Odiseea Mesianică ( VII )

decembrie 15, 2017

Odiseea Mesianică

Evocare Biblică

Partea VII -a

Irod

,, Aşa vorbeşte Domnul: Un ţipăt se aude
la Rama, plângeri şi lacrimi amare; Rahela îşi
plânge copiii; şi nu vrea să se mângâie pen-
tru copiii ei, căci nu mai sunt!” ,, Aşa vorbe-
şte Domnul: Opreşte-ţi plânsul, opreşte-ţi
lacrimile din ochi; căci truda îţi va fi răsplătită,
zice Domnul; ei se vor întoarce iarăşi din ţara
vrăjmaşului. ,, Este nădejde pentru urmaşii
tăi, zice Domnul; copiii tăi se vor întoarce în
ţinutul lor!” Ier. 31, 15 – 17.

………………………………….

Şi după ce Magii, au plecat
În vis lui Iosif când dormea,
Din cer un înger s-arătat
De-al instrui, ce-i de urmat
Şi către el, vorbind zicea:

,, Tu scoală-te acum, îndată!
,, Ia Pruncul şi pe mama lui!
,, Fugi în Egipt, deocamdată,
,, Cu viaţa Pruncului salvată,
,, Acesta-i planul Domnului!”

,, Acolo-ai să rămâi o vreme
,, Până Eu din nou voi spune,
,, Că nu mai ai de a te teme
,, Şi că nu mai sunt probleme,
,, Să te întoarci în zile bune.”

,, Şi iată că-ţi fac o-nştiinţare:
,, Irod, pe Prunc Îl va căta,
,, Să-L găsească şi omoare,
,, Să-i treacă necazul mare
,, Nemulţumirea, a-şi arăta.”

,, Căci el se zbate de mânie
,, Să stingă vestea cea bună,
,, Tiran şi-umplut de gelozie
,, Că de Prunc nimic nu ştie
,, Va izbucni, ca o furtună.”

Şi Iosif, de grab’ s-a sculat,
A luat pe Prunc şi pe Maria,
Şi-n spre Egipt, ei au plecat
Îndreptându-se ne-ntârziat
Să scape pe Pruncul Mesia.

Şi-a aşteptat mult Împăratul
Ca Magii duşi să mai revină,
Zicând că e deschis palatul
Pentru-ai aduce rezultatul –
Privind vestirea cea divină.

Şi după ce-a trecut o vreme
Destul de lungă-n aşteptare,
S-a hotărât la el să-i cheme
Pe cei ce-ascultă şi se teme,
Pe toţi aprozii-n grabă mare.

N-au trebuit cercetări multe
Ca toţi să poată să-nţeleagă,
Magii că n-au vrut s-asculte
Prefăcătoriile-i prea multe –
Şi pe la el ca să mai meargă.

Astfel gândind, c-au şi ajuns
Acolo, în ţara lor din Răsărit,
Înseamnă că-au ţinut ascuns
Posibilul… de dat răspuns –
Despre copil cum L-au găsit!

Atunci, Împăratul s-a mâniat
Şi-n supărarea-i foarte mare,
Văzând cum Magii la-nşelat
Şi el degeaba… a aşteptat
Iar ei s-au dus pe-altă cărare…

La gândul întoarcerii, turba,
Că mai de mult n-a priceput,
Şi-n sinea lui stând se-ntreba:
,, Cum aş putea, mai rezolva?
,, Ce poate fi-acum de făcut?”

Atunci în minte, a născocit
Un groaznic plan de nimicire,
Un plan de martiraj cumplit
Prin front de sabie pornit
Ce nu aştepta… zăbovire.

Şi cum dela Magi se aflase
Când sus pe cerul înstelat,
O stea în lumină se-arătase
În licăriri de-aur frumoase
Vestind acel mare Împărat,

A socotit spre-a se-nţelege
Copilul când s-ar fi născut,
Copil, ce-urma să fie Rege
După a cerului, măreaţă Lege
După cum Magii, au văzut,

După câtva timp, de socotit
Cam câtă vreme-ar fi trecut,
De când şi Magii s-au pornit
Din Ţara lor,… din Răsărit
Să afle Pruncul nou născut…

A stabilit de grab s-omoare
Pe cei de parte bărbătească,
Pe pruncii toţi, fără cruţare,
O! Niciunul, să aibă scăpare!
Niciunul, să nu mai trăiască!

