fost pus, Isus,
Aşa cum îngerul a declarat
Când naşterea I-a anunţat
Mai din vreme şi le-a spus,
Căci El va fi,… Mântuitorul
Eliberând lumea din cel rău,
Şi-a o-ndrepta la Creatorul
Acel ce i-a fost,… Ziditorul,
Din al păcatului adânc hău.
Ei au dorit, să împlinească
Pentru copil ce a fost scris,
Lăstar verde El să crească
Sub ocrotirea părintească
În prooroci cum s-a prezis.
Când curăţirea s-a-mplinit
Părinţii, cum din Lege ştim,
Cu Pruncul au mers, însoţit,
Spre-a fi Domnului, dăruit –
La Templul din… Ierusalim.
Şi, ca şi-orişice întâi născut
Copil de parte bărbătească,
Ei Domnului cu drag au vrut
Să i-L predea, de la-nceput
Sa-L închine, să-I slujească.
La Templu… jertfă-au adus
De ispăşire, două turturele,
După cum, şi-n lege-i spus
Pentru cei săraci, răspuns –
Să împlinească, toate cele.
În vremea aceea în cetate
Se-afla un bătrân, Simeon,
Care era-n zile… înaintate
Dar care ‘nainte de moarte,
Umblase despre el un zvon.
Duhul cel Sfânt îl înştiinţase,
Că el, zilele nu-şi va sfârşi,
Fără să vadă ce-aşteptase
Un Salvator în carne şi-oase
Prin Pruncul, ce-i va mântui.
Şi când părinţii, şi-au adus
Pentru măreaţa consacrare,
Pe Pruncul lor cel drag Isus
Ce Îl iubeau cu dor nespus,
A cunoscut, minunea mare.
A cunoscut vremea-mplinirii
A celei mai scumpe dorinţi –
Ce s-a născut sub legea firii
Nădejdea scump-a mântuirii
Prin multe, dulci făgăduinţi.
Şi mulţumit că-n harul sfânt
În faţă avea, descoperirea,
Privind la viaţa-I pe pământ
Prin harul Duhului cel Sfânt
Şi-a pregătit, – mărturisirea.
El cu respect şi-n reverenţă
Având în minte sacrul gând,
Că-I dă slavă prin prezenţă
Şi-L recunoaşte-n existenţă
L-a luat în braţe, declarând:
,, Acum, în pace slobozeşte,
Pe robul Tău Stăpâne Sfânt,
Căci Cuvântul se împlineşte
În dragostea ce străluceşte
Luminând pe-acest pământ!”
,, Căci mântuirea am văzut
După-mplinire, ‘n-aşa fel,
În planu-Ţi sfânt conceput
Cum l-ai făcut de cunoscut
Poporului cel sfânt, Israel.”
,, Lumină tuturor popoarelor
Le-ai pregătit astfel, să fie!
Strălucind asupra gloatelor
Prin har tuturor noroadelor,
Ce-o vor primi, cu bucurie.”
,, Caci mântuirea făgăduită
Iată, pentru multe popoare,
A fost complet descoperită
În grandoarea cea-mplinită
Prin slava Ei, nepieritoare!”
,, Peste neamuri s-o întinde
Ca-n bunătăţi şi-n îndurare,
Poporul Său, de a-l cuprinde
În dragostea ce şi-o extinde
Cu mâna Sfântă-ocrotitoare.”
Şi-astfel, tatăl şi mama Lui,
Se minunau de ce spunea,
Căci din îndemnul gândului
El prin Cuvântul Domnului –
Prorocirea,… şi-o-ntărea.
Şi stăruind, cu înflăcărare,
De vorbe nu se dispensa;
După-acea binecuvântare,
A deslegat taina cea mare,
I-a spus Mariei, mama sa:
,, Ca un semn de dărâmare
A fost sortit, pentru-a lupta
Acest copil, ce-n lăcrimare –
El pentru mulţi spre ridicare
Prilej va fi, de-a se-ndrepta.”
,, De a se-ntoarce în căinţă
Primind vestirea cea Divină
Cu fapte sfinte-n pocăinţă,
Făcute toate prin credinţă –
Şi zilnic crescând în lumină.”
,, Un semn, El va fi-n Israel
Stârnind o mare-mpotrivire,
Şi pentru mulţi, în-acest fel
În stări de necredinţă-n El
Va fi-un prilej, de poticnire.”
,, Şi sufletu-ţi va fi străpuns,
Chiar de sabie, fără cruţare,
Şi-aceasta va fi ca răspuns
De oameni răi fiind străpuns
Pentru iubirea Lui cea mare.”
În Templu fiind zi şi noapte
Stătea atunci şi-o prorociţă,
Ce petrecea în post şi fapte
Prin rugăciuni nenumărate –
Şi-n consacrare, în umilinţă.
Ana, acesta era numele ei,
Venea din seminţia lui Aşer,
Şi pentru semnul dragostei
Ce din copil zburau scântei,
Şi ea ‘nălţase, rugi spre cer.
’N-acelaş ceas, iată-a venit
Şi-a început spre-a-L lăuda,
Pe Dumnezeu, ce-a împlinit
Atâtea lucruri… ce-a vorbit
Făgăduinţa,… ce-aştepta.
Pentru prea sfânta mântuire
Vorbind la toţi despre Isus,
Spunea că-I marea Izbăvire
Din planul sfânt de mântuire
Aşa cum în profeţi s-a spus.
Că El va fi chemat,… ca Fiu
Al Dumnezeului cel Preaînalt,
După cum suluri sfinte scriu
Făcând Cuvântul tot mai viu
De la un capăt,… la celălalt.
Flavius Laurian Duverna
Va urma, partea a VI – a
