Pe calea sfântă, către cer
Pe calea sfântă, către cer
Pe calea sfântă, către cer
Eu am plecat cu bucurie
Şi merg în pas de voioşie,
Să văd sublimul ei mister
În lucruri sfinte ce nu pier,
În prea frumoasa veşnicie
Cu-a ei superbă măreţie.
Din tot ce Domnul a creat,
În Universu-I prea măreţ
Nu e nimica mai de preţ,
Din harul Său îmbelşugat
Ca viaţa-n El ce ni s-a dat
Peste al păcatului dispreţ,
Prin planu-I sfânt şi măreţ.
Ne-a redat în Jertfa mare
La rai dreptul ca să-avem,
Şi reprimiţi, astfel suntem
Prin har şi mila-ndurătoare
La cruce dându-ne iertare,
Salvaţi din greul blestem
Din apa vieţii, iar să bem.
Păcatu-ntregii lumi purtat
Pe crucea grea l-a pironit,
Şi-n ziua când S-a răstignit
Pământul s-a cutremurat,
Chiar soarele s-a-ntunecat,
Semn că Hristos S-a Jertfit
Şi planul sfânt L-a împlinit.
Flavius Laurian Duverna