Şi-n Betleem au fost trimişi
Şi-n toate-acele împrejurimi,
(Pruncii mici, spre-a fi ucişi)
De la doi ani, fiind proscrişi,
Ostaşii cruzi, fără de inimi.

Şi-au junghiat, fără cătare
Pe toţi, dela doi ani în jos,
Ca prin această răzbunare
Ce-a provocat o jale mare
Să fie-ucis, şi Isus Hristos.

Astfel, s-a împlinit profeţia
Cum Dumnezeu a înştiinţat,
Prin proorocul… Ieremia –
Că-n inimi va intra pustia,
Atunci, când El a declarat:

,, Un ţipăt se aude în Rama!
,, E plângere şi bocet mult,
,, Rahela-şi vesteşte teama
,, Că se-ntinde-n suflet rana,
,, Ostaşii cruzi, însă n-ascult.”

,, Ea îşi jeleşte-ai săi copii
,, Şi nu primeşte mângâiere,
,, Ei nu mai sunt între cei vii,
,, Pentru-a le-aduce bucurii –
,, Cuprinsă-i de grea durere!”

După o vreme,… oarecare,
Irod, Împăratul crud a murit,
Ducând cu el osânda mare
A mii de lacrimi, arzătoare
Pentru pruncii, ce-a jertfit.

Din nou, un înger se arată
Lui Iosif noaptea, iar în vis,
Zicând: ,, Scoală-te, îndată!
,, Căci calea ţi-este aranjată,
,, În faţă ai drumul deschis.”

,, Ia Pruncul şi pe mama Lui
,, Şi mergi în ţară, c-au murit,
,, Toţi cei ce viaţa Pruncului
,, Călcând glasul Cuvântului,
,, Au căutat mult şi-au râvnit!”

Iosif pe loc, a ascultat de el,
A luat pe Prunc şi pe Maria,
Şi iar, ei s-au întors în Israel
Marcaţi de groaznicul măcel,
Să-L aibă în grijă pe Mesia.

Doreau acum să locuiască
În Betleemul drag, regăsit,
Şi ei copilul să şi-L crească
În dragostea părintească,
De-ntâi născut şi prea iubit.

Dar când ei veste-au auzit
Cum că-n Iudeea, Arhelau,
Domneşte după ce-a murit
Irod, al său tată nelegiuit –
Să se-ntoarcă, se temeau.

Stau în cumpănă, gândind
Spre care cetate s-apuce,
Şi tot plănuind şi socotind
Pentru copil, în grijă fiind –
Au înţeles că-s la răscruce.

Şi tot Domnul, i-a înştiinţat
Să se întoarcă din Iudeea,
Iar ei ascultând au plecat
Spre Nazaretul ce-au lăsat,
Să locuiască… în Galileea.

De îngerul ce-a fost trimis
Ei s-au convins, povăţuiţi,
Privind cu gândul deschis
Peste încercările de vis –
În tot ce fost-au sfătuiţi.

Mergeau cu inima-mpăcată
Că Domnul poartă grija lor,
Pe-acelaş drum de altă dată
Ca şi-o familie… întemeiată
Ducând cu ei, un Pruncuşor.

Prin greutăţile ce au trecut
Dela venirea,… la-nscriere,
Ei amândoi,… au cunoscut
În multe lucruri ce-au făcut
C-au împlinit o sfântă vrere.

Şi tot astfel, de-aci înainte
Încrezători căci Dumnezeu,
Le-a îngăduit, învăţăminte,
Privind lucrările Lui sfinte –
Îl vor urma cu drag mereu.

La Nazaret,… s-au stabilt
Pruncul crescand an de an,
Prin prooroci cum s-a vestit
Ca un Lăstar verde şi iubit
Căci El va fi,… Nazarinean.

Şi-astfel, El zilnic se-ntărea
Făcând în jur tot fapte bune,
Iar Duhul Sfânt, Îl ocrotea
Spre slava cerului, creştea
Şi era plin, de înţelepciune!

Flavius Laurian Duverna

23 decembrie 2007

Comments are closed.